luni, 25 octombrie 2010

A IERTA- un articol de Bert Hellinger





A IERTA
Bert Hellinger
(Systemic Solutions Bulletin 3/2002)

Un articol tradus in romaneste de dl. Ion Bucur ( http://www.constelatiifamiliale.ro/ ) si postat aici cu permisiunea dumnealui .


 
Iertarea care uneste este ascunsa si linistita. Nu se vorbeste despre ea ci este doar pusa in act. In esenta, nu este nimic mai mult decat toleranta. Inseamna sa treci cu vederea o greseala, o nedreptate sau vina cuiva si sa uiti despre asta. In acest fel relatia este salvata iar greseala, nedreptatea si datoria nu au consecinte negative pentru relatie; dimpotriva, datorita pedepsei mai usoare decat ar fi putut fi, relatia are o sansa sa se aprofundeze. Increderea in relatie creste din nou, in special pentru persoanele care au experimentat toleranta. Mai mult decat atat, atunci cand greseala, nedreptatea sau datoria de orice fel ale celuilalt, sunt trecute cu vederea, acesta, la randul sau, poate fi mult mai inclinat sa practice si el toleranta de asemenea.


Este cu totul altceva atunci cand o persoana spune:”Te iert!”. Cand aceste cuvinte sunt spuse sau gandite, atunci, cu aceeasi respiratie, este emisa o acuzatie de vinovatie, iar persoana care o spune îl diminueaza pe celalalt si se inflationeaza pe sine. Aceasta distruge egalitatea in relatie. Pune in pericol relatia, mai degraba decat sa o salveze.

Ce se intampla cand cineva ne cere iertare? Cand o asemenea cerere vine din durerea pe care persoana o simte ca urmare a faptului de a ne fi suparat sau ranit, atunci ajuta la alinarea, la diminuarea greselii, a nedreptatii sau vinovatiei si o face mai usor de uitat. Aceasta este valabil, in special atunci cand avem si noi o vina in relatia cu cealalta persoana. Atunci ambele parti pot accepta un nou inceput fara sa se intoarca la ce s-a intamplat in trecut. Acesta este un mod foarte uman de a ierta: ambii isi mentin propria lor demnitate si nu se simt superiori unul altuia.

Totusi, exista situatii cand toleranta nu este potrivita deoarece vina este prea mare. Nu poate fi decat recunoscuta de cel vinovat si indurata de catre victima. Exemplul extrem al unei asemenea situatii este crima, deoarece nu se poate schimba nimic, nu se poate imbunatati nimic. In acest caz criminalul trebuie sa ramana cu vinovatia sa si cu consecintele acesteia fara sa astepte iertare. Iar victima nu poate sa fie intr-o postura in care sa fie capabila, sau sa permita, abslovirea criminalului.

Ce se intampla in sufletul criminalului atunci cand el se asteapta, sau pledeaza pentru iertare dupa o asemenea distrugere? El pierde din vedere victimele pe care le-a afectat intr-un mod iremediabil. El nu poate sa tina doliu dupa ele. In loc de acest lucru el cauta sa evite consecintele vinovatiei sale plasand povara asupra altora si responsabilitatea pe umerii lor. Poate chiar sa devina furios pe acestia, ca si cum i-ar datora iertarea. Procedand astfel el isi pierde demnitatea si taria. Oricine îl iarta îi rapeste demnitatea si taria. Mai mult decat toate acestea, îi rapeste taria pe care ar fi castigat-o asumandu-si propria vinovatie si consecintele acesteia. Totusi, cand cineva utilizeaza aceasta tarie speciala, care provine din asumare, pentru a face ceva pentru altii- spre exemplu îsi ia o slujba periculoasa, cum ar fi cea de cautator de mine, sau face ceva in serviciul umanitatii- atunci acesta are sansa sa-si recastige demnitatea sa de om si, poate, chiar locul intre semenii sai.

Ce se intampla in sufletele celor care ofera iertarea intr-o asemenea situatie? Si ei, de asemenea, pierd capacitatea de a privi victimele si de a tine doliu pentru ele. Dar, dincolo de toate, ei se ridica pe sine deasupra criminalului si-l diminueaza pe acesta la o marime insignifianta. Mai mult decat atat, trezesc furia celui vinovat deoarece nu-l iau in serios, nici pe el si nici ceea ce a facut. Atunci iertarea lor hraneste raul si-i da o noua putere, in loc sa-i puna capat.

Oricine simte ca are puterea sa ierte se amesteca in ceva care priveste o forta mai inalta, o forta care se afirma pe sine mai presus atat decat agresorul si decat victima. Oricine care pretinde ca are dreptul de a ierta refuza sa recunoasca si sa onoreze forta mai inalta, si se plaseaza pe sine la acelasi nivel ca si aceasta, sau deasupra sa.

Cand atat agresorul cat si victima recunosc faptul ca nu pot schimba consecintele celor intamplate, deoarece ei accepta ca sunt impreuna in acelasi vartej de necontrolat al vietii, atunci ei isi vor admite propria neputinta. Singurul lucru care le ramane de facut este sa se incline in fata destinului lor. Aceasta-i uneste intr-un mod profund uman, si in fata unei asemenea fatalitati, le deschide calea catre reconciliere.

Cum ar putea ceilalti sa actioneze intr-un mod profund uman in fata agresorilor si victimelor acestora? Raspunsul smerit este – sa actioneze cu compasiune. Aceasta este o atitudine venita din inima si o miscare de la o fiinta umana catre alta fiinta umana, dar de asemenea poate fi si de la o fiinta umana catre un animal sau oricare alta fiinta. Simtim asa in fata suferintei care nu poate avea sfarsit sau in fata unei vinovatii care nu mai poate fi reparata niciodata, in nici un fel. Incercam sa o alinam prin cu compasiunea noastra, dar suntem neputinciosi in fata unei asemenea suferinte si vinovatii.

Si cum putem trezi in noi compasiunea? O putem trezi atunci cand realizam, in fata propriei noastre nevointe, in fata propriilor noastre vinovatii si dileme nerezolvabile, ca suntem de asemenea dependenti de compasiunea si toleranta celorlalti. In acest mod, prin compasiune, impartasim aceeasi neputinta ca si cel vinovat, ca si cel inocent, ca si victima si agresorul. Din acest loc interior nimeni nu judeca si nici nu iarta. Suntem smeriti si ne predam. Acest fel de compasiune este linistita.

In acest fel, vorbesc de asemenea despre iubirea care reconciliaza, un fel particular de iubire, deasupra si dincolo de toti ceilalti, care cauta ceva mai mult. Iubirea, in acest sens, inseamna sa recunoastem ca suntem egali in fata unei forte mai inalte. Acelasi lucru se aplica smereniei, iertarii si uitarii.


Conferinta "Constelatiile Familiale sau Arta de a Rezona cu Ceea ce Este" sustinuta de Jutta Ten Herkel


Dragi prieteni ,
iata un anunt primit de la dl. Ion Bucur ( http://www.constelatiifamiliale.ro/ ) :

Sunteti invitati la Conferinta deschisa pe care o va sustine Jutta ten Herkel, la Spiru Haret pe data de 05. 11.2010, vineri de la 10 la 13.
Tema conferintei : <Constelatiile familiale sau Arta de a rezona cu ceea ce este>. 
In cadrul conferintei va face si o demonstratie practica a conceptelor despre care se discuta in constelatiile sistemice, adica va lucra practic cu cine va dori sa o faca.
O scurta prezentarea a formatorului Jutta ten Herkel, BA(Psych) Hon.- Londra,

Este formata in terapia Gestalt, terapie psihodinamica si alte abordari umaniste, inclusiv teoria si aplicatiile constelatiilor sistemice ale lui Bert Hellinger.
Lucreaza ca terapeut, supervizor si formator, este co-fondator al mai multor organizatii europene de training sistemic si conduce workshopuri si formari in constelatii de familie, in Marea Britanie si in afara acesteia, inclusiv in Romania.
Este co-fondator al Systemic Solutions Bulletin si a tradus cateva dintre cartile lui Bert Hellinger in engleza, in acelasi timp fiind preocupata de dezvoltarea si integrarea unei perspective sistemice in campul psihoterapiei.

marți, 14 septembrie 2010

"Fericirea care durează"- Prima carte de Bert Hellinger apărută în româneşte

Dragi prieteni ,
vă anunt cu bucurie că, prin eforturile dlui Ion Bucur, membru fondator al ARTeS ( http://www.constelatiifamiliale.ro/ ), şi cu minunatul ajutor al doamnei Daniela Pascu( http://www.edituracarteadaath.ro/index.php ) a aparut la Editura Cartea Daath prima carte tradusă în limba română a lui Bert Hellinger :


