marți, 17 martie 2009

“LEGILE IUBIRII”- de Barbara Morgan




“LEGILE IUBIRII”
“Întoarcerea acasă” – workshop de constelaţii familiale

Cu Barbara Morgan ( http://http://www.ordersoflove.co.uk/ , http://www.theknowingfield.co.uk/
Articol tradus si postat cu acordul Barbarei Morgan.
Multumim Elenei Pilat pentru traducere .


Despre constelaţiile familiale
Chiar dacă teoreticienii şi cercetătorii au încercat să înţeleagă ce se întâmplă într-un astfel de workshop,nimeni nu ştie, până în prezent, cum funcţionează cu adevărat.Se pare că, în cadrul fiecărui sistem familial, există o conştiinţă care cere ca acesta să fie în ordine şi anumite legi ce acţionează în interiorul său pentru a se asigura că acest deziderat este împlinit.Aceste legi nu vizează Binele sau Răul.Principale două sânt :
►Fiecare membru are dreptul egal de a aparţine propriului sistem familial;
►În termenii timpului există o anumită ierarhie.
Când evităm (eludăm) aceste legi prin: excluderea unor membri ai familiei,lipsa doliului pentru cei care mor tineri (nejelirea morţilor),păstrarea unor secrete privind copii ilegitimi încredinţaţi spre adopţie,relaţii extraconjugale sau anterioare căsătoriei nerecunoscute,atunci consecinţele
pot fi resimţite de indivizi aparţinând generaţiilor următoare.Şi aceasta fără ca, măcar, aceste persoane să conştientizeze de ce simt în felul în care simt.Aceste sentimente se manifestă prin:depresie,adicţii,boli fizice şi mentale,dificultăţi în stabilirea şi păstrarea unor relaţii intime de durată.
Devine din ce în ce mai limpede că efectele războiului,emigraţiilor,diferenţelor culturale sânt adânci şi profunde ,necesitând adesea includerea lor într-o constelaţie.În egală măsură se pare că “a muri” este un proces în timp şi că avem nevoie ,uneori,să comunicăm cu cei morţi pentru a ne elibera, atât pe noi cât şi pe ei.
Istoricul metodei
Constelaţiile familiale au fost iniţiate de către Bert Hellinger.Fost preot romano-catolic şi misionar în comunităţile Zulu,Bert a început să studieze diferite forme de psihoterapie.Astfel,in timp ce lucra cu sistemele familiale, a descoperit că în interiorul acestora acţionează dinamici ascunse ce par a avea efecte tragice de-a lungul mai multor generaţii.Ulterior a găsit modalitatea de a lucra cu aceste dinamici, obţinând în multe cazuri rezultate benefice atât pentru persoanele implicate cât şi pentru familiile acestora.
Metoda a ajuns iniţial în Anglia prin reţeaua de terapie Gestalt.Hunter Beaumont,care a lucrat alături de Bert mulţi ani, a introdus-o în Anglia în anul 1994.Doi ani mai târziu l-a însoţit pe Bert la Londra,la invitaţia Centrului Gestalt.Apoi Hunter a venit la Londra,de două ori pe an,de-a lungul mai multor ani pentru a susţine workshop-uri şi grupuri de supervizare,astfel încât doritorii să poată extinde metoda în ţară.De atunci ea a continuat să se extindă în Anglia, încet şi sigur,astfel încât în prezent sânt oferite numeroase workshop-uri,atât în cadru familial cât şi într-unul organizat,formal.
Atent să lucreze doar cu ceea ce se află în faţa lui şi nu să iniţieze o nouă ideologie,Bert s-a opus iniţial organizării de training-uri formale În prezent însă acest lucru se schimbă,astfel că acum se organizează formări în toată lumea,Bert însuşi instituind propiul training.În ciuda acestui lucru nu există în prezent o organizaţie internaţională formală iar metoda constelaţiilor este practicată acum sub o largă varietate de nume.
Cum se lucrează (metoda)
Deşi fiecare facilitator lucrează într-un mod unic şi personal,în esenţă participanţii care doresc să-şi iniţieze propriile constelaţii sânt întrebaţi despre problema cu care se confruntă sau care ar fi dorinţa inimii lor.
Apoi facilitatorul obţine cât mai multe informaţii faptice, de exemplu : cine lipseşte?cine a murit tânăr?,posibil relaţii extraconjugale.Participantul este invitat să aleagă din grup “reprezentanţi” pentru fiecare membru al familiei lui. Uneori este ansamblată doar o parte a familiei( poate fi cea de origine sau familia actuală).
Alteori cineva poate fi rugat să interpreteze (simbolizeze) o boală sau o ţară.Reprezentanţii sânt apoi aşezaţi de către participant, în mod intuitiv ,în mijlocul încăperii.Treptat reprezentanţii încep să intre în pielea personajelor pe care le întruchipează,resimţind în propriile corpuri senzaţiile sentimentele, stările acelor oameni.Facilitatorul observă atent cum au fost aşezaţi “actorii” dar şi stările,atitudinile sentimentele exprimate de aceştia.Uneori le modifică poziţia sau introduce alţi reprezentanţi.
Prima etapă vizează posibilitatea dezvăluirii dinamicilor ascunse din familie.Uneori acest lucru nu este posibil şi atunci constelaţia trebuie oprită.Acest lucru se întâmplă fie pentru că există informaţii suplimentare pe care nu le cunoaştem fie pentru că nu avem permisiunea sufletului familiei să mergem mai departe.Alte ori însă este posibilă găsirea unei soluţii,caz în care fiecare participant simte că se află în locul potrivit.
Apoi sânt oferite afirmaţii şi ritualuri vindecătoare menite să faciliteze deschiderea inimii.
În unele cazuri efecte imediate şi dramatice sânt resimţite inclusiv de către membri ai familiei care nu participă la workshop.Aceştia încep să simtă sau să se comporte diferit sau unii membri contactează familia dupa o lungă absenţă.
Există şi situaţii în care constelaţia nu are nici un efect dar cel mai adesea are loc o schimbare treptată a dinamicilor familiale,iar membrii acesteia încep să se simtă mai impăcaţi pe măsură ce relaţiile rupte sânt vindecate şi dificultăţile înlăturate.