Fericirea care durează
- o scurta introducere in constelatiile familiale

Bert Hellinger nu a dorit sa scrie carti despre constelatiile familiale. Incerca sa evite ca toate descoperirile la care luase parte prin intermediul acestei metode de terapie de familie- transgenerationala, sistemica si fenomenologica- sa fie receptate in primul rand intelectual si sa ia cursul unei ideologii, asa cum se intampla adesea cu sistemele de cunostinte. Ar fi ratat, prin asta, esentialul- permanenta schimbare si permanenta particularizare a descoperirilor sale- ordinea pe care o creeaza iubirea in sistemele de familie.
Daca ar fi scris o singura carte perfect valabila, cartea ce trebuia scrisa, marea sa revelatie, aceasta ar fi avut o singura pagina si o singura propozitie: Totul este iubire.
Ar fi avut o singura pagina, o singura propozitie si infinite expresii.
Paradoxal, asemenea carte ar fi fost pentru majoritatea dintre noi foarte greu de inteles, probabil imposibil.
A ales sa scrie, constient fiind, totusi, ca, fara experimentare, posibilitatea ideologizarii nu este eliminata, si nici posibilitatea de a intelege gresit sau de a nu intelege nimic. Adesea cuvintele sunt prea putin fata de profunzimea trairii ce se poate experimenta intr-o constelatie.
Cum am putea intelege acest adevar, al iubirii, cand, in aparenta, multe din lucrurile pe care le traim zi de zi ne contrazic atat de dur?
Bert Hellinger a deschis un camp al infinitatii, si a inceput o munca practica, de observarea si descoperire. O parte din acest camp ne este infatisat in aceasta introducere.
O parte ne va fi accesibila cand intelegem cheile. O alta parte va fi misterioasa mereu. Pentru ca asa trebuie sa fie.
Iubirea este guvernata de legi. Necunoasterea si incalcarea lor transforma iubirea in iubire oarba. Bert Hellinger descrie legile iubirii asa cum se manifesta ele in mod concret si arata cum putem face transformarea in inima si in constiinta noastra de la iubirea care ne duce catre moarte la iubirea care ne indreapta catre viata.
Am putea spune – de la iubirea inconstienta la iubirea constienta.
Putem cunoaste aceste legi doar prin efectele pe care le declanseaza in viata noastra.
A ales sa scrie pentru ca, intrebat ce inseamna constelatiile familiale, este greu de spus in cateva cuvinte.
A ales sa scrie pentru a descrie metoda fenomenologica si filosofia fenomenologica fara de care constelatiile familiale nu sunt cu adevarat accesibile, fundamente deseori ignorate.
Fericirea care dureaza- ne introduce in campul descoperirilor sale. Ne arata de unde a pornit si unde ne poate duce viitorul. Ne arata iluzia libertatii constiintei personale, consecintele dureroase ale acesteia si, in acelasi timp, singura libertate posibila pentru noi, aceea de a fi in armonie cu constiinta colectiva si cu constiinta spirituala. Dar regasim aici si remediile, felul cum putem fi in armonie. Remedii atat de simple, incat atunci cand le descoperi este socant si cutremurator prin simplitate.
Totul a fost acolo, langa tine, permanent la indemana ta, si totusi nu ai vazut. A vedea, in constelatii, este mai important decat a intelege. A vedea este instrumentul fenomenologiei. A vedea ne da acces la armonie. Si atunci cand suntem in armonie iubirea curge. Atunci cand iubirea curge simtim imediat. Iar sentimentul de recunostinta te inunda coplesitor. Nu mai este nevoie de nici o validare. Acum stii, restul sunt amanunte.
Cartea -Fericirea care dureaza- nu este prima carte a lui Bert Hellinger, este o carte destul de noua, aparuta odata ce a inteles ca exista o cale simpla de intrare in lumea esentelor.
E bunul inceput dupa care toate celelalte se aseaza intr-o ordine fireasca. Este bunul inceput care te pregateste pentru celelalte 60 de carti ale sale si pentru receptarea practica a metodei constelatiilor familiale. Este bunul inceput pentru buna continuare.
Bun venit intr-o lume care-ti poate schimba viata!

Preţul cărţii este de 15 lei .
Pentru comenzi şi informaţii suplimentare, precum si pentru precomenzi ale următoarei cărţi scrise de Bert Hellinger care va apare în curând în traducere românească , “No Waves Without the Ocean” scrieţi e-mail la ionbucur2003@yahoo.com

luni, 13 septembrie 2010

Eliberează iubirea din rănile familiale !

Eliberează iubirea din rănile familiale!

Workshop de constelaţii familiale centrate pe traumă

Dacă doreşti să sporeşti dragostea şi forţa relaţiilor importante din viaţa ta, te invităm la un workshop inedit în care să explorezi zone mai puţin cunoscute ale familiei tale pentru a afla care sunt sursele sentimentelor noastre de iubire şi ale legăturilor cu persoanele dragi din viaţa noastră. Acest workshop, primul de acest tip din România, oferă o manieră eclectică de lucru prin îmbinarea a trei mari arii psihologice: psihotraumatologia, teoria ataşamentului şi teoria sistemică. Dacă ai mai experimentat metoda constelaţiilor sistemice, vei avea acum oportunitatea de a merge mai profund, într-un mod unic. Dacă abia acum te întâlneşti cu metoda constelaţiilor sistemice, vei întâlni o cale surprizătoare de împrospătare a sufletului tău şi a relaţiilor tale.


Trainer: Franz Ruppert,
PhD, psiholog, psihoterapeut



Franz Ruppert este profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Munchen din anul 1992. Interesul său se centrează pe impactul transgeneraţional al traumelor, în special în aria tulburărilor mentale severe. În ultimii 15 ani a obţinut o înţelegere profundă şi o îmbinare originală a procesului traumatic şi a teoriei ataşamentului, alături de metoda constelaţiilor sistemice. Mai multe informaţii puteţi afla pe http://www.franz-ruppert.de/

Data evenimentului: 9-10 octombrie 2010

Limba: engleză, cu traducere succesivă în româneşte

Ţinuta: lejeră, comodă

Locaţie: Hotel Novotel, Sala Lyon

Programul de lucru: este orientativ, se va modifica în funcţie de durata lucrului :

9 octombrie
8.00 – 9.00 - Primirea participanţilor
9.00 – 11.00 – Program de lucru
11.00 – 11.15 – pauză de cafea
11.15 – 13.30 – program de lucru
13.30 – 15.00 – masa de prânz
15.00 – 17.00 – program de lucru

10 octombrie
8.00 – 9.00 - Primirea participanţilor
9.00 – 11.00 – Program de lucru
11.00 – 11.15 – pauză de cafea
11.15 – 13.30 – program de lucru
13.30 – 15.00 – masa de prânz
15.00 – 17.00 – program de lucru

Cost: 800 ron pentru înscrieri până la data de 12 septembrie. După această dată, costul este de 900 ron. Numărul de locuri este limitat. Confirmarea locului se face doar după confirmarea plăţii!

În acest cost intră:
- participarea la workshop
- masa de prânz în cele două zile de workshop
- gustarea şi cafeaua din pauze.

Plata: se poate face
- direct, la cabinetul Dianei Vasile, între orele 10 si 17, încasarea se va face de către Carmen Vamoş. Adresa cabinetului este: str. Cap. Gh. Bulugea nr 14, ap 2, sector 2 Bucureşti. Strada este perpendiculară pe Calea Floreasca.
- prin bancă, în contul SC Diana Creative Consulting SRL, CUI 16310792, RO16 BACX 0000 0030 1810 1000, deschis la Banca Unicredit Tiriac – Sucursala Norilor. Pe documentul de plată se va trece: „Participare workshop octombrie”.
După ce efectuaţi plata, trimiteţi un mail cu documentul de plată care atestă efectuarea plăţii scanat si veţi primi un mail de confirmare a înscrierii.
Dacă vă răzgândiţi după ce aţi plătit, banii se vor returna astfel:
- până la data de 12 septembrie, se va returna întreaga sumă;
- până la data de 1 octombrie, se vor returna 500 de lei;
- după data de 1 octombrie, nu se va mai returna suma.

Organizator: Diana Lucia Vasile, psiholog, psihoterapeut, Dr.

Date de contact pentru orice întrebări:
Telefon/fax: 021 231 19 78
Mobil: 0722 30 30 41
Email: dianavlucia@gmail.com

duminică, 12 septembrie 2010

Ce sunt constelaţiile familiale ?

Ce sunt constelaţiile familiale ?




Un articol scris de Elena-Claudia Rusu ,
 Psihoterapeut specialist Psihoterapie cognitiv-comportamentala, Psihoterapie sistemica de familie(Constelatii Familiale- in formare),

Lector Universitar Doctor ( website-uri : http://www.claudiarusu.ro/ , http://www.psiwear.ro/ ). Articol preluat cu acordul autoarei, de la adresa de web: http://www.claudiarusu.ro/?page_id=30 )



”Cea mai importantă sarcină a omului ar trebui să fie (…) conştientizarea a ceea ce, provenind din inconştient, apare şi i se relevă, în loc să rămână inconştient sau să se identifice cu acel lucru.” (Carl Gustav Jung)


Probabil că aţi observat că există numeroase „modele” care se repetă din generaţie în generaţie. Este vorba despre repetiţii legate de dificultăţi cu privire la prosperitatea financiară, la dependenţe, la boli psihosomatice, incest, crime, accidente, sinucideri etc. Este ca şi cum fiecare familie ar fi urmărită de o anumită situaţie. Desigur că există şi aspecte fericite care se transmit: talente, permisiuni, situaţii benefice. Altele sunt însă distructive şi nefaste asemenea unor „blesteme” care pun stăpânire pe familie şi se transmit din generaţie în generaţie.



De exemplu, ştim ceea ce se repetă în familia Kennedy: morţi tragice şi premature. În familia regală, de Monaco- istoriile legate de iubirile nefericite şi complicate. Maria Callas a încercat toată viaţa ei să repare lipsa respectului de sine, perpetuată în familia ei. Cu siguranţă, cu toţii ştim măcar un exemplu de acest gen din viaţa noastră. Există familii care sunt atinse, de mai multe generaţii, de o anumită boală psihosomatică. Alte familii trec prin pierderea unui copil, decese premature sau sinucideri.



Există probleme financiare care se repetă: rude care se ceartă pe moşteniri, faliment, dificultatea de a dobândi un anumit statut social. Problemele de sănătate ne pot urmări şi ele trangeneraţional: sunt cunoscute familiile în care există membri depresivi în fiecare generaţie, de exemplu.



Cum ne putem explica acest fenomen? Biologia ne învaţă că moştenim de la predecesorii noştri caracteristicile fizice şi predispoziţia spre anumite boli şi afecţiuni. De exemplu, ochii verzi pot proveni de la străbunicul, iar boala cardiacă de la mama. Este o poveste legată de cromozomi, iar ştiinţa se simte confortabil să o spună. Totuşi, bagajul nostru nu se rezumă la componenta biologică. Există din ce în ce mai mulţi cercetători care sunt preocupaţi de moştenirea de natură psihologică. Este vorba despre o transmitere fondată pe inconştientul individual al fiecărui membru al familiei. Cunoaşterea acestei moşteniri de factură psihologică ne poate ajuta să înţelegem motivaţiile mai profunde care ne fac să acţionăm şi să intervenim atunci când nu mai dorim să repetăm anumite situaţii.



Acest inconştient familial, leagă inconştientul individului de ceea ce Jung numea inconştient colectiv. Copilul care se naşte este în contact cu memoria clanului familial, cu cea a strămoşilor săi din generaţiile din ambele linii parentale. Cu toţii avem o moştenire psihică şi un bagaj psihologic. Trecutul interacţionează cu prezentul, iar prezentul influenţează viitorul. Suntem o verigă din lanţul generaţiilor, legat fizic prin gene şi pe plan psihic, prin inconştientul familial (Joe-Ann Benoit, 2009, p.3- 4).



Trăim însă sub auspicii bune: nu suntem condamnaţi să retrăim traumele strămoşilor noştri, beneficiem nu numai de un determinism ci şi de un liber arbitru în moştenirea noastră psihică.



Cheia pentru a ne recâştiga libertatea de acţiune şi de a ieşi din modelele nefaste este conştientizarea repetiţiilor care apar în viaţa noastră, decodarea şi dezactivarea acestora. Viaţa noastră dobândeşte sens atunci când abordăm acest nivel profund, psihogenealogic. Dobândim conştienţa patternurilor distructive care au marcat viaţa generaţiilor dinaintea noastră şi pe a noastră, dar şi a legăturilor care există între toţi membri familiei, un sentiment de apartenenţă.



Bert Hellinger, psihoterapeut german, oferă o teorie despre aceste aspecte psihogenealogice, precum şi o metodă de vindecare a „sufletului neamului” şi a celui individual. Denumirea metodei sale este „Constelaţii Familiale” care nu se referă la astrologie (decât poate metaforic), ci la reprezentările realizate de persoanele din grupul de participanţi, cumva asemănător cu ceea ce se întâmplă în psihodrama lui Moreno, dar la un nivel mult mai profund şi complex.



Este o un metodă de terapie sistemică a familiei.



Bert Hellinger (n.1925) este creatorul Constelaţiilor Familiale, una dintre cele mai profunde şi consistente metode de vindecare a sufletului individual şi a celui colectiv. El spunea că „Măreţia unei persoane este aceea care o face egală cu ceilalţi”. În zilele de 5, 6 şi 7 februarie 2010 a conferenţiat în Bucureşti. Pe data de 8 februarie a susţinut o prelegere în cadrul Facultăţii de Sociologie-Psihologie a Universităţii Spiru Haret.


Hellinger este o figură pitorească în panoplia întemeietorilor de sisteme terapeutice ale acestei lumi: a fost „imunizat” împotriva Socialismului Naţional al lui Hitler datorită credinţei în Dumnezeu a părinţilor lui; a petrecut 20 de ani ca preot catolic şi misionar în triburile Zulu din Africa de Sud recunoscând că deşi s-a dus acolo cu scopul de a-i creştina pe păgâni şi de a-i ajuta să-şi salveze sufletele, lucrurile au stat exact invers: „Ei m-au salvat pe mine”, spunea Hellinger; a participat la cursuri ecumenice, interrasiale în cadrul unor grupuri dinamice conduse de clerul anglican. După ce a renunţat la preoţie, începe să studieze asiduu cele mai importante sisteme de psihoterapie: psihanaliza, gestaltterapia, terapia primară, analiza tranzacţională şi terapiile sistemice de familie, din care s-a născut metoda Constelaţiilor Familiale (mai multe despre Bert Hellinger veţi găsi pe site-ul lui: http://www.hellinger.com/ ).


ORDINILE ŞI DRAGOSTEA FUNCŢIONEAZĂ ÎMPREUNĂ


Hellinger a identificat ceea ce a numit „Ordinile Dragostei” („The Orders of Love”) şi susţine că pentru ca dragostea să curgă printre membri familiei trebuie respectate anumite principii de bază. Atunci când aceste reguli sunt încălcate, de exemplu, un copil încearcă să preia destinul părintelui, apar suferinţa şi nefericirea.


ORDINILE DRAGOSTEI (Constiente) sunt conditii fundamentale ale vietii, pe care nu le putem schimba sau alege, chiar daca nu le intelegem sau nu ne convin. Aceste ordini permit dragostei sa curga intr-o familie.

1. Fiecare membru al sistemului de familie are dreptul si nevoia de a apartine. Toti membrii sunt egali in demnitate.

2. Parintii, ca parteneri de cuplu, contribuie in mod egal in cuplu pentru a mentine balanta intre A Da si A Primi.

3. Predecesorii sunt onorati, cei ce au venit dupa iau de la cei ce au venit inainte, parintii dau si copiii primesc.

4. Parcursul vietii fiecarui membru al familiei este respectat ca atare, fara judecata.

5. Fiecare are locul sau exact in sistemul de familie, in ordinea venirii.

6. Parcursul vietii membrilor anteriori ai familiei este acceptat exact asa cum a fost.

(Sursa: Loreley Nedelcu, “Familia ta spune multe despre destinul tau”, Revista Avantaje, iunie 2010)

Hellinger a descoperit că fiecare membru din familia noastră are un loc special şi are un drept egal de a aparţine sistemului familial. Această regulă se aplică şi copiilor care au murit la naştere şi celor avortaţi, „oilor negre” ale familiei şi celor care au adus prejudicii acesteia şi care au fost respinşi din motive de imoralitate, abuz sau comportament criminal. Dacă vreunul dintre membrii familiei este uitat, nerespectat, exclus sau desconsiderat în vreun fel, cineva dintr-o generaţie ulterioară îi va repeta destinul împărtăşind un scenariu de viaţă asemănător. Numai atunci când recunoaştem şi onorăm destinele dificile ale celor care ne-au precedat, „Ordinile Dragostei” pot fi restabilite şi lanţul destinelor tragice se rupe.



„Copiii rareori sau niciodată nu îndrăznesc să trăiască o viaţă mai fericită şi mai împlinită decât părinţii lor. În mod inconştient ei rămân loiali tradiţiilor familiale nerostite care funcţionează într-un mod invizibil. Constelaţiile Familiale sunt un mod de a descoperi forţele şi legăturile fundamentale care au fost purtate şi transmise de-alungul generaţiilor.”(Bertold Ulsamer, http://www.hellingerpa.com/constellation.shtml )


Un atelier de Constelaţii Familiale presupune un facilitator, un asistent (uneori) şi mai mulţi participanţi. Asistenul poate fi unul dintre participanţi şi care se formează ca şi constelator, având o experienţă cu acest mod de lucru.