Ucenicia



În trecut se considera că orice formă de training nu este în spiritul normelor şi idealurilor morale ale acestei lucrări. Totuşi astăzi există o tendinţă la nivel mondial spre instituţionalizarea metodei prin organizarea de workshop-uri,training-uri din ce în ce mai formalizate.
Personal, consider că cea mai bună metodă de învăţare este practica.
Fiind “actor” (reprezentant) în constelaţiile altor oameni îţi oferă o bază solidă pentru însuşirea metodei,aşa că recomand oricărei persoane care doreşte să faciliteze constelaţii să câştige mai întâi o considerabilă experienţă ca reprezentant în constelaţiile altor participanţi.
În egală măsură ,este deosebit de important să-ţi realizezi propria constelaţie,deoarece aspectele nerezolvate în propriul suflet se manifestă ca “pete oarbe” (puncte slabe,nevralgice) atunci când acţionezi ca facilitator al unei constelaţii.
Bert Hellinger spunea că cea mai importantă calitate pentru a face această muncă este să fii tu însuţi împăcat cu proprii părinţi.Iată de ce,în debutul uceniciei tale vei fi invitat să scrii despre propria ta relaţie cu părinţii.
Ca şi ucenic vei avea numeroase ocazii să fii reprezentant iar în cadrul zilelor introductive şi la cursuri să-ţi exersezi abilităţile de facilitator.






Cerinţe






Condiţiile recomandate de mine pentru a putea participa la programul de ucenicie ar fi :
► să fi participat înainte la cel puţin trei workshop-uri de constelaţii;
►să fi citit şi înţeles lucrarea “Love's Hidden Symmetry” (Simetria ascunsă a iubirii).
Obiective:
Doresc ca prin această experienţă de ucenic să ai oportunitatea de a-ţi dezvolta abilităţile şi dibăcia să:
- recunoaşti şi înţelegi tiparele repetitive ce apar în constelaţii,
- obţii informaţii relevante de la participant,
-recunoşti momentul oportun de a opri o constelaţie,
-asişti (ajuţi) reprezentanţii,
-întăreşti încrederea în propria întuiţie,
-dobândeşti o experienţă suficient de vastă în înţelegerea metodei pentru a fi capabil să vorbeşti despre ceea ce întreprinzi,
-dobândeşti conştiiţă de sine şi a grupului (să conştientizezi senzaţii corporale şi diferite nivele de energie).
Ucenicia presupune:



-participarea la şase zile de curs,
-participare la 6 workshop-uri a cate 3 zile sau 9 workshop-uri de 2 zile( în total 18 zile de workshop),
-minim 10 sesiuni de practică destinate cerinţelor individuale de dezvoltare personală.
-lucrarea practică finală în care evaluăm împreună nivelul de pregătire şi abilitatea de a susţine propriile workshop-uri.
Precizare: Ucenicia nu este o formare acreditată în psihoterapie sau consiliere.Vă recomand ambele forme pentru a vă imbogăţi şi perfecţiona munca.






Barbara Morgan
“Am întâlnit prima oară constelaţiile în perioada în care imi finalizam propria formare în psihoterapie la Centrul Gestalt din Londra.Mi-a atras atenţia un pliant despre prima vizită în Anglia a fondatorului metodei Bert Hellinger.
Din primul moment al acelui workshop iniţial am fost “prinsă”.Modalitatea de a lucra rezona foarte puternic cu propria mea filozofie şi abordare a spiritualităţii şi a sistemului familial.Cu toate că am avut beneficii enorme în urma formării în terapie şi analizei personale simţisem tot timpul că există ceva mai profund,ceva ce nu puteam înţelege(şi astfel rezolva) doar prin intermediul propriei terapii.Efectele lucrării propriei constelaţii în familia mea au fost că persoane dispărute au “ieşit din ascunzătoare”,secretele generaţiilor trecute au ieşit la lumină şi relaţii rupte au început să se vindece.
Căt despre mine personal am sentimentul că sânt acasă în propriul spaţiu interior.Asta nu înseamnă că nu mai am experienţa durerii sau a dificultăţilor, sau că nu imi continui propria evoluţie doar că totul a dobândit o alta calitate, superioară.Nu mă mai simt încurcată, prinsă în mrejele trecutului.În ultimele luni m-am retras să locuiesc în regiunea în care am crescut, astfel pot spune că “sânt acasă” şi din acest punct de vedere.De aici şi titlul workshop-ului meu!
Conduc acest workshop de mai bine de 10 ani şi continui să-l susţin în mod regulat.Susţin de asemenea zile introductive şi cursuri deschise sau centrate pe o temă specifică.Ofer consultaţii individuale şi supervizare.
Angajamentul meu susţinut, faţă de cercetarea acestei metode dar şi faţă de propria mea dezvoltare,ce cuprinde abordările numeroşilor invăţători şi profesori din diferite medii şi culturi,este reflectat în profunzimea experienţei pe care vă invit să o aveţi.
In calitate de editor al jurnalului internaţional despre constelaţii “The Knowing Field” sânt la curent cu ultimele evoluţii şi idei referitoare la această metodă.Este foarte important pentru mine să “ţin pasul” cu aceste evoluţii,motiv pentru care continui să particip la anualul intensiv din Germania,la diferite conferinţe şi workshop-uri susţinute de diferiţi lideri din Europa şi de fiecare dată cand am posibilitatea la workshop-ul internaţional al lui Bert Hellinger.La rândul meu primesc,în mod regulat,supervizarea muncii mele în constelaţii.”