Participanţii vin cu o problemă pe care o pun în discuţie în cadrul grupului. De obicei este vorba despre probleme care durează de mult timp, care afectează viaţa persoanei şi care rezistă la încercările de rezolvare făcute de aceasta. Această dificultate de rezolvare provine din dragostea „oarbă” a copilului faţă de un membru al familiei şi poate fi rezolvată cu soluţii care vin sub forma de imagini noi ale unor situaţii şi idei vechi- imagini care invită dragostea „edificată” să curgă.

În debutul unei Constelaţii Familiale, clientul alege intuitiv dintre participanţi pe aceia care îi vor reprezenta membrii familiei şi unul care îl va reprezenta pe el. Apoi îi plasează în relaţie unii cu alţii, fără să comenteze, bazându-se pe ceea ce „simte” că este în familie. În ciuda faptului că participanţii aleşi nu îi cunosc pe cei pe care îi reprezintă sau nici măcar pe cel care este în acel moment client, ei devin un model viu al sistemului familial originar.

În acest gen de lucru chiar şi gesturile mici pot furniza o informaţie importantă. Cuvintele sunt puţine în timpul lucrului şi de aceea devin foarte puternice. Atunci când membri familiei sunt plasaţi în relaţie unii cu alţii în centrul unui cerc (alcătuit din restul participanţilor care stau pe scaune sau pe jos) se întâmplă un fenomen. Reprezentanţii încep să observe emoţii şi gânduri care le reflectă pe cele ale membrilor acelei familii.

Şi în Constelaţii cuvintele vindecă. Nu orice cuvinte. Este vorba despre anumite fraze vindecătoare care ne permit să vorbim limbajul Sufletului în moduri care sunt eliberatoare pentru noi şi cei din jurul nostru- prieteni, iubiţi, soţi, cei dragi, familia, colegii.

În procesul Constelaţiilor Familiale urmărim adevărurile simple. Cel mai simplu adevăr pentru toate fiinţele umane este adevărul dragostei. Fiecare dintre noi căutăm să îi iubim şi să le fim loiali celor de care suntem legaţi. De exemplu, un client face o mişcare interioară spre a-şi accepta tatăl alcoolic. Aici sunt mai multe adevăruri. Primul, „Tatăl meu este un alcoolic şi nu pot face nimic ca să îl schimb”, al doilea „Cea mai mare parte din viaţa mea mi-am petrecut-o ca să mă opun acestui adevăr şi ca să schimb soarta”. Al treilea „Acesta este tatăl meu, unicul şi nu am altul” şi al patrulea, cel pe care îl putem accesa atunci când renunţăm la rezistenţă, este „Îl iubesc din tot sufletul pe tatăl meu”. Când ajungem la acest adevăr începem să vedem că energia pe care am investit-o pentru a construi un munte de nisip ne-a costat mult, în tot timpul existând un singur lucru ce aştepta să fie recunoscut: Îmi iubesc tatăl. Atunci când ne supunem necondiţionat dragostei ne eliberăm dincolo de tot ceea ce am ştiut. Adevărurile simple aparţin tărâmului Sufletului, iar recompensele sunt de nemăsurat (John Payne, 2006, viii).

Cei mai mulţi dintre noi îşi trăiesc viaţa prin intermediul propriilor percepţii ale adevărului, şi mare parte din ele sunt iluzii sau minciuni uşoare.

Constelaţiile ne ajută să vedem cum dezvoltăm aceste versiuni ale adevărului şi cum acestea ne sabotează şi, uneori, distrug viaţa.

Probleme precum cele de mai jos îşi pot găsi rezolvarea cu ajutorul Constelaţiilor: depresia, alcoolismul, relaţiile proaste cu persoanele de sex opus sau de acelaşi sex, ideaţia şi tentativele suicidare, eşecurile repetate, sentimentul de alienare şi de lipsă de rost în lume, bolile fizice, surplusul de greutate, frigiditatea, impotenţa, imposibilitatea (aparentă) de a concepe un copil şi altele.

Aceste probleme pot apărea la o persoană (sau mai multe) dintr-o familie ca urmare a unor evenimente semnificative care au avut un impact asupra sistemului familial: moartea timpurie a părinţilor sau bunicilor; pierderi de sarcină, morţi premature, avorturi; crime, morţi tragice şi accidentale; pierderea subită a partenrului de viaţă; adopţii; relaţii rupte şi divorţ; experienţe de război; victime şi autori de crime şi nedreptăţi; secrete de familie; indivizi care au fost alungaţi din familie, dezmoşteniţi.

Atunci când pregătim o constelaţie ne interesează în mod deosebit cine este membru al sistemului familial şi ce anume s-a întâmplat şi mai puţin poveştile detaliate ale clienţilor despre cum îşi reprezintă ei realitatea, situaţiile.



Problemele cu care se confruntă în prezent o persoană pot fi rezultatul unor încurcături (entanglement ) în sistemul familial.



Deşi încă nimeni nu ştie exact cum funcţionează Constelaţiile Familiale, cea mai bună explicaţie a acestui fenomen poate fi găsită în opera unui autor şi biolog renumit, dr. Rupert Sheldrake. Un câmp de energie, numit câmp morfic, conectează oamenii, locurile şi animalele, având memorie şi influenţă. Dr. Sheldrake a documentat existenţa acestui câmp într-un număr de cărţi, una dintre ele purtând titlul Dogs Who Know When Their Owners Are Coming Home (http://www.sheldrake.org/ ). Bert Hellinger a observat prezenţa acestui „Câmp de Cunoaştere” („Knowing Field”), noţiune care aparţine dr. Albrecht Mahr, şi a învăţat cum să îl folosească pentru a modifica dinamici anterioare ascunse, astfel încât ordinea naturală care susţine dragostea să fie restabilită şi dragostea să curgă din nou (http://www.systemicfamilysolutions.com/introductionto.html şi http://www.collectivewisdominitiative.org/papers/mahr_constellations.htm ).

Metoda Constelaţiilor Familiale este în plină evoluţie şi din ce în ce mai mulţi specialişti, psihoterapeuţi, medici şi alte tipuri de terapeuţi recurg la ea.

România este una din ţările în care metoda a apărut de relativ puţin timp şi este în plină expansiune.


SURSA: Elena-Claudia Rusu, Curente noi in psihologie. Introducere in analiza tranzactionala, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2010, p. 104-110.

miercuri, 1 septembrie 2010

"Limbajul Sufletului " : Constelatii Familiale cu John L. Payne in Bucuresti, 12-14 Nov 2010

Workshop de Vindecare Trans-Generaţională
& Constelaţii Familiale

Limbajul Sufletului”


Facilitat de John L. Payne

Bucuresti, 12-14 Noiembrie 2010

John L Payne ( website http://www.johnlpayne.com/ )
este autorul cărţilor:

-The healing of Individuals, Families and Nations” ( Vindecarea indivizilor, familiilor şi naţiunilor”),

-“The Language of the Soul” (“Limbajul Sufletului”)
şi
-“The Presence of the Soul”( “Prezenţa sufletului”).


El a facilitat mai mult de 300 de workshopuri pe 5 continente, majoritatea bogatei sale experienţe fiind dobândită în Africa de Sud , după abolirea apartheidului . Faptul că el a trăit în mai multe ţări din 4 continente face ca experienţa sa multiculturală şi poliglotă să poată fi folosită pentru o vindecare profund transformatoare a sistemelor familiale şi ancestrale .

Fără să fim conştienţi de aceasta, mulţi dintre noi purtăm în vieţile noastre modele de viaţă, sisteme de credinţe şi traume ale străbunilor noştri, trăindu-le ca şi cum ar fi ale noastre. Linia noastră ancestrală începe cu părinţii noştri, iar evenimente traumatice de felul Holocaustului, sclaviei , războaielor civile , moartea prematură a părinţilor, bunicilor şi copiilor, morţile accidentale, crimele, adopţiile şi plasamentele în orfelinate şi aziluri de bătrâni etc pot avea un impact rezidual profund chiar şi de la trei până la şapte generaţii mai târziu . Exact precum aceste experienţe pot lăsa cicatrici emoţionale la nivel individual, ele rămân imprimate şi în sufletul familiilor, în cadrul cărora indivizi care trăiesc în generaţii ulterioare simt aceste sentimente ca fiind ale lor înşile .

Cu Vindecarea Trans-generaţională şi cu Constelaţiile Familiale, dăm o voce străbunilor prin întâlnirea şi lucrul cu o prezenţă colectivă care ne permite să recuperăm părţile pierdute din sufletul familiei , astfel îmbunătăţindu-ne locul propriu şi prezenţa personală în această lume. Nu numai că ajutăm la recuperarea victimelor unor astfel de traume, ci creem şi un spaţiu în care cei vinovaţi pot fi eliberaţi cu iubire din legăturile persecutor-victimă .
Deşi intr-un astfel de workshop este prezentă multă muncă ancestrală, Constelaţiile Familiale sunt eficiente şi potrivite de folosit şi pentru orice alt fel de probleme nerezolvate de relaţii , de sănătate sau modele disruptive de viaţă şi situaţii dificile precum divorţuri, pierderi de sarcină, greutăţi cu copiii etc .

Lucrarea Constelaţiilor Familiale este un spaţiu sacru , în care stricta confidenţialitate şi respectul profund pentru vieţile oamenilor sunt valori intrinsece.

Locatie : Centrul de dezvoltare personala “Casa Sufletului”, situat pe strada Stefan Luchian ( Pictor), la nr. 13 ( Strada face legatura intre Calea Mosilor si Str. Mantuleasa ) . Pentru relatii suplimentare despre cum ajungeti la locatie, va rog sunati la dna Cristina Stanescu, tel 0741 21 61 41 . Iata si un link spre harta http://www.salutbucuresti.ro/planoras/swf_map.htm?-8531&-7960 ( folositi zoom-ul din centrul partii de jos a paginii – semnul “+” pentru a vedea un detaliu al hartii ) .
Program : Workshopul Începe vineri 12 nov seara de la ora 18 până la 21:30, continuă sâmbătă şi duminică 13-14 noiembrie intre orele 10:00-18:00

Costul participarii : 500 lei

Relatii si inscrieri : aurelmocanu@yahoo.com

vineri, 7 mai 2010

Un workshop de Constelatii Familiale, Conceptuale si altele...

Joy Manne va vizita România pentru prima dată în septembrie 2010 şi va susţine un workshop de 3 zile (20,21,22 septembrie 2010 )care va include câte o jumătate de zi de elemente de lucru şi vindecare cu respiraţia , dialog al vocilor , vindecare energetică şi constelaţii conceptuale si o zi şi jumătate de constelaţii familiale . Workshopul va avea şi o seară introductivă , în care sunteţi invitaţi să participati pentru a face cunoştinţă cu Joy Manne, această legendă vie a respiraţiei vindecătoare în toate formele sale, precum şi facilitatoare experimentată de constelaţii familiale . .


Detalii suplimentare şi inscrieri : aurelmocanu@yahoo.com


Despre Joy Manné


http://www.joymanne.org//

http://www.i-breathe.com//



Joy Manné are o licenţă în psihologie şi un doctorat în psihologie budistă . Ea a practicat meditaţia Vipassana din 1965 , învăţând-o de la Dhiravamsa , apoi a învăţat Terapia Spirituală în Olanda , de la Hans Mensink şi Tilke Platteel-Deur , în perioada 1986-1988 , şi a avut propria sa şcoală de dezvoltare personală şi spirituală în Elveţia , între anii 1989 şi 1995 . Joy este fondatoarea şi editoarea şefă a revistei The Healing Breath: a Journal of Breathwork Practice, Psychology and Spirituality ( „Respiraţia vindecătoare: O revistă despre practica lucrului cu respiraţia , psihologie şi spiritualitate ”), iniţial disponibilă prin website-ul lui Joy, http://www.i-breathe.com/ ,iar acum prin website-ul http://www.healingbreathjournal.org/ .

Ea a scris numeroase articole de psihologie budistă, lucru cu respiraţia şi relaţia dintre ele , precum şi studii ale textelor literaturii budiste Theravada în Pali .Ea este membră fondatoare a International Breathwork Foundation (www.ibfnetwork.org) (Fundaţiei Internaţionale Pentru Lucrul cu Respiraţia) şi a editat newsletterul acestei fundaţii în perioada 1997-2001.

Joy Manne este o influenţă majoră în stabilirea profesionalismului şi a standardelor profesionale la fiecare nivel al terapiilor prin respiraţie .

În continuare , câteva cuvinte ale sale despre sine şi munca sa :

Găsesc mai dificil să scriu despre mine însumi decât scrierea cărţilor , articolelor , publicarea revistei , pictura , îngrijirea nepoţilor , bucuriile vieţii de familie .....de aceea acest articol este încă în lucru .

Citesc. Scriu. Predau cursuri .Mă amuz, şi doresc ca şi voi să vă amuzaţi .

Predau Inteligenţa Relaţională . Sunt considerată a fi o expertă în relaţii . Atâta vreme cât e nevoie de doi pentru ca o relaţie bună să existe, voi admite ca sunt expertă . În trainingul de doi ani , predau Inteligenţa Relaţională folosind lucrul cu respiraţia , Dialogul Vocilor ( metoda dezvoltată de Hal şi Sidra Stone ) , Constelaţiile Familiale ( metoda lui Bert Hellinger), Constelaţii Conceptuale ( Metoda mea ) şi lucrul cu energia ( tot metoda mea ) . Cele mai multe cursuri le ţin in Lausanne, unde trăiesc , şi în Varşovia (Polonia) , la centrul Evei Foley, ISI Seminars .

Am început un training de 2 ani în Inteligenţă relaţională în Polonia . Descrierea în limba engleză o găsiţi aici : http://www.joymanne.org/wp-content/uploads/2009/09/RI-training-Poland.pdf

In Brussels voi preda, din Februarie 2011, Constelaţii Conceptuale .

În Elveţia ( în franceză - am fost ispitită din nou ), încep un trainig de doi ani în Constelaţii Conceptuale . În Constelaţiile Conceptuale , „pun” mituri , poveşti , cărţi, filme , uneori chiar şi picturi. Explorarea noastră este în a fi umani . Trainingul va conţine elemente de Respiraţie Conştientă-căci altfel cum am integra?- şi elemente de Dialog al Vocilor – căci altfel cum am cunoaşte în profunzime şi cum am putea stăpâni personalităţile noastre ?

Am scris mai multe cărţi, şi am fost tradusă în 11 limbi. Trebuie să scriu asta ca să o pot crede. Copilul meu Interior , care dintotdeauna a vrut să fie scriitor , se minunează .

Recent a apărut in limba engleză , cartea mea FAMILY CONSTELLATIONS: A PRACTICAL GUIDE TO UNCOVERING THE ORIGINS OF FAMILY CONFLICT. (Constelaţiile Familiale: Un ghid practic pentru descoperirea originilor conflictului familial). Aceasta e a cincea limbă în care e tradusă . Sunt bucuroasă. În această carte , am descris regulile de bază pentru a aduce la iveală ce e mai bun din noi înşine ,din relaţiile noastre şi din familia noastră, aşa cum au fost ele descoperite de Bert Hellinger prin metoda sa, Constelaţiile Familiale. Bert a scris o prefaţă pentru această carte .

În curând va fi disponibilă şi cartea mea JE RESPIRE BIEN (Jouvence Pratiques) . În limba poloneză , numele acestei cărţi este „Respir, deci exist ”. Ediţia în limba engleză va apare în cursul acestui an . Veţi fi uimiţi cât de multe puteţi invăţa despre voi înşivă doar prin aceste patru etape ale respiraţiei : inspir , pauză , expir, pauză. Întreaga viaţă e conţinută în aceste patru faze. Bucuraţi-vă de ea !

Acum lucrez la cartea STRENGTHENING YOUR INNER CHILD: A WORKBOOK. Merge bine.

Cărţi şi poveşti pentru copii: de când au apărut nepoţii, au început să curgă de-a dreptul şi poveştile . Am urmat cursurile Institutului de Literatură pentru Copii. Aceasta este una din cele mai frumoase provocări din viaţa mea , şi îmi îmbogăţeşte toate celelalte activităţi . Curând îmi voi aduna curajul şi voi pune câteva poveşti pe acest website . ( http://www.joymanne.org/ )

E o primăvară glorioasă aici în Elveţia . Peste tot sunt camelii şi magnolii . Îmi e dor de rododendronii care cresc atât de abundent în Londra şi în Marea Britanie . În curând am să scot pe balcon geranium-ul .

Alte cărţi scrise de Joy Manne sunt :

- Soul Therapy ( Terapia Sufletului )(North Atlantic Books, Berkeley, CA, 1997), un ghid pentru dezvoltarea personală şi spirituală , carte tradusă şi in limba spaniolă şi in curând în română ,

-The Way of the Breath -roman şamanic iniţiatic

-The Breathwork Process: From Rebirthing Breathwork through Conscious Breathing Techniques to Shamanic Breathwork and Breathwork Meditation

-Conscious Breathing: How Shamanic Breathing Can Transform Your Life (North Atlantic Books, Berkeley, CA, 2004) „Respiraţia conştientă: Cum poate respiraţia şamanică să vă transforme viaţa”- această carte explică în mod cuprinzător lucrul cu respiraţia .Ea include terapia renaşterii (rebirthing ), respiraţia holotropică , exerciţii budiste de respiraţie şi multe altele . Cartea explică experienţele transpersonale atât de des întâlnite- normale de altfel în cadrul lucrării cu respiraţia – în cadrul unei paradigme şamanice .

Joy Manne va vizita România pentru prima dată în septembrie 2010 şi va susţine un workshop de 3 zile (20,21,22 septembrie 2010 )care va include câte o jumătate de zi de elemente de lucru şi vindecare cu respiraţia , dialog al vocilor , vindecare energetică şi constelaţii conceptuale si o zi şi jumătate de constelaţii familiale . Workshopul va avea şi o seară introductivă , în care sunteţi invitaţi să participati pentru a face cunoştinţă cu Joy Manne, această legendă vie a respiraţiei vindecătoare în toate formele sale, precum şi facilitatoare experimentată de constelaţii familiale . .

Detalii suplimentare şi inscrieri : aurelmocanu@yahoo.com 

luni, 18 ianuarie 2010

Prelegere: Dimensiunile Iubirii- de Bert Hellinger

Prelegere: Dimensiunile Iubirii




De Bert Hellinger

Bert Hellinger va vizita Romania in zilele de 5-6-7 Februarie 2010 , detalii la http://www.nierika.ro/blog/?p=168   .

(Această prelegere a avut loc la Oslo, pe 18 Aprilie 2007, în timpul vizitei de 4 zile în Norvegia organizată de Marta Thorsheim).

Articol tradus cu permisiunea Barbarei Morgan ( www.ordersoflove.co.uk ) , editoare a revistei internationale de Constelatii familiale „The Knowing Field” , din care e si preluat articolul ).



Barbara Morgan va vizita Romania in zilele 22-26 ianuarie 2010 , detalii la http://constelatiifamiliale.blogspot.com/2010/01/programul-primului-modul-de-formare-in.html .



Multumim lui Sorin Rustioru pentru traducere.

Muzica ne duce pe un alt tărâm, acela al Spiritului şi pe acest tărâm graniţele dispar. Ne aflăm dintr-o dată într-un loc care nu mai are limite, acesta fiind imparatia Mintii- Spirit şi în acest loc iubirea este ceva mai mult decât ceea credem noi în mod obişnuit.

Foarte adesea noi ne stabilim limite pentru dragostea noastră dar în acest loc nu există limite şi aş vrea să vorbesc ceva mai mult despre iubirea din aceasta imparatie. Desigur, noi suntem obişnuiţi să ne iubim familiile. Noi simţim dragoste, în special de la mamele noastre şi de la taţii noştri şi de la multe rubedenii şi faptul că simţim legătura aceasta ne face fericiţi. Fericirea are ceva de a face cu o legătură cu ceilalţi, o relaţie cu ceilalţi iar nefericirea se resimte atunci când o legătură nu mai este posibilă; când suntem separaţi de ceilalţi. Dragostea are un anumit orizont .

Există un orizont foarte apropiat, de exemplu dragostea în cadrul familiei. Ea e foarte adâncă şi foarte importantă pentru noi dar numai dacă suntem în legătură cu familia; dacă vrem să fim în legătură cu familia, atunci avem conştiinţa curată. Ne simţim bine şi nevinovaţi de fiecare dată când ne comportăm şi gândim într-un mod care ne conectează la familie; simţim dragoste şi avem conştiinţa curată. Dar în acelaşi timp îi excludem pe ceilalţi.

Cu cât mai puternic ne simţim legaţi de familie, cu atât mai mult îi excludem pe ceilalţi. Prin urmare , conştiinţa curată are o dublă direcţie: spre dragoste şi spre ură în acelaşi timp. Cele două sunt în legătură.

Foarte des auzim despre terorişti, oameni teribili, sinucigaşii purtători de bombe şi aşa mai departe. Aceştia sunt răi? Sau au conştiinţa curată? Acţionează fără să aibă conştiinţa curată? Se simt mai apropiaţi de familiile lor din cauza a ceea ce fac? Fără îndoială. Se simt legaţi de grupul lor şi îi exclud pe ceilalţi.

Din fericire noi le suntem superiori. Suntem cu adevărat? Noi nu îi excludem pe ceilalţi. Noi avem o dragoste creştină sau o dragoste budistă sau toate felurile de dragoste. Dar în orice fel de familie există unii care sunt excluşi chiar dacă fac parte din familie; cei de care nu-şi mai aduce nimeni aminte sau sunt respinşi şi desigur în afara familiei noastre sunt mulţi cei pe care îi excludem din dragostea noastră. Aceasta este o dragoste îngustă (limitată), chiar dacă este foarte importantă ; putem însă să medităm puţin şi să ne acordăm cu un alt fel de dragoste.
Meditaţie :

Voi începe cu ceva foarte obişnuit şi banal unde se găseşte deja o adevărată dovadă de iubire. Dacă vreţi să mergeţi cu mine închideţi ochii.

Acum să o privim pe mama noastră aşa cum este, exact aşa cum este. Este ea mama noastră doar pentru că este aşa cum este şi putem chiar să spunem „Mama mea” sau „Tatăl meu”? Îmi aparţin ei mie? Sunt ei proprietatea mea? Sunt ei în slujba mea sau mi-au fost făcuţi cadou de către o altă forţă?; ceva mult mai mare decât noi şi ne-au fost daţi exact aşa cum sunt. Numai din cauză că ei sunt aşa cum sunt putem noi creşte şi deveni ceea ce suntem. Acum priviţi întâi spre mamă şi spune-ţi: „Te iubesc aşa cum eşti, exact aşa cum eşti. Aceasta este mult mai de preţ pentru mine tocmai pentru că eşti aşa cum eşti, exact aşa cum eşti şi te iau în inima mea şi în sufletul meu aşa cum eşti şi voi renunta la toate acele asteptari ce depasesc limita a ceea ce este rezonabil sa astept de la tine exact aşa cum eşti şi la acele lucruri precum spun unii oameni: „Ar fi trebuit să fii mai bună ca să fii mama mea”.

„Dacă ai fi fost mai bună decât eşti nu ai mai fi putut fi mama mea. Eşti mama mea tocmai pentru că eşti aşa cum eşti şi aşa cum eşti te iau acum în inima mea dragă mămică” şi simţim ce ni se întâmplă dacă o luăm în inima noastră exact aşa cum este cu toate lucrurile pe care poate le-am fi respins dacă i le-am fi reproşat (dacă am fi fost nemulţumiţi).

O acceptăm aşa cum este pentru că ne-a fost dată exact aşa cum este şi datorită faptului că ea este aşa cum este noi putem fi aşa cum suntem.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru tată. Îl luăm în inimile noastre exact aşa cum este fără să ne dorim să fie altfel decât aşa cum este. Numai pentru că el este aşa cum este a putut deveni tatăl nostru. El este cel mai potrivit pentru noi. Numai aceşti doi părinţi ne-au fost dăruiţi pentru a ne da viaţă.

Unde începe dragostea pentru noi? Începe cu mama noastră. Dacă a intervenit ceva între noi şi mama noastră, atunci nu putem iubi alţi oameni. Dragostea de la mama noastră şi pentru mama noastră este fundamentul oricărui alt fel de dragoste. Odată ce suntem legaţi de mama noastră feţele noastre încep să strălucească şi ce se întâmplă dacă feţele noastre strălucesc? Oamenii ne iubesc. Acei care au o bună legătură cu mama lor sunt iubiţi de ceilalţi şi au succes. Cei care nu au nici o legătură cu mama lor nu au succes în afaceri deoarece succesul are o faţă. Care este faţa succesului? Este faţa mamei.


Şi desigur atunci când vorbim despre dragoste ne gândim imediat la iubirea dintre un bărbat şi o femeie. Este foarte important pentru noi ca această dragoste să reuşească, dar nu reuşeşte decât dacă ambii parteneri au legături strânse cu mamele lor.

Unele femei vin câteodată la seminariile mele şi spun „Tânjesc după un bărbat sau un soţ”. Le spun:”Iubeşti bărbaţii?”. Ele spun: „Nu” şi atunci pun o a doua întrebare: „Îţi iubeşti mama?” „Nu”. Exact. Fără mamă. Nici un bărbat, nici un partener. Numai cei care au o bună legătură cu mamele lor găsesc un partener bun. Nu numai de la bărbat la femeie, ci şi de la femeie la bărbat. Este valabil în ambele sensuri, astfel că dragostea dintre un bărbat şi o femeie începe cu mama. Dacă apar dificultăţi legate de iubire în relaţiile de cuplu, acestea conduc spre mamă – respingerea mamei, separarea de mamă. Aşa că dacă doriţi să ajutaţi un cuplu îi ajutaţi mai întâi să se întoarcă la mamele lor şi apoi să se întoarcă asupra lor înşişi şi să se regăsească.


Este acum momentul să luăm în consideraţie ceva important în această legătură. Mulţi oameni au anumite idei despre cum ar trebui să fie o mamă şi există un curent provenind de la psihoterapeuţi care spun oamenilor cum ar fi trebuit să fie mamele lor şi atunci aceşti oameni devin nefericiţi pentru că nu pot avea o legătură cu mamele lor. Ei bine, aici mă includ desigur şi pe mine. Am avut şi eu uneori viziuni despre cum ar fi trebuit să fie mama mea. E de la sine înţeles că trebuia să fie precum Dumnezeu. Nu vă sună cunoscut? O aşezăm în locul lui Dumnezeu şi îi cerem să fie ca Dumnezeu şi dacă nu este atunci o respingem şi spunem: „Nu eşti o mamă bună. Nu mai vreau să fii mama mea”.

Ce fac apoi aceşti oameni, cei care şi-au respins mamele? Pornesc pe o cale spirituală. Dacă vă uitaţi la cei care spun că au pornit pe o cale spirituală şi vă uitaţi şi la relaţia lor cu mama sau cu tata, nu găsiţi nici o legătură. Este şi un exemplu. Cine şi-a respins mama? Cine nu avea nici o legătură cu mama sa? Buddha. Se spune că acesta a văzut un mort pe stradă şi apoi s-a schimbat. Nu e adevărat. Cine a fost prima persoană moartă de care a avut parte? Mama sa. Ea a murit la naştere şi multe dintre învăţăturile budismului se trag din acest eveniment.


Acum imaginaţi-vă ce-ar fi fost dacă el ar fi luat-o pe mama lui în inimă şi ar fi spus: „Dragă mămică, tu mi-ai dat viaţă. Eu voi face ceva cu ea, ceva foarte preţios pentru mulţi oameni”. Ar fi învăţat pe alţii ceva diferit; vreau însă să mărturisesc faptul că am cel mai mare respect pentru Buddha. În ciuda acestei situaţii, a iniţiat o puternică mişcare pentru pace şi iubire , aşa că trebuie să priviţi ceea ce spun eu dintr-o perspectivă mai largă.

Cum se petrec lucrurile de exemplu atunci când vrem să medităm şi intrăm într-o legătură mai adâncă cu alt tărâm al conştiinţei? Suntem în legătură cu mama noastră sau o părăsim? Atunci când oamenii meditează, ce fac? Se concentrează. Se depărtează de lucrurile din afara propriului lor centru şi aceasta este perfect legitim, desigur. Este o evoluţie foarte importantă , dar cu cine se mai ramane în legătură?

Acum o să vă arăt calea cealaltă. Dacă aţi ajuns în centrul vostru, imediat ce aţi ajuns acolo îndepărtaţi-vă de centru şi mergeţi departe, în acel tărâm al altor oameni care sunt aşa cum sunt, al mamei aşa cum este, al tatălui aşa cum este, al partenerului/partenerei aşa cum este şi al copiilor voştri şi al lumii aşa cum este şi acum luaţi-i pe toţi în inima voastră.

Într-un fel vă depărtaţi de voi înşivă şi vă implicaţi şi vă lăsaţi purtaţi de orice din cuprinsul întregii lumi şi atunci sunteţi în starea de meditaţie într-un mod cu totul diferit. În loc să abandonaţi ceva, vă apropiaţi acel lucru şi cu cât vi-l apropiaţi mai mult, cu atât mai mult sunteţi in legatura cu el . Acest tip de meditaţie este o mişcare a iubirii – nu orice fel de iubire, nu iubirea emoţională. Asta înseamnă să acceptaţi dragostea pentru orice este aşa cum este şi exact aşa cum este. Veţi putea sesiza diferenţa.



Meditaţie

Ceva foarte simplu. Imaginaţi-vă pe cineva pe care l-aţi respins dintr-un motiv sau altul – cineva care poate v-a făcut rău sau v-a făcut vreo nedreptate. Gândiţi-vă ce ar însemna să resimţiţi această respingere în sufletul vostru şi începeţi să priviţi această persoană cu dragoste, cu o dragoste care spune:

„Aşa cum eşti, eşti bun. Când ne vom întâlni, tu vei fi bun pentru mine ia eu voi fi bun pentru tine. Suntem legaţi unul de altul. Când te privesc găsesc ceva ce am respins din mine şi probabil tu vei găsi în mine ceva ce ai respins. Te privesc cu dragoste. Te accept aşa cum eşti. Sunt de acord cu tine exact aşa cum eşti şi îţi doresc numai bine”.

Ce se întâmplă atunci în sufletul nostru? Ce se schimbă? Cu cât se măreşte dragostea voastră?. Cu cât mai adâncă devine?. Cu cât mai puternică va fi?. Aceasta este meditaţia adevărată. Reprezintă o altă cale – a include în loc de a respinge. Şi asta are un efect ciudat. Ne simţim egali cu ceilalţi aşa cum sunt ei – nu mai suntem superiori sau inferiori lor, doar egali cu ei. Vă puteţi închipui ce se întâmplă dacă vă întâlniţi cu acei oameni după câtva timp; veţi fi surprinşi de cât de mult s-au schimbat.

Să analizăm acum ce s-a întâmplat cu dragostea noastră de la începutul acestei întruniri. Mai întâi am aruncat o privire asupra mamelor noastre, taţilor noştri, familiei noastre. Aceasta este o iubire foarte apropiata , dar care se manifestă între anumite limite. După aceea am extins limitele dincolo de acea dragoste strâmtă iar primul efect a fost acela că ne-am simţit mai umani ca înainte. Simt că vom deveni mai fericiţi. Cu cât dragostea este mai cuprinzătoare cu atât suntem mai fericiţi.

Să vorbim acum ceva despre puritate. Când oamenii pornesc pe o cale spirituală sau mistică trebuie să treacă printr-o anumită purificare iar ei devin din ce în ce mai puri în simţuri, sentimente, acţiuni.

Dar ce înseamnă pur? Este ceva mai puţin sau mai mult? Pur înseamnă mai mult. În cele din urmă pur înseamnă totul. Când sunt în conexiune cu totul aşa cum este sunt pur.

Vă voi purta pe o cale mistică – nimic extraordinar, doar o obişnuită cale mistică, o cale mistică naturală iar această cale este acea a gândirii. Este o gândire mistică. Cel care ne-a arătat primul această cale cred că a fost Aristotel. Vorbim mult despre Aristotel. Cunoaştem puţin despre viaţa lui în afară de faptul că a fost un mistic. El a urmat o cale spirituală. Ce înseamnă aceasta? El a dovedit o mare înţelegere a minţii. Nu a minţii noastre; ci a Minţii Universale, a Sufletului Universal şi a folosit pentru aceasta termenul grecesc de „Nous” iar anul trecut când am fost în Washington Suzi Tucker a găsit o traducere în limba engleză pentru ceea ce înseamnă de fapt „Nous”. Este cea mai bună traducere pe care am auzit-o vreodată. În germană avem cuvântul „Geist” dar nu se suprapune întrutotul. Ea vorbeşte despre o„Minte-Spirit”. Este un cuvânt dublu care are o abundenţă de înţelesuri; simţi asta imediat. Aristotel spunea: „Nimic nu există dacă nu există gândire. Tot ceea ce există a fost gândit de un alt spirit, de Mintea-Spirit”. Sună destul de clar. Este într-adevăr?

Să vedem consecinţele. Şi desigur ceea ce este de observat putem să observăm şi noi. Tot ce există este în mişcare. Nimic nu este nemişcat. Totul se mişcă tot timpul. De unde provine această mişcare? Poate să provină din noi sau din orice altceva? Provine din Mintea-Spirit . Mişcarea există pentru că Mintea-Spirit a gândit-o. Şi a fost gândită această mişcare astfel încât totul să se mişte după cum a gândit Mintea-Spirit. Înţelegeţi ce vreau să spun? Care sunt consecinţele? Acestea sunt de ordin mistic. Şi cer de la noi ceva mult mai departe de gândirea şi comportamentul nostru obişnuit. Dacă aceasta Mintea-Spirit mişcă totul aşa cum este atunci totul aşa cum este şi aşa cum se mişcă este gândit în acest mod de către Mintea-Spirit . Rezultă de aici că nimic nu este mai spiritual sau mai puţin spiritual. Nimic nu este mai bun sau mai rău. Nu există oameni buni sau oameni răi. Toţi se mişcă datorită aceleiaşi Minti-Spirit , exact aşa cum se mişcă. Dacă noi ne angrenăm în această mişcare atunci suntem de acord cu totul aşa cum este; acceptăm cu dragoste totul aşa cum este.

Lumea se duce la psihoterapeut. Toţi vor să amelioreze ceva. Se poate ameliora ceva? Pot ei să devină mai buni decât sunt? Putem noi să-i facem mai buni decât sunt? Sau vrem numai să convertim oamenii? Eu însumi am fost un misionar timp de mulţi ani, convertind de asemenea oamenii. Nu regret aceasta pentru că a fost totodată o mişcare a Spiritului, dar mă gândesc acum la faptul că e foarte ciudată ideea aceasta că poţi să faci oamenii să devină mai buni, ca şi cum prin gândurile noastre am putea fi superiori mişcării Mintii-Spirit. Dar putem face ceva. Atunci când îi acceptăm pe ceilalţi aşa cum sunt, ei se schimbă pentru că în acel moment se simt bine şi aceasta îi schimbă.


Atunci când pornim pe acest drum al acceptării a orice şi a oricui aşa cum este, suntem în legătură strânsă cu mişcarea spiritului – raţiune şi acest lucru este ceva mistic, un misticism natural şi o experienţă mistică naturală dar nimeni nu este mai bun decât altul pe acest drum. Înseamnă doar că ne mişcăm într-un anumit sens şi atâta tot; să mergem în această direcţie şi la momentul în care ne simţim antrenaţi de către curentul mişcării, uneori foarte puternic şi apoi ne vom simţi adânc conectaţi şi acesta este un alt tip de meditaţie. Dar acest tip de meditaţie ne conduce la acţiune tot timpul exact aşa cum Mintea-Spirit se mişcă tot timpul şi prin mişcarea sa antrenează şi altceva în mişcare. Acţionăm, dar nu facem prea mult. Uneori este suficient numai să fim prezenţi şi să fim conectaţi la aceasta Minte-Spirit .



Meditaţie

Presupun că cei mai mulţi dintre voi sunt angrenaţi într-o relaţie de cuplu , iar cei care nu sunt se pot acomoda cu ceea ce spun.

Închideţi ochii şi priviţi-vă partenerul sau partenera aşa cum este şi spuneţi: „Te iubesc aşa cum eşti, exact aşa cum eşti. Te rog să nu te schimbi niciodată. Rămâi exact aşa cum eşti. Te iubesc aşa cum eşti. Te plac aşa cum eşti. Sunt fericit pentru că eşti aşa cum eşti. Spun da către tine. Te accept exact aşa cum eşti”.

Imaginaţi-vă numai că ambii parteneri îşi spun acest lucru unul altuia. Ce se întâmplă cu dragostea lor? Cu cât va creşte fericirea lor? Cu cât mai în siguranţă se simt?

Şi acum voi amplifica puţin experienţa. Bărbatul spune femeii: „Te iubesc aşa cum eşti şi o iubesc şi pe mama ta aşa cum este şi pe tatăl tău aşa cum este. Îţi iubesc familia exact aşa cum este” iar femeia spune bărbatului: „Te iubesc exact aşa cum eşti şi o iubesc şi pe mama ta exact aşa cum este şi pe tatăl tău aşa cum este şi pe familia ta”.

Cum se simte bărbatul? Cum se simte femeia? Cu cât mai în siguranţă se simt? Cu cât este mai adâncă dragostea lor? Cu cât sunt mai puternic conectaţi? Cu cât este încrederea reciprocă mai puternică?

Apoi îmi imaginez că acel cuplu are copii şi că femeia se uită la copil şi spune: „Când te privesc nu mă văd în tine numai pe mine, îl văd şi pe tatăl tău şi iubindu-te pe tine, îl iubesc şi pe tatăl tău şi voi fi fericită dacă vei deveni asemenea tatălui tău” iar tatăl spune copilului: „Când te privesc nu mă văd numai pe mine, o văd şi pe mama ta şi iubindu-te pe tine o iubesc şi pe mama ta şi voi fi fericit dacă vei deveni asemenea ei, exact aşa ca ea”. Acum imaginaţi-vă numai ce se întâmplă în sufletul copilului. Cât de fericit va fi acel copil. Cât de sigur se va simţi el împreună cu această mamă şi cu acest tată.

Îmi imaginez acum că mergeţi acasă şi vă întâlniţi cu partenerul şi că se pot întâmpla lucruri frumoase; schimbarea va apărea dintr-o dată. Aceasta este baza unei bune relaţii între un bărbat şi o femeie – să se accepte unul pe altul aşa cum sunt.

Există însă un obstacol în cale. L-am menţionat pe scurt mai devreme. Acest bărbat este legat de familia sa prin conştiinţă. Această conştiinţă îi spune ce are de făcut, de crezut sau de gândit pentru a aparţine acestei familii, însă femeia aparţine altei familii şi are o altă conştiinţă deoarece în familia sa ea trebuie să se comporte altfel, să gândească altfel, să iubească anumite lucruri şi să respingă altele. Conştiinţa familiei ei este diferită de cea a soţului său şi a familiei lui.

Rezultatul este că atunci când sunt împreună fiecare doreşte ca propria sa conştiinţă să prevaleze asupra celeilalte. Atunci începe conflictul. Acesta este primul conflict într-o relaţie de cuplu şi continuă şi atunci când apare un copil; când se întreabă cum să educe copilul, care conştiinţă va prevala?

În consecinţă, dragostea pe care am descris-o nu poate avea succes decât dacă amândoi au o conştiinţă încărcată – dacă au crescut în afara conştiinţei familiilor din care vin . Atunci o dragoste îngustă se transformă în una mai cuprinzătoare. Ei depăşesc graniţele propriei lor conştiinţe.

Să mai spun ceva despre relaţiile de cuplu. Un lucru important acela de a se accepta unul pe celălalt aşa cum sunt. De ce un bărbat doreşte o femeie? De ce o femeie doreşte un bărbat? Deoarece ei se simt incompleţi. Un bărbat doreşte o femeie pentru a deveni complet. O femeie doreşte un bărbat pentru a deveni completă.


Întrebarea este dacă ei sunt de acord cu acest lucru – cu faptul că este nevoie de ei. Admit acest lucru? Admit că altcineva are nevoie de ei sau vor spune: „Trebuie să mă iubesc mai mult pe mine”? Teribil. Dragostea a dispărut imediat. Există un singur cuvinţel cu care se mulţumesc (răsplătesc) unul pe altul. Bărbatul spune femeii: „Te rog” şi femeia spune bărbatului: „Te rog”. Nimic mai mult. Nu simţi imediat o schimbare în inima ta dacă admiţi că ai nevoie de ceva, dacă spui te rog? Dacă şi partenerul tău spune şi el te rog în acelaşi mod, ce se întâmplă în sufletul tău? Imediat devine mai cuprinzător. Eşti fericit să vii în întâmpinarea dorinţelor partenerului. Amândoi sunt fericiţi să facă asta, aşa că acest mic cuvânt „Te rog” este una din bornele de pe drumul spre fericire. Mai există un cuvânt care este de ajutor într-o relaţie de cuplu şi acest cuvânt este „Mulţumesc”.


Meditaţie

Priviţi-vă partenerul de la început, de când v-aţi întâlnit prima oară şi analizaţi ce v-a dat, ce v-a oferit, ce a făcut pentru voi, cum şi-a făcut griji pentru voi, cum a muncit împreună cu voi, cum căuta ceea ce vă putea face fericiţi sau ce a obţinut pentru voi într-un timp mai lung şi în fiecare zi, luaţi numai în considerare fiecare zi de când durează legătura voastră, cât de multe face partenerul vostru pentru voi din dragoste?

Şi atunci spune mai întâi în inima ta:”Mulţumesc. Primesc acest lucru ca pe ceva de preţ , ca şi cum aş primi dragostea ta. Simt asta”. În acelaşi timp simţim cum avem tendinţa să ne arătăm dragostea prin multe lucruri mici şi acest schimb, acest schimb reciproc de iubire adânceşte relaţia şi ne face să ne simţim mai bogaţi. Şi cum este exprimat acest mulţumesc în modul cel mai frumos? Atunci când partenerul nostru ne dăruieşte ceva, ne arată dragostea sa, faţa noastră începe să strălucească. Aşa se arată recunoştinţa cel mai frumos – cu o faţă strălucitoare. Să ne închipuim că ajungem acasă cu o faţă zâmbitoare de fiecare dată plini de înţelegerea a ceea ce înseamnă celălalt pentru noi şi a ceea ce însemnăm noi pentru el.

Şi acum mă apropii de încheiere. Mai am să vă spun un sigur lucru.

Pentru mine Iisus este expresia cea mai frumoasă a ceea ce înseamnă să mergi cu Mintea-Spirit , să mergi cu iubirea Minţii-Spirit . Există o frază care în creştinism a fost uitată dar pe care mi-o aduc mereu aminte aşa că voi încheia cu ea.

„Fii milostiv aşa cum este Tatăl nostru din ceruri. El lasă soarele să strălucească şi asupra celui bun şi asupra celui rău în mod egal şi lasă ploaia să cadă la fel şi peste cel drept şi peste cel nedrept”. Aceasta este iubirea, iubirea universală în care nu mai există dispute , astfel încât ,dacă o urmăm ,suntem într-o companie foarte bună.



Vă mulţumesc pentru atenţie.



(Extras din The Knowing Field nr. 11)