Mărturii ale participanţilor (testimoniale) I




“Am văzut pliantul “Orders of love”(“Legile iubirii “) la Centrul de Psihoterapie Dunton şi m-am gândit că în acel an mi-aş dori,cu adevărat, să particip la un astfel de workshop cu Barbara Morgan.Când în sfârşit mi-am făcut curaj şi am sunat-o pe Barbara pentru a o întreba despre seminarul din vară mi-a spus că toate locurile fuseseră déjà ocupate.Am luat un pliant acasă să văd când se susţinea cursul din toamnă şi abia în acel moment am realizat ce ratasem.Data la care avea loc seminarul din vară cădea în aceeaşi zi cu a doua aniversare a morţii mamei mele.Cum putusem să fiu atat de aeriană şi să nu-mi fi rezervat un loc din timp?Eram atât de furioasă pe mine că ratasem o dată atât de signifiantă în viaţa mea! O dădusem în bară.Săptămâna următoare,reintâlnind-o pe Barbara aceasta mi-a zis : “Nu o să-ti vină a crede dar cineva tocmai şi-a anulat,în ultimul moment, participarea la workshop.Aşa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată până acum.Aşa că am un loc liber la cursul din vară.”
Am prins din zbor această oportunitate nesperat;,mă simţeam ca Cenuşăreasa plecând la bal.
Apoi m-a lovit “realitatea” Imi spuneam :”Dumnezeule, o să fiu închisă într-o cameră plină de necunoscuţi!Şi dacă nu-mi pot face treaba bine? Ce Dumnezeu am făcut?” Anxietatea mea începea să capete proporţii neliniştitoare.
Privind în urmă cred că “soarta” a intervenit pentru a îndrepta lipsa mea de angajament.Sau poate chiar mama,de acolo de unde este “a tras” ceva sfori cerându-mi :”Pentru numele lui Dumnezeu fato adună-te şi mergi la curs!”
În orice caz a venit şi vinerea când începeam şi o dată cu ea şi sora mea cu cei doi căini ai ei ca să aibă grijă de copii.
Workshopul s-a ţinut la centrul “Healthy Living” din Letchworth.Cand am ajuns m-a întâmpinat o atmosferă liniştită, învăluită în lumina palidă a apusului ce se juca printre ramurile pinilor.Mi-am luat locul în cercul participanţilor ce păreau cu toţii calmi şi relaxaţi.
Eu, în schimb, mă simţeam înfierbântată,anxioasă şi eram pe punctul de a o lua la fugă.Ne-am prezentat fiecare pe scurt şi mi-am dat seama că fricile mele erau,de fapt, împărtăşite de către mai mulţi dintre cei prezenţi în încăpere.
Barbara ne-a oferit o scurtă introducere despre Bert Hellinger şi ne-a descris metoda constelaţiilor în cadrul workshop-ului “Regulile iubirii”,metodă pe care o dezvoltase de-a lungul multor ani.Ne-a explicat cum sânt aleşi reprezentanţii care urmează să interpreteze diferiţi membrii ai familiei(actuale sau de origine),construind astfel structuri de generaţii în cadrul unei familii.
Ne- a spus că deşi este de ajutor să deţinem informaţii despre generaţiile trecute acest lucru nu este esenţial pentru desfăşurarea lucrării.
Cum principiile acţionează de asemenea şi în cadrul constelaţiilor organizaţionale Barbara ne-a invitat pe aceia dintre noi care întâmpinau dificultăţi în legătură cu serviciile sau afacerile noastre să le impărtăşească pentru a ilustra cum funcţionează metoda şi pentru a le rezolva.
Doi dintre membrii grupului aveau de luat decizii dificile în carierele lor.Aşa încât fiecare a convocat reprezentanţi pe care apoi Barbara i-a mânuit în formaţie astfel încât să aducă echilibru constelaţiilor.O direcţie limpede s-a configurat în ambele cazuri.
Ne mai rămăsese suficient timp în acea seară pentru ca un “curajos” să iasă în faţă şi să începem prima noastră constelaţie familială.
În următoarele două zile am avut fiecare ocazia să stăm alături de Barbara,dezvăluindu-ne pe rând un pic din sufletul nostru.Ne-am ales fiecare reprezentanţi pentru membrii familiei de origine şi ne-am aşezat apoi să privim cum se desfăşurau în faţa noastră adevărate tablouri în mişcare.
Să fii convocat ca reprezentant într-o constelaţie este o experienţă extraordinară şi ne-am dat seama că nu era cazul să ne facem griji că nu am fi capabili să lucrăm.Tot ce aveam de făcut era să furnizăm o “voce” şi să oferim o descriere cât mai autentică,cinstită a ceea ce experimentam, de la senzaţii fizice până la sentimente.Astfel cineva experimenta furnicături într-o anumită parte a corpului,o durere de gât sau o căldură plăcută,toate astea aparent fără nici un motiv.Este posibilă experimentarea unei largi game de emoţii de la pace subtilă până la tristeţe copleşitoare sau accese de râs.
Simţeam că eram acolo doar pentru a ne oferi ca recipiente goale cu scopul ca un alt suflet să lucreze prin noi.În unele cazuri Barbara ghida şi repoziţiona,în mod intuitiv, formaţia pentru a conferi mai mult echilibru unei alinieri uneori disfuncţionale a sistemului familial.Erau rostite scurte afirmaţii menite să faciliteze vindecarea ,să armonizeze constelaţia sau în unele cazuri doar pentru a ajunge la un anumit nivel al acceptării,în care treptat acele suflete urmau să-şi găsească pacea.
Fiecare constelatie evolua diferit, se mişca in felul său specific, toate cat se poate de intime şi valoroase.Nu ne simţeam nici ciudat nici inconfortabil şi după ce fiecare constelaţie se încheia redeveneam noi înşine.Pe măsură ce zilele treceau fiecare se simţea suportiv şi în egală măsură,susţinut de către ceilalţi.O extraordinară legătură,invizibilă dar foarte puternică se crease într-un grup de doisprezece oameni,toţi susţinuţi şi ghidaţi cu sensibilitate de Barbara.
Mă simt adânc mişcată şi privilegiată că am participat la workshop-ul “Legile iubirii” în vara anului 2002.O experienţă unică, extraordinară!”


Mărturiile participanţilor II



“Întrebarea era: “De ce să particip la acest workshop din moment ce mă simt bine cu mine în acest moment?” Petrecând ani buni în terapie pentru a mă inţelege,”descifra”,şi ajungând să lucrez eu însămi ca şi consilier,îmi vegheam cu străşnicie propria-mi stare de bine.Simţeam încă,în inima mea, o durere legată de familia mea,însă cu siguranţă era mult mai mică decât fusese aproape toată viaţa mea.Astfel că,în prima dimineaţă a workshop-ului am decis să plec acasă şi să mă ocup de grădinărit.Ştiam că o să mai am ocazia să particip la un astfel de workshop la momentul potrivit.Moment care s-a ivit şase luni mai târziu....numai că în noaptea de dinaintea workshopului am fost bântuită de coşmaruri şi plină de presimţiri sumbre.Cursul urma să înceapă vineri seara şi în timpul zilei m-am simţit atât de rău încât am sunat să-mi contramandez participarea şi m-am bagat în pat.Imediat am fost copleşită de un enorm regret şi am simţit că ratam o mare ocazie.Astfel că m-am răzgăndit şi m-am dus până la urmă ,cu mare recunoştinţă în inimă pentru rabdarea dovedită de facilitator.
Pe măsură ce cursul avansa am întrat şi eu în constelaţiile altor participanţi.Deveneam din ce în ce mai încrezătoare în capacitatea mea de a mă deschide energiei ce venea moment de moment,rămânând în acelaşi timp cu picioarele pe pământ, ancorată în realitate.Pe măsură ce oamenii împărtăşeau experienţe unice mă simţeam din ce în ce mai bine,adănc mişcată de fiecare participant şi de ceea ce se întâmpla între noi.
Când am plecat acasă,la sfârşitul primei zile,m-a apucat iar frica şi presimţirile sumbre au revenit în fundalul minţii până am sunat-o pe mama.Părea îngrijorată şi ştiam că face eforturi să-mi ascundă starea ei proastă.Avea vocea slaba dar insista că nu are nevoie să meargă la doctor.Suferea de patru ani de o boală gravă,ce-i ameninţa viaţa şi deşi starea ei era cu adevărat foarte proastă nu se plângea niciodată.Vorbind cu ea,simţeam că mă nărui, ca de fiecare dată cand îi auzeam vocea sfârşită.
Toată viaţa “dansasem” pentru a-i aduce un zâmbet pe faţă şi începusem să mă simt foarte obosită de acest tipar-nu ştiam însă cum să nu o mai fac.Dorinţa mea ca mama să cunoască starea de bine şi să fie fericită la un moment dat în viaţa ei era atât de puternică! În acele momente am început să cred că nu trebuia să mă fi dus la curs.Credeam că eu o omor pentru că aveam în mine convingerea că “nu e de joacă cu supranaturalul şi cu lucrurile pe care nu le înţelegi”.Aveam convingerea iraţională că era vina mea şi că dacă încercam să îndepărtez durerea resimţită de fiecare dată când vorbeam de viaţa mamei ne-aş fi distrus pe toţi.”Lucrurile trebuiau să rămână aşa cum erau altfel ea ar fi murit.Totul depindea de mine.” Eram terifiată şi noaptea aceea a fost foarte lungă.Dimineaţă soţul meu s-a aferit să treacă pe la mama, să verifice dacă are nevoie de doctor şi mi-a promis că mă anunţă dacă era necesară prezenţa mea alături de ea.Am plâns aproape tot timpul cât am condus spre curs,disperată să se schimbe ceva.Speram şi iar speram să se schimbe ceva pentru mama dar şi la mine.Dorinţa inimii mele, în acea dimineaţă, era să mă eliberez de povara mea şi să aduc vindecare familiei mele.
Am început propria constelaţie: ”Eu” zâmbind şi râzând la “mama”(“Uită-te la mine,mami,o să te fac fericită!”).Sceana s-a mutat apoi în Franţa cu bunica trimiţând-o pe mama,când aceasta avea patru ani,la orfelinat după ce soţul ei(tatăl mamei) murise.În constelaţie “mama” a izbucnit în sfăşietoare hohote de plâns tânjind să fie cu tatăl ei.În realiate mama nu plânsese niciodată! O fâceam eu pentru ea!Am continuat, mai profund ajungând la străbunicul Theo şi soţia lui Louise.Theo fusese prizonier în primul război mondial şi apoi repatriat în Elveţia în 1918.El şi Louise avuseseră trei copii- fata cea mare Madeleine, bunica mea, apoi urma mătuşa Angela şi micuţa Gayle,nume pe care atât mama cât şi eu îl moşteniserăm.Micuţa Gayle a murit în epidemia de gripă din 1919.Louise rămăsese însărcinată cu ea când Theo a plecat în război şi Gayle murise înainte ca tatăl ei să apuce să o cunoască.Persoana care-l întruchipa pe Theo în constelaţia mea era terorizată şi reuşea cu mare greutate să rămână în încăpere.Îmi imaginam că retrăia experienţa din război a străbunicului meu.Constelaţia s-a schimbat din nou concentrându-se asupra relaţiei mele cu mama.Nu-mi amintesc prea multe din cuvintele rostite dar ulterior am simţit o imensă senzaţie de eliberare .In acelaşi timp simţeam o mare recunoştinţă pentru toţi cei care luaseră parte la constelaţia mea.
Nu sânt genul care se ataşează de membrii vreunui grup.De-a lungul timpului am participat la multe grupuri,am învăţat şi împărtăşit multe în cadrul lor dar depăşisem de mult etapa cu “hai să facem schimb de numerele de telefon” care mă caracterizase atat de mult când încă mă “luptam”cu despărţirile.De data asta simţeam privilegiul şi onoarea autentice de fi în acest grup şi de a fi luat parte la tot ce s-a întâmplat.
Cei cu multă experienţă în această lucrare nu vor găsi probabil nimic nou în ceea ce am scris eu aici dar consecinţele acelui week-end în viaţa mea au fost uluitoare! În primul rând,pe măsură ce zilele treceau mama începea să se simtă din ce în ce mai bine.Mi-a spus că,în timp ce eu participam la workshop, ea avusese dorinţa de a adormi pentru a nu se mai trezi niciodată.Dorinţă pe care ,binenţeles,a pus-o în act într-un mod foarte viu în acea săptămână.In ceea ce priveşte faptele istorice a reieşit că ,dupa repatrierea în Elveţia,Theo avusese o aventură în urma căreia a avut un fiu ilegitim.Când micuţa Gayle a murit s-a învinovăţit foarte puternic,considerând că prin această moarte era pedepsit pentru greşelile lui.Cand i-am povestit mamei puţin din cele petrecute în grup nu m-a surprins defel afirmaţia ei “Nu-i de joacă cu supranaturalul”.I-am explicat că totul fusese făcut cu dragoste, în respectul şi onoarea strămăşilor noştri şi atunci ea a acceptat.
Privind în urmă cred că acele convingeri ale mamei ,convingeri pe care,înconştient le preluasem şi eu m-au făcut să mă simt atât de rău în vinerea când urma să începem şi să-mi fie atât de greu să mă duc la workshop. Ca şi cum o parte din mine ,acea parte condiţionată care stia prea bine care era părerea mamei, se împotrivea cu înverşunare.Şi asta a fost dintotdeauna problema.Pentru mine cea mai mare schimbare este că acum pot să vorbesc despre viaţa mamei fără să plâng.Fusesem întotdeauna foarte bună la a dezbate,teoretic, despre dependenţa mea faţă de mama,să sporovăiesc la nesfârşit despre supraataşamente-bla,bla,bla şi chiar să fac haz despre asta dar adevărul era că durerea nu mă părăsise niciodată.Doar dupa acel weekend m-am eliberat cu adevărat de ea.Nu prea imi vine a crede că nu se va mai reîntoarce dar îmi doresc cu ardoare ca acest lucru să nu se întâmple.Şi privind,săptămâna trecută, cu adevărat în ochii din ce în ce mai obosiţi ai mamei am înţeles deplin că asta este ceea ce şi ea işi doreşte pentru mine.






Mărturiile participanţilor III



Rick Sanders,56 de ani, căsătorit ,doi copii,scriitor,muzician
“Cred că am participat până acum la aproximativ cinci workshop-uri de constelaţii,deşi este dicifil să-mi amintesc cu exactitate: dintr-un motiv necunoscut mie încă aceste experienţe par a aparţine unui univers paralel şi când mă reîntorc la viaţa mea de zi cu zi îmi dau seama că uit mare parte din ceea ce s-a întâmplat acolo.Dar nu chiar tot:
Prima “scenă”:deşi mama mea adevărată,care a murit în 1968,era o blondă subţire din Londra,în constelaţie “mama” era o doamnă din Mauritius,având probabil jumătate din vârsta mea.În constelaţie, mă muştruluia “pe mine” adolescent,ghemuit de durere într-o criză de plâns înăbuşit.Era incredibil : cuvintele şi atitudinea femeii din Mauritius erau exact ale mamei.Cum era posibil?Cine îi spusese?În egală măsură persoana care mă reprezenta îi răspundea de o manieră extrem de intensă şi dramatică,cu aceleaşi sentimente pe care începeam să mi le reamintesc.O adevărată revelaţie!Stăteam pe margine uluit ,fermecat de autenticitatea celor doi în timp ce se exprimau.Era mai mult decât real;lacrimi au început să-mi curgă pe faţă.Dar erau lacrimi bune!Le sânt recunoscător ambilor reprezentanţi pentru implicarea lor totală în scena pe care au “jucat-o” pentru mine.
Într-un alt workshop mă priveam pe mine şi pe tata(care a murit când eu aveam 12 ani şi al cărui tată murise de asemenea când el era un copil de doi ani) într-o disperată nevoie de susţinere masculină.”Hmm avem doi bărbăţi zdrobiţi” a afirmat liderul.Cuplarea experienţei cu cele mai potrivite cuvinte reprezintă, în mod cert, o parte a acestei munci.M-a chemat ,din nou,în constelaţie să mă reprezint pe mine.A invitat apoi doi bărbaţi să-i reprezinte pe tata şi pe bunicul.Pe măsură ce ne poziţionam, în linie cu tata în spatele meu şi bunicul în spatele lui am avut un puternic,fundamental sentiment de susţinere,suport,(”cavaleria venind în ajutor”) şi de eliberare.Simţeam foarte intens cum energia,forţa motrice ascunsă din familie se revărsa.Evoluţia generată în viaţa mea nu o pot evalua cu exactitate,însă intuiesc că este considerabilă şi probabil la un nivel mult mai profund decât cel al vieţii obişnuite.Stiu,de exemplu că relaţia cu fratele meu s-a îmbunătăţit enorm în urma unei constelaţii în care era reprezentat şi el. De altfel,propria constelaţie m-a ului şi mişcat profund
În egală măsură să fii reprezentant în constelaţiile altor participanţi este o experienţă extraordinară : este grozav să simţi,pentru un timp,emoţii atât de adânci şi de autentice,să experimentezi,în mod privilegiat,atât de intim ce se petrece în vieţile oamenilor,dincolo de “uşile închise”.
Într-o constelaţie am fost ales să reprezint, cu multă empatie(“de ce m-o fi ales pe mine?”)şi în acelaşi timp teamă,un tată ce avusese ,în mod regulat,relaţii incestuoase,violente cu fiica lui mai mică.La suprafaţă un monstru.Dar în spatele măştii aşa cum a reieşit un om terifiat,cerşind îngrozit iubire.De cîte ori avem,în viaţă ,ocazia să experimentăm astfel de trăiri?Constelaţia a condus la o valoroasă înţelegere atât pentru mine cât şi pentru grup.Cel mai emoţionant moment a fost când “fetiţa abuzată” –acum femeie matură – a intrat în constelaţie şi a ajuns în cele din urmă la o îndreptare a relaţiei cu tatăl pe care,binenţeles nu putea să nu-l mai iubească.De atunci nu am revăzut-o,nu ştiu ce s-a mai întâmplat în viaţa ei,dar în contextul grupului a fost în mod vizibil transformată,transfigurată.
După asemenea relatări serioase ,vreau să vă spun că au existat şi momente în care stăteam acolo ,în picioare reprezentând vreun tip din nu stiu ce oraş,care poate nici n-a existat vreodată,cu picioarele amorţite şi plictisit de moarte.Alteori simţi că te sufoci sau simţi nevoia să iei o gură de aer proaspăt,asta desigur şi în legătură cu ce se lucrează în acel moment în constelaţie.
Există şi cazuri în care constelaţiile pur şi simplu nu ies.Uneori atmosfera este ca de plumb şi totul devine foarte greu,în special pentru facilitator.Legat de asta vreau să onerez aici extraordinara intuiţie,întelegere şi tenacitate de care a dat dovadă Barbara Morgan de fiecare dată când încerca să deblocheze lucrurile.Doar faptul de a ţine minte cine este fiecare din constelaţiile puse în scenă necesită o energie mentală de un nivel superior,mai ales spre sfărşitul zilei finale.Presupun că tocmai din acest motiv este bine că, după ce o constelaţie se termină,tot ceea ce se petrece acolo este şters cu buretele şi reîncredinţat tărâmului trecutului.
Există şi momente extrem de vesele.Îmi reamintesc de o tânără imigrantă foarte supusă şi liniştită afirmând cu o voce stinsă că era tot timpul prinsă între mai multe opţiuni ,întotdeauna indecisă opoi acţionând în mod nefericit, impulsiv.Dorinţa inimii ei era”să nu existe”.Facilitatorul s-a gândit puţin ,apoi s-a ridicat şi a ales doi reprezentanţi din grup. “În regulă,i-a spus unuia,tu eşti Anglia,iar tu-,către cealaltă persoană, o tânără destul de palidă,- India”Am izbucnit cu toţii în râs,toată punerea în scenă s-a prabuşit sub hohotele noastre.Cuvintele nu mă ajută prea mult în a vă descrie cât de hilar a fost acel moment.Constelaţia,cu femeia stând la picioarele “Indiei” în faţa unei “Anglii” ce zămbea prosteşte, a continuat totuşi iar participanta a reuşit în final să-şi reconcilieze cele două jumătăţi.
Când mai mulţi oameni işi revarsă întreaga atenţie şi energie într-o atmosferă atât de încărcată,curenţii şi vârtejurile energetice sânt o certitudine,ca parte a întregii experienţe.Magia este indiscutabilă şi pentru mine de nepreţuit.
Mai există şi avantajul că nu trebuie să ai cine ştie ce pregătire teoretică sau să vii dintr-un anumit mediu doctrinal pentru a experimenta deplin şi a simţi beneficiile.Nu trebuie să fii afiliat vreunei structuri şi nici nu e nevoie să “crezi”.Trebuie doar să fii acolo deschis,doritor,receptiv.
Este ca şi cum structura formaţiei se suprapune exact peste o matrice universală,ce există deja acolo aşteptând doar să fie activată.
Aşa că dacă citiţi aceste rânduri şi nu sânteţi încă siguri în ceea ce priveşte participarea voastră vă zic doar atat :” Faceţi-o!Veniţi la un teatru magic unde,spre deosebire de cel al lui Hesse,participi nu numai cu mintea.Ai de- asemenea nevoie şi de un trup!”

Niciun comentariu: