Dragi prieteni ,
Iata ca ne apropiem cu pasi repezi de inceputul formarii de facilitatori de Constelatii Familiale ca Ritual , cu Cornelia Nicola Sindhu Niza ( website http://aufstellungsrituale.de/ ) .
Primul astfel de modul de formare va avea loc in Bucuresti , in perioada 11-15 decembrie 2009 , la Centrul de Dezvoltare personala “ Casa Sufletului “, aflat pe strada Prevederii , nr14-18, la vila nr.17 ,Statia Metrou 1 decembrie 1918 ,linga Piata Trapezului ( zona Balta Alba ) . Relatii suplimentare despre cum puteti ajunge la aceasta locatie puteti obtine de la dna Cristina Stanescu (tel 0741 21 61 41).
Programarea celorlalte module va fi reconfirmata in timpul acestor zile , altminteri programul pentru 2010 este in mare parte finalizat si postat la adresa de web : http://www.nierika.ro/blog/?p=158 .
Ca si noutati recente , a aparut si posibilitatea participarii dvs la aceasta formare cu plata in rate lunare pe parcursul anului . Pentru a primi detalii suplimentare va invit sa imi scrieti sau sa ma sunati ( aurelmocanu@yahoo.com , 0722 539 123 , 0747 062 981 ) .
La fiecare astfel de modul de formare , Cornelia va primi cate maxim 10 persoane din afara grupului , carora le va lucra cate o constelatie in seara de vineri si ziua de sambata . Daca doriti sa participati in aceasta calitate , deasemeni va rog sa ma contactati pentru detalii .
La aceasta ora mai exista inca posibilitatea de a va inscrie , atat in programul de formare , cat si pentru a primi o constelatie in regim de persoana exterioara grupului de formare .
Cu ocazia acestei vizite in Romania , Cornelia ne va oferi si oportunitatea de a ne inscrie in I.S.C.A. ( International Systemic Constellations Association ) , o asociatie internationala ce promoveaza munca de Constelatii Familiale , de care speram ca vom fi sustinuti cu materiale , sponsorizari etc . Ea face parte din membrii fondatori si din comitetul pentru noi directii de dezvoltare a I.S.C.A. , si in aceasta calitate ne poate fi in mod special de folos in deszvoltarea comunitatii celor interesati si iubitori de Constelatii Familiale din Romania .
Exista cateva lucruri pe care cu drag va invit sa le faceti pentru a putea mentine legatura in cele mai bune conditii si a fi cat mai bine informati de cele ce se intampla in aceasta zona la noi , si anume :
-Va invit cu drag sa va inscrieti in grupul Yahoo „ Constelatii Familiale ” daca nu ati facut-o deja ( linkul este : http://health.groups.yahoo.com/group/constelatiifamiliale/ ) . Eu o sa va si dau o invitatie personala pentru a va alatura acestei liste de discutii care in principiu e dedicata evenimentelor de Constelatii Familiale , experientelor noastre personale in acest domeniu si resurselor de genul carti, articole , materiale video etc .
-Deasemeni va invit sa urmariti blogul http://constelatiifamiliale.blogspot.com , intrucat si acolo vom posta atat anunturile pentru diversele cursuri de constelatii pe care le organizam , cat si noi articole traduse , contributiile voastre ( feedback-uri , experiente personale etc ) .
Va rog sa forwardati acest mesaj tuturor persoanelor pe care le stiti interesate de a invata mai multe despre Constelatiile Familiale .
marți, 1 decembrie 2009
joi, 26 noiembrie 2009
De ce iubesc Constelatiile Familiale ?
De ce iubesc Constelatiile Familiale :
In deschiderea unui workshop de meditatie tibetana , Lama Geshe Lodoe Gyatso a spus : “Unii dintre voi cred ca eu am venit aici ca sa va schimb religia. Nu asta am venit sa fac. Ci, daca ar fi sa plec de aici spunandu-va doar o propozitie, aceasta este: “ Cinstiti-va strabunii ! “ .
Minunat indemn, intrucat numai prin propriile radacini ne vine seva vietii! Da, e adevarat ca Adevarul e peste tot, ca toate caile incep din si duc la Marele Mister, la Cel Ce Este, dar poarta fiecaruia dintre noi catre orice, catre Tot, suntem noi insine. Astfel, numai din experienta proprie, in cadrul propriului sistem de referinta, poate inflori o spiritualitate autentica sau, mai bine zis, o constiinta de sine corecta ..
Cate cautari spirituale exotice nu poarta in ele, mascata dezamagirea fata de propriile traditii, negarea propriilor radacini ? Aceasta nu atata din cunoasterea lor intima, cat din superficialitatea cosmopolita si din fuga de propriile profunzimi, in prima faza atat de deseori dureroase…
Si in ce masura negarea propriilor radacini este negare de sine, sa ne gandim si singuri …
Personal, mi-am inceput cautarile spirituale si terapeutice cu multi ani in urma, si am trecut prin multe astfel de structuri si sisteme, pana sa ajung la realizarea faptului ca abordarea cea mai cuprinzatoare este cea care ia in centrul atentiei sale in primul rand natura, esentialmente spirituala, a tot ceea ce este. Si anume recunoasterea faptului ca totul are spirit, sau mai bine zis, ca totul este spirit. De la firul de iarba, cristalul de cuartz sau orice piatra, fiece floare, copac, animal, fir de apa, pala de vant, scanteie, pasare, om, totul este spirit in primul rand. Spirit conectat la tot ceea ce este, vibrand diafan, fragil-indestructibil, efemer in manifestare, etern in esenta, continand izvorul metaforelor, in sine indescriptibil .
Oh, divinul ne da semne si indicii despre noi, reamintindu-ne cine suntem si la ce am venit aici, acum. Si ni le da atat in lucruri subtile, cat si in cele mai evidente, cum ar fi : parintii care ne-au dat viata, numele pe care-l purtam, neamul in care am venit sa ne nastem, etc.
Purtam calitatile si intelepciunea, puterea si vointa, darurile stramosilor nostri, atat in aspectele lor victorioase, luminoase, cat si in cele triste, indurerate, nerezolvate.
Societatea in care traim promoveaza tineretea-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte, intr-un chip atat de tipator si cu un comercialism fardat strident, convingand cu puterea reclamelor pe unii si pe altii sa isi mai cumpere un produs anti-imbatranire , sa mai faca ceva sa arate mai tineri, sa uite ca exista moarte. Totusi, aceasta unipolaritate fortata vaduveste de profunzime experienta vietii.
In culturile traditionale se stie ca toata lumea va muri si ca moartea fizica nu este sfarsitul. Se stie ca moartea e un sfetnic bun, care ne ajuta sa ne traim mai adanc, mai responsabili si mai bucurosi viata. Se stie ca intre cei vii si cei decedati nu exista o separare neta, ci, mai curand un voal fin, care tine mai degraba de acuitatea perceptiva decat de vreo bariera fizica reala.
Nu mai departe de propria noastra traditie ortodoxa, un sfat duhovnicesc important, de tinut minte si deseori repetat in literatura de suflet, este acela de a ne aminti pururea de faptul ca vom muri, de momentul mortii noastre. Multi sfinti au aplicat cu perseverenta acest sfat in propria lor existenta iar viata lor spirituala a fost pe masura, atingand sufletele multora, atat inainte cat si dupa momentul trecerii lor la cele vesnice .
Literatura consacrata experientelor NDE ilustreaza graitor, cu sute de relatari, miscarea sufletului de dupa detasarea de corp, in spatiul spiritual, iar reintoarcerea la viata a persoanelor care au trecut prin aceasta experienta e deseori marcata de o mai profunda bucurie de a trai, toleranta, intelegere, compasiune si de o reala lipsa a fricii de moarte.
Referirile shamanice la initierea de tip moarte-renastere duc in acelasi loc. Exista multe plante invatator care deseori poarta initiatul prin experiente similare celor NDE, iar oamenii care trec prin aceste initieri se simt morti si inviati, re-nascuti la o noua viata. Atat ayahuasca , “liana sufletelor” sau “liana strabunilor “, cat si iboga, planta invatator africana, conecteaza sufletul celui ce se impartaseste cu ele la taramul strabunilor, acolo unde intelepciunea, vindecarea, iubirea, intelegerea, puterea sunt la ele acasa.
In vindecarea shamanica exista munca psihopompa, care se adreseaza sufletelor nelinistite, pierdute intre lumi, ducandu-le in Lumina in care continua drumul nostru cosmic dupa moarte; aceasta este uneori legata cu munca de deposesie, in masura in care un astfel de suflet trist, indurerat, furios sau inconstient, aflat in uitare de sine, se afla atasat puternic de o persoana aflata in viata, intr-o masura in care acest lucru ajunge sa fie generator de situatii dureroase si neplacute in viata celui viu.
Acum doi ani si ceva am primit, de la o draga prietena, cartea lui daan Van Kampenhout , “Images of the Soul”. De la primele pagini am fost cu totul absorbit de carte si mi-a placut enorm modul in care Daan descrie Constelatiile Familiale; am trait un sentiment de bucurie imensa, de recunoastere intensa in sufletul meu a acestei modalitati de vindecare. Multe lucruri s-au pus cap la cap, multe intrebari din care unele nerostite, negandite initial, si-au gasit raspunsuri, vorba lui Daan, descriptive mai degraba decat explicative, ceea ce e ok, intrucat in munca shamanica o descriere facuta cu acuratete echivaleaza cu o buna explicatie ….Am inceput sa devorez tot ce am putut gasi despre minunata metoda introdusa in Vest de catre Bert Hellinger. Si minunarea mea a crescut, si sufletul meu a fost si mai atins. Cata iubire, cata clarviziune, cata maretie in deblocarea fluxului iubirii intre generatii! Cate raspunsuri, cate intelegeri, cata pace si frumusete!
Dar, daca mai e nevoie de o subliniere a faptului ca viata bate filmul, niciuna din intelegerile si trairile datorate lecturilor nu a fost la fel de puternica precum trairea la fata locului, la seminarul de weekend al Corneliei Nicola Sindhu Niza, buna prietena a lui Daan Van Kampenhout, cea pe care el mi-a recomandat sa o invit in Romania.
Valuri de emotie, o energie cand tumultuoasa cand linistita trecea prin toti cei prezenti, deznodand destine, aducand la lumina vechi suferinte ce se cereau vazute si vindecate, vechi eroisme nestiute si neonorate. Intuitii colective, trairi catartice, zguduirea intelegerii si asumarii propriilor situatii oglindite de constelatiile altora, ce montaigne-russe de emotii si intelegeri vindecatoare!
Cu adevarat experienta de a sta pentru cineva o resimt adanc spirituala, o modalitate atat de puternica de a te pune in papucii altcuiva! Cat de mult te poate imbogati in intelegere, in compasiune, in trairea proprie, a reusi sa fii pentru o vreme altcineva ….Cat de mic poti deveni, cat de recunoscator pentru propria viata, dupa ce ai trecut prin durerile altuia, altora, cat mai poti sa judeci si sa condamni dupa ce ai simtit durerea soldatului sovietic care a impuscat soldatul roman din cauza mortii caruia, la 4 generatii mai tarziu, clientul de azi sufera inca fara sa fi stiut de ce?
O, cate resurse are iubirea!
Apoi, seminarul Barbarei Morgan. Aceeasi iubire, acelasi Camp al Cunoasterii, iubirii, vindecarii, includerii tuturor celor uitati, de care ne e rusine, care ne dor, care plang sau schioapata sau sunt singuri prin noi.
Noi, cei din linia intai.
Noi, poarta noastra catre ei, si poarta lor catre viitor, catre descendenti.
Noi, cat mai putem plange de dor, de drag, de durere, de bucurie?
Cat mai putem dansa in hora sufletelor?
A fost primul seminar al Corneliei la care participantii la o constelatie au inceput in mod spontan sa cante si sa danseze, intr-un process al constelatiei.
De ce iubesc eu constelatiile familiale?
Le iubesc pentru ca imi arata tangibil iubirea care suntem, uneori oarba, alteori pur si simplu. Cred ca a iubi constelatiile familiale e parte a modului meu de a fi om. Cred ca raspunsul e fiinta mea. O constelatie e o harta a sufletului meu, precum o mandala e un Univers.
Cata vreme avem stramosi uitati, morti departe in Siberii inghetate sau in lagare de concentrare sau facuti evadati si impuscati pentru “fuga de sub escorta “, cata vreme ai nostri au fost torturati pentru curajul de a spune adevarul si pentru iubirea lor de Dumnezeu si neam, si patrie, cata vreme sangele stramosilor nostri ingrasa glia, cata vreme atatea suferinte si conflicte interetnice zac nereconciliate, cata vreme exista violenta si abuz si cata vreme procente semnificative din populatia tarii se dezradacineaza, sufera de dependente chimice ( alcool, tutun etc ), munca de Constelatii Familiale va fi permanent binevenita.
Va invit cu mare drag si pe voi sa scrieti raspunsul la aceasta intrebare. Hai sa facem un articol extraordinar, din sufletele noastre, despre aceasta munca minunata!
In deschiderea unui workshop de meditatie tibetana , Lama Geshe Lodoe Gyatso a spus : “Unii dintre voi cred ca eu am venit aici ca sa va schimb religia. Nu asta am venit sa fac. Ci, daca ar fi sa plec de aici spunandu-va doar o propozitie, aceasta este: “ Cinstiti-va strabunii ! “ .
Minunat indemn, intrucat numai prin propriile radacini ne vine seva vietii! Da, e adevarat ca Adevarul e peste tot, ca toate caile incep din si duc la Marele Mister, la Cel Ce Este, dar poarta fiecaruia dintre noi catre orice, catre Tot, suntem noi insine. Astfel, numai din experienta proprie, in cadrul propriului sistem de referinta, poate inflori o spiritualitate autentica sau, mai bine zis, o constiinta de sine corecta ..
Cate cautari spirituale exotice nu poarta in ele, mascata dezamagirea fata de propriile traditii, negarea propriilor radacini ? Aceasta nu atata din cunoasterea lor intima, cat din superficialitatea cosmopolita si din fuga de propriile profunzimi, in prima faza atat de deseori dureroase…
Si in ce masura negarea propriilor radacini este negare de sine, sa ne gandim si singuri …
Personal, mi-am inceput cautarile spirituale si terapeutice cu multi ani in urma, si am trecut prin multe astfel de structuri si sisteme, pana sa ajung la realizarea faptului ca abordarea cea mai cuprinzatoare este cea care ia in centrul atentiei sale in primul rand natura, esentialmente spirituala, a tot ceea ce este. Si anume recunoasterea faptului ca totul are spirit, sau mai bine zis, ca totul este spirit. De la firul de iarba, cristalul de cuartz sau orice piatra, fiece floare, copac, animal, fir de apa, pala de vant, scanteie, pasare, om, totul este spirit in primul rand. Spirit conectat la tot ceea ce este, vibrand diafan, fragil-indestructibil, efemer in manifestare, etern in esenta, continand izvorul metaforelor, in sine indescriptibil .
Oh, divinul ne da semne si indicii despre noi, reamintindu-ne cine suntem si la ce am venit aici, acum. Si ni le da atat in lucruri subtile, cat si in cele mai evidente, cum ar fi : parintii care ne-au dat viata, numele pe care-l purtam, neamul in care am venit sa ne nastem, etc.
Purtam calitatile si intelepciunea, puterea si vointa, darurile stramosilor nostri, atat in aspectele lor victorioase, luminoase, cat si in cele triste, indurerate, nerezolvate.
Societatea in care traim promoveaza tineretea-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte, intr-un chip atat de tipator si cu un comercialism fardat strident, convingand cu puterea reclamelor pe unii si pe altii sa isi mai cumpere un produs anti-imbatranire , sa mai faca ceva sa arate mai tineri, sa uite ca exista moarte. Totusi, aceasta unipolaritate fortata vaduveste de profunzime experienta vietii.
In culturile traditionale se stie ca toata lumea va muri si ca moartea fizica nu este sfarsitul. Se stie ca moartea e un sfetnic bun, care ne ajuta sa ne traim mai adanc, mai responsabili si mai bucurosi viata. Se stie ca intre cei vii si cei decedati nu exista o separare neta, ci, mai curand un voal fin, care tine mai degraba de acuitatea perceptiva decat de vreo bariera fizica reala.
Nu mai departe de propria noastra traditie ortodoxa, un sfat duhovnicesc important, de tinut minte si deseori repetat in literatura de suflet, este acela de a ne aminti pururea de faptul ca vom muri, de momentul mortii noastre. Multi sfinti au aplicat cu perseverenta acest sfat in propria lor existenta iar viata lor spirituala a fost pe masura, atingand sufletele multora, atat inainte cat si dupa momentul trecerii lor la cele vesnice .
Literatura consacrata experientelor NDE ilustreaza graitor, cu sute de relatari, miscarea sufletului de dupa detasarea de corp, in spatiul spiritual, iar reintoarcerea la viata a persoanelor care au trecut prin aceasta experienta e deseori marcata de o mai profunda bucurie de a trai, toleranta, intelegere, compasiune si de o reala lipsa a fricii de moarte.
Referirile shamanice la initierea de tip moarte-renastere duc in acelasi loc. Exista multe plante invatator care deseori poarta initiatul prin experiente similare celor NDE, iar oamenii care trec prin aceste initieri se simt morti si inviati, re-nascuti la o noua viata. Atat ayahuasca , “liana sufletelor” sau “liana strabunilor “, cat si iboga, planta invatator africana, conecteaza sufletul celui ce se impartaseste cu ele la taramul strabunilor, acolo unde intelepciunea, vindecarea, iubirea, intelegerea, puterea sunt la ele acasa.
In vindecarea shamanica exista munca psihopompa, care se adreseaza sufletelor nelinistite, pierdute intre lumi, ducandu-le in Lumina in care continua drumul nostru cosmic dupa moarte; aceasta este uneori legata cu munca de deposesie, in masura in care un astfel de suflet trist, indurerat, furios sau inconstient, aflat in uitare de sine, se afla atasat puternic de o persoana aflata in viata, intr-o masura in care acest lucru ajunge sa fie generator de situatii dureroase si neplacute in viata celui viu.
Acum doi ani si ceva am primit, de la o draga prietena, cartea lui daan Van Kampenhout , “Images of the Soul”. De la primele pagini am fost cu totul absorbit de carte si mi-a placut enorm modul in care Daan descrie Constelatiile Familiale; am trait un sentiment de bucurie imensa, de recunoastere intensa in sufletul meu a acestei modalitati de vindecare. Multe lucruri s-au pus cap la cap, multe intrebari din care unele nerostite, negandite initial, si-au gasit raspunsuri, vorba lui Daan, descriptive mai degraba decat explicative, ceea ce e ok, intrucat in munca shamanica o descriere facuta cu acuratete echivaleaza cu o buna explicatie ….Am inceput sa devorez tot ce am putut gasi despre minunata metoda introdusa in Vest de catre Bert Hellinger. Si minunarea mea a crescut, si sufletul meu a fost si mai atins. Cata iubire, cata clarviziune, cata maretie in deblocarea fluxului iubirii intre generatii! Cate raspunsuri, cate intelegeri, cata pace si frumusete!
Dar, daca mai e nevoie de o subliniere a faptului ca viata bate filmul, niciuna din intelegerile si trairile datorate lecturilor nu a fost la fel de puternica precum trairea la fata locului, la seminarul de weekend al Corneliei Nicola Sindhu Niza, buna prietena a lui Daan Van Kampenhout, cea pe care el mi-a recomandat sa o invit in Romania.
Valuri de emotie, o energie cand tumultuoasa cand linistita trecea prin toti cei prezenti, deznodand destine, aducand la lumina vechi suferinte ce se cereau vazute si vindecate, vechi eroisme nestiute si neonorate. Intuitii colective, trairi catartice, zguduirea intelegerii si asumarii propriilor situatii oglindite de constelatiile altora, ce montaigne-russe de emotii si intelegeri vindecatoare!
Cu adevarat experienta de a sta pentru cineva o resimt adanc spirituala, o modalitate atat de puternica de a te pune in papucii altcuiva! Cat de mult te poate imbogati in intelegere, in compasiune, in trairea proprie, a reusi sa fii pentru o vreme altcineva ….Cat de mic poti deveni, cat de recunoscator pentru propria viata, dupa ce ai trecut prin durerile altuia, altora, cat mai poti sa judeci si sa condamni dupa ce ai simtit durerea soldatului sovietic care a impuscat soldatul roman din cauza mortii caruia, la 4 generatii mai tarziu, clientul de azi sufera inca fara sa fi stiut de ce?
O, cate resurse are iubirea!
Apoi, seminarul Barbarei Morgan. Aceeasi iubire, acelasi Camp al Cunoasterii, iubirii, vindecarii, includerii tuturor celor uitati, de care ne e rusine, care ne dor, care plang sau schioapata sau sunt singuri prin noi.
Noi, cei din linia intai.
Noi, poarta noastra catre ei, si poarta lor catre viitor, catre descendenti.
Noi, cat mai putem plange de dor, de drag, de durere, de bucurie?
Cat mai putem dansa in hora sufletelor?
A fost primul seminar al Corneliei la care participantii la o constelatie au inceput in mod spontan sa cante si sa danseze, intr-un process al constelatiei.
De ce iubesc eu constelatiile familiale?
Le iubesc pentru ca imi arata tangibil iubirea care suntem, uneori oarba, alteori pur si simplu. Cred ca a iubi constelatiile familiale e parte a modului meu de a fi om. Cred ca raspunsul e fiinta mea. O constelatie e o harta a sufletului meu, precum o mandala e un Univers.
Cata vreme avem stramosi uitati, morti departe in Siberii inghetate sau in lagare de concentrare sau facuti evadati si impuscati pentru “fuga de sub escorta “, cata vreme ai nostri au fost torturati pentru curajul de a spune adevarul si pentru iubirea lor de Dumnezeu si neam, si patrie, cata vreme sangele stramosilor nostri ingrasa glia, cata vreme atatea suferinte si conflicte interetnice zac nereconciliate, cata vreme exista violenta si abuz si cata vreme procente semnificative din populatia tarii se dezradacineaza, sufera de dependente chimice ( alcool, tutun etc ), munca de Constelatii Familiale va fi permanent binevenita.
Va invit cu mare drag si pe voi sa scrieti raspunsul la aceasta intrebare. Hai sa facem un articol extraordinar, din sufletele noastre, despre aceasta munca minunata!
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Formarea de facilitatori de „Constelatii Familiale ca Ritual” ,11-15dec 2009 ,Bucuresti
Nierika-Poarta dintre Lumi
( www.nierika.ro , http://seminariideshamanism.blogspot.com/ , http://constelatiifamiliale.blogspot.com/ )
va invita in Bucuresti , in zilele de 11-15 decembrie ,La primul modul din
Formarea de facilitatori de „Constelatii Familiale ca Ritual”
cu Cornelia Nicola ”Sindhu” Niza ( www.aufstellungsrituale.de )
În 11-15 decembrie 2009 vom începe trainingul cu un modul de 5 zile.
„Seminar de deschidere a trainingului pentru ritualurile constelaţiilor”
Aici vom învăţa despre:
Primele lucruri de baza ale lucrului cu constelatiile , precum si modul stravechi dar original al omenirii de a aborda viata : shamanismul . Vom vedea cum aceasta reactivare naturala a radacinilor noastre lucreaza, aducand pace si binecuvantare in viata noastra .
Cu aceasta rara combinatie de ritualuri si constelatii sistemice , avem o unealta foarte practica pentru a uni pamantul si cerul in a fi umani .
Weekend-ul va fi deasemeni deschis publicului pentru lucrari individuale , pentru a putea sa avem experienta aplicarii practice .
Dupa aceasta , sunt pregatita sa ofer cateva sesiuni particulare daca e nevoie .In acestea , lucrez cu toate abilitatile pe care le-am adunat in ani ,adresandu-ma situatiei individuale care apare si tinand cont de ceea ce imi permite sistemul personal al clientului sa fac . Aceasta poate fi un coaching clasic cu interventii verbale si non-verbale , sau un ritual-tratament shamanic , sau o combinatie din ambele .
In 2010 vom avea inca 3 module datele vor fi confirmate pana la sfarsitul anului 2009 .
1) „ Imputernicirea persoanei , curatarea/clarificarea propriului sistem, indreptarea spre focalizare in viata ”
In weekend , grupul de seminar va fi deschis pentru a lucra pentru problemele publicului , ca sa putem profita de aplicarea practica a Ritualurilor Constelatiilor Sistemice . Dupa aceasta vom ramane impreuna grupul de training si vom folosi ceea ce am invatat pentru propria noastra intelegere si dezvoltare personala .
In acest prim an vom merge inainte pentru a clarifica si rezolva dificultatile noastre personale , gasind o buna sustinere din urma , de la puterile strabunilor nostri , invatand sa pastram energia si sa o trimitem catre gaurile si fracturile acumulate in viata .
In 2011 vom continua cu :
2) „Comunicarea respectuoasa in lumea vizibila si cea invizibila ”
Ca un ”Buna Dimineata ”, la inceput vom invata bazele din NLP pentru comuinicarea respectuoasa cu clientii nostri si in interior cu noi insine . Vom incepe sa aflam despre structurile generale ale percepriei , realizarii si comunicarii .
Aceasta va fi o introducere in interventiile respectuoase , la nivel constient si inconstient , impreuna cu citirea mesajelor inconstiente de la celalalt , fie el client sau spirit ca egal , folosindu-le cu constienta pentru beneficiul comun .
Comunicarea originara a omului cu lumea spiritului , in mare parte uitata , este rugaciunea . Aceasta e o arta principala a shamanismului , si e foarte diferita de ceea ce stim de la diverse biserici !
Folosind „Roata Vietii ”, o tehnica pe care am invatat-o de la Daan van Kampenhout , vom merge de la dimineata procesului nostru de invatare catre amiaza sa .
Acolo ne vom descoperi darurile si capacitatile , le vom matura si le vom lasa sa se coaca deplin , pentru a putea iesi cu ele in lumina lumii .
Pe masura ce trainingul continua , vom ajunge la lumina de aur a dupa-amiezii vietilor noastre .Aici tot ceea ce e cu adevarat terminat , demodat si putred poate sa fie lasat sa plece , in timp ce ne contactam esenta fiintei...si o imbracam cu demnitate .
In final , atingem taramul sufletului . Noaptea Vietii , cand nu mai avem drept casa nici un trup ,dar sufletul-spirit este acasa si e in cea mai buna forma . Acolo ne vom gasi strabunii , in Marele Suflet al Existentei , binecuvantandu-ne larg . O faza , in care ne putem reincarca bateriile vietii pentru o noua primavara care ne asteapta pe roata vietii !
Dupa aceasta , daca veti dori sesiuni personale de feedback , putem face aceasta .
In 2012 vom avea din nou 4 module ( datele vor fi ) :stabilite mai tarziu
3)” Folosind puterile de ajutor pentru rezolvarea problemelor spiritului , trupului si sufletului ”
In acest an vom avea sansa sa practicam foarte mult si sa avem supervizare personala . Vom adanci contactul cu ajutoarele noastre spirituale , vom antrena asocierea si comportamentul adecvat cu ele si prin aceasta vom invata sa fim acasa in ambele lumi : Folosind puterile pentru a ajuta la rezolvarea problemelor spiritului , corpului si sufletului .
Pe unul il putem atinge , pe celalalt nu –
Dar suntem atinsi , miscati si afectati de el .
Mai multe despre Cornelia, metodele cu care lucreaza ea si drumul ei in viata puteti citi la adresa de web :
http://constelatiifamiliale.blogspot.com/2009/06/ancestralul-invizibil-ne-modeleaza.html
Pentru a primi fisa de inscriere , trimiteti un e-mail la aurelmocanu@yahoo.com
( www.nierika.ro , http://seminariideshamanism.blogspot.com/ , http://constelatiifamiliale.blogspot.com/ )
va invita in Bucuresti , in zilele de 11-15 decembrie ,La primul modul din
Formarea de facilitatori de „Constelatii Familiale ca Ritual”
cu Cornelia Nicola ”Sindhu” Niza ( www.aufstellungsrituale.de )
În 11-15 decembrie 2009 vom începe trainingul cu un modul de 5 zile.
„Seminar de deschidere a trainingului pentru ritualurile constelaţiilor”
Aici vom învăţa despre:
Primele lucruri de baza ale lucrului cu constelatiile , precum si modul stravechi dar original al omenirii de a aborda viata : shamanismul . Vom vedea cum aceasta reactivare naturala a radacinilor noastre lucreaza, aducand pace si binecuvantare in viata noastra .
Cu aceasta rara combinatie de ritualuri si constelatii sistemice , avem o unealta foarte practica pentru a uni pamantul si cerul in a fi umani .
Weekend-ul va fi deasemeni deschis publicului pentru lucrari individuale , pentru a putea sa avem experienta aplicarii practice .
Dupa aceasta , sunt pregatita sa ofer cateva sesiuni particulare daca e nevoie .In acestea , lucrez cu toate abilitatile pe care le-am adunat in ani ,adresandu-ma situatiei individuale care apare si tinand cont de ceea ce imi permite sistemul personal al clientului sa fac . Aceasta poate fi un coaching clasic cu interventii verbale si non-verbale , sau un ritual-tratament shamanic , sau o combinatie din ambele .
In 2010 vom avea inca 3 module datele vor fi confirmate pana la sfarsitul anului 2009 .
1) „ Imputernicirea persoanei , curatarea/clarificarea propriului sistem, indreptarea spre focalizare in viata ”
In weekend , grupul de seminar va fi deschis pentru a lucra pentru problemele publicului , ca sa putem profita de aplicarea practica a Ritualurilor Constelatiilor Sistemice . Dupa aceasta vom ramane impreuna grupul de training si vom folosi ceea ce am invatat pentru propria noastra intelegere si dezvoltare personala .
In acest prim an vom merge inainte pentru a clarifica si rezolva dificultatile noastre personale , gasind o buna sustinere din urma , de la puterile strabunilor nostri , invatand sa pastram energia si sa o trimitem catre gaurile si fracturile acumulate in viata .
In 2011 vom continua cu :
2) „Comunicarea respectuoasa in lumea vizibila si cea invizibila ”
Ca un ”Buna Dimineata ”, la inceput vom invata bazele din NLP pentru comuinicarea respectuoasa cu clientii nostri si in interior cu noi insine . Vom incepe sa aflam despre structurile generale ale percepriei , realizarii si comunicarii .
Aceasta va fi o introducere in interventiile respectuoase , la nivel constient si inconstient , impreuna cu citirea mesajelor inconstiente de la celalalt , fie el client sau spirit ca egal , folosindu-le cu constienta pentru beneficiul comun .
Comunicarea originara a omului cu lumea spiritului , in mare parte uitata , este rugaciunea . Aceasta e o arta principala a shamanismului , si e foarte diferita de ceea ce stim de la diverse biserici !
Folosind „Roata Vietii ”, o tehnica pe care am invatat-o de la Daan van Kampenhout , vom merge de la dimineata procesului nostru de invatare catre amiaza sa .
Acolo ne vom descoperi darurile si capacitatile , le vom matura si le vom lasa sa se coaca deplin , pentru a putea iesi cu ele in lumina lumii .
Pe masura ce trainingul continua , vom ajunge la lumina de aur a dupa-amiezii vietilor noastre .Aici tot ceea ce e cu adevarat terminat , demodat si putred poate sa fie lasat sa plece , in timp ce ne contactam esenta fiintei...si o imbracam cu demnitate .
In final , atingem taramul sufletului . Noaptea Vietii , cand nu mai avem drept casa nici un trup ,dar sufletul-spirit este acasa si e in cea mai buna forma . Acolo ne vom gasi strabunii , in Marele Suflet al Existentei , binecuvantandu-ne larg . O faza , in care ne putem reincarca bateriile vietii pentru o noua primavara care ne asteapta pe roata vietii !
Dupa aceasta , daca veti dori sesiuni personale de feedback , putem face aceasta .
In 2012 vom avea din nou 4 module ( datele vor fi ) :stabilite mai tarziu
3)” Folosind puterile de ajutor pentru rezolvarea problemelor spiritului , trupului si sufletului ”
In acest an vom avea sansa sa practicam foarte mult si sa avem supervizare personala . Vom adanci contactul cu ajutoarele noastre spirituale , vom antrena asocierea si comportamentul adecvat cu ele si prin aceasta vom invata sa fim acasa in ambele lumi : Folosind puterile pentru a ajuta la rezolvarea problemelor spiritului , corpului si sufletului .
Pe unul il putem atinge , pe celalalt nu –
Dar suntem atinsi , miscati si afectati de el .
Mai multe despre Cornelia, metodele cu care lucreaza ea si drumul ei in viata puteti citi la adresa de web :
http://constelatiifamiliale.blogspot.com/2009/06/ancestralul-invizibil-ne-modeleaza.html
Pentru a primi fisa de inscriere , trimiteti un e-mail la aurelmocanu@yahoo.com
vineri, 28 august 2009
Lucrul cu traumele: Completarea şi îmbunătăţirea Constelatiilor Familiale ,partea a II-a
Lucrul cu traumele: Completarea şi îmbunătăţirea
constelaţiilor familiale
de Bertold Ulsamer
(partea a II-a)
Care este abordarea din lucrul corporal cu traumele?
Lucrul corporal cu traumele se bazează pe concepte şi proceduri care se pot dovedi adăugiri foarte utile la lucrul cu constelaţiile. Voi descrie cinci principii de bază ale Somatic Experiencing (Experimentării somatice) pe care le consider a fi cele mai relevante:
• Titrare – puţin câte puţin: Trauma este periculoasă dacă este accesată rapid şi direct, dar poate dispărea printr-o abordare treptată. Utilizând un exemplu din chimie, dacă se adaugă rapid acid clorhidric (HCl) la sodă caustică, va surveni o explozie; totuşi, dacă acidul clorhidric este adăugat puţin câte puţin la soda caustică, se amestecă bine. Acest proces poartă denumirea de titrare. În mod similar, în lucrul cu traumele, trauma poate fi abordată treptat, astfel încât organismul să nu „explodeze”. Când a avut loc trauma, s-au întâmplat prea multe lucruri şi prea repede, cu o intensitate prea mare. Prin urmare, lucrul în ritm lent, pauzele şi mult timp acordat acestui aspect reprezintă instrumente terapeutice importante pentru procesarea în siguranţă a traumei, deoarece permit integrarea experienţei traumatice împreună cu alte experienţe pozitive în viaţa clientului, precum şi crearea unui sentiment de siguranţă în contextul actual (sesiune de grup sau individuală).
• Pendularea naturală a organismului: Deoarece în timpul titrării apar stări opuse de ameninţare şi copleşire – pe de o parte şi resurse şi siguranţă – pe de altă parte, începe o mişcare naturală de tip „înainte şi înapoi” între aceste stări, ceea ce noi numim pendulare. Terapeutul priveşte cu atenţie mişcările, care pot fi minime şi care indică următoarea schimbare de direcţie şi sprijină pendularea naturală.
O sesiune de lucru cu traumele începe de regulă prin stabilirea unei stări pozitive, pline de resurse, înainte de abordarea atentă a experienţei traumatice, pornind de cât mai departe posibil. După ce clientul începe să se conecteze cu evenimentele sau sentimentele dificile, terapeutul se asigură că abordează doar atâta din acest material cât poate fi gestionat şi sprijină pendularea care apare în mod natural, imediat ce corpul o iniţiază. Acest lucru îi permite clientului să se elibereze de energiile care l-au paralizat şi este însoţit adesea de semne fizice, cum ar fi frisoane uşoare sau bufeuri de căldură sau de frig, care îi arată terapeutului că trauma este eliberată.
Clientul are apoi nevoie de timp pentru a reveni în prezent şi pentru a stabili o conexiune pozitivă aici şi acum, înainte de a se apropia din nou de starea traumatică. Când apare această mişcare naturală, terapeutul sprijină clientul pe măsură ce acesta reintră în starea de traumă – de această dată la un nivel mai profund decât înainte. Sunt necesare câteva pendulări pentru accesarea completă a unei experienţe, numărul depinzând de intensitatea experienţei iniţiale şi de cât de profund este aceasta înglobată în psihic. De exemplu, făceam jogging după asfinţit şi m-am ciocnit cu o persoană care mergea pe o bicicletă fără faruri. Deşi accidentul a avut doar consecinţe fizice minore, au fost necesare două şedinţe a câte o oră şi şapte pendulări înainte de a-mi putea aminti cursul efectiv al evenimentelor, moment cu moment, fără niciun semn că m-aş fi simţit copleşit.
• Rezolvarea traumelor are loc în principal la nivel fizic: Deoarece şocul traumatic creează energii care paralizează şi care se instalează sub forma unei rigidităţi în corp, aducerea acestor energii către mişcare şi către restabilirea unui flux natural necesită observarea atentă a semnalelor corporale ale clientului de către terapeutul specializat în traume. Toată eliberarea este fizică, prin mişcări mici, inconştiente ale corpului, care îi arată facilitatorului modul în care corpul se mişcă în sensul eliberării. Cel mai adesea, observăm comportamente de tip luptă sau fugă. Prima reacţie instinctivă la o ameninţare puternică o reprezintă în mod normal fuga: când încercăm să punem distanţă – atât la nivel exterior, cât şi interior – adesea facem mici mişcări cu picioarele. După ce am lăsat o distanţă suficientă şi ne simţim destul de siguri, următorul nivel de reacţie poate apărea sub forma unei agresivităţi necontrolate. Exact ca pasărea care dă cu ciocul în orice sau oricine reuşeşte, avem tendinţa de a ne elibera agresivitatea în mediul înconjurător. Doar după aceea putem trece la un nivel şi mai profund al experienţei, unde probabil că vom descoperi durere şi tristeţe. Acest ciclu se poate repeta de câteva ori înainte ca trauma să fie eliberată şi rezolvată.
Am învăţat să preţuiesc răspunsul de tip fugă ca pe un pas necesar pentru descoperirea energiilor care paralizează: dacă stăm prea aproape de cauza traumei, rămânem paralizaţi. Aceasta nu este o chestiune de voinţă – trebuie să lăsăm distanţa necesară pentru a putea experimenta eliberarea pe care o aduce cu sine senzaţia de siguranţă. Este important să reţinem că putem trece prin acest proces fără a fi necesar să ne amintim evenimentele traumatice: unii clienţi îşi amintesc experienţele, alţii nu. Este suficient să urmăm mişcările corpului, deoarece el găseşte modalitatea de a se elibera şi de a reveni la starea naturală de echilibru.
• Conştientizare: Observarea şi înţelegerea mişcărilor corpului necesită conştientizare. Multe dintre mişcările corpului nostru au devenit inconştiente şi trebuie să ne concentrăm şi să ne relaxăm ca să le putem percepe. Ar putea fi necesar să repetăm o mişcare de câteva ori, simţind-o conştient, înainte de a putea înţelege ce exprimă mişcarea respectivă. De exemplu, când vorbeşte despre ceva, un client face uşoare mişcări defensive cu mâna, fără a-şi da seama. Terapeutul specializat în traume se concentrează asupra mişcării, îl roagă pe client s-o facă mai lent, s-o repete şi caută să înţeleagă ce exprimă sau înseamnă aceasta. Acest proces poate elibera energii care pot să paralizeze şi le poate face să fie din nou disponibile.
• Reţinere: Atunci când luăm contact cu emoţiile noastre, facem mereu aceeaşi călătorie. Cuvântul cheie este reţinere. Când emoţiile ne copleşesc – indiferent dacă este vorba de durere, furie sau fericire – nu le putem conţine şi căutăm modalităţi de a le face faţă. Regresia, catarsisul şi defularea reprezintă indicii clare de emoţii care nu pot fi conţinute. La fel ca în cazul mişcărilor inconştiente ale corpului, emoţiile trebuie reintroduse şi conţinute puţin câte puţin, aducându-le din ce în ce mai mult în conştient. În mod similar practicilor de meditaţie, încercăm să ajungem la un nivel mai profund al conştiinţei. Dacă, de exemplu, clientul - rapid şi fără a fi conştient de aceasta – loveşte masa cu pumnul, terapeutul îl poate ruga să repete mişcarea foarte lent, de trei sau patru ori. Clientul începe să simtă agresivitatea pe care o conţine mişcarea şi simplul fapt că o simte aduce o eliberare. După repetarea de câteva ori a mişcării, agresivitatea dispare – mişcarea lentă a avut un efect relaxant, vindecător.
Ce aspecte ale lucrului cu traumele se aplică constelaţiilor familiale?
În loc să contrazică sau să pună în dificultate principiile abordării constelaţiilor, insight-urile câştigate în urma lucrului cu traumele arată că este necesar să procedăm cu mai multă atenţie în cadrul constelaţiilor, atunci când avem de-a face cu evenimente traumatice. Cred că ar fi foarte util să le prezentăm facilitatorilor de constelaţii familiale procesul de titrare – procedura treptată, astfel încât clienţii să fie confruntaţi doar cu atât cât pot gestiona în siguranţă. Cei mai mulţi facilitatori evită instinctiv copleşirea clienţilor şi nimeni nu-şi doreşte să se întâmple acest lucru. Totuşi, cred că se întâmplă frecvent şi se poate evita dacă facilitatorii se întreabă „Cât de mult poate integra acest client acum?"
Există etape pe care facilitatorul le poate parcurge pentru a evita copleşirea clientului. Dacă experienţa iniţială a fost dură, încetiniţi procesul. Am abandonat ideea că o experienţă traumatică poate fi soluţionată într-o singură constelaţie, utilizând în schimb mai multe constelaţii de-a lungul perioadei de care are nevoie clientul, pentru a putea rezolva problema în siguranţă. Acest lucru îi permite clientului să descopere progresiv niveluri mai profunde ale conexiunilor, pe măsură ce se confruntă atât cu iubirea, cât şi cu întunericul inerente în orice sistem familial.
De sunt mai atent la cât de mult pot suporta clienţii mei, munca mea s-a schimbat. Înainte să lucrez cu traumele, eram tentat să confrunt un client care nu dorea să se confrunte cu o persoană sau cu o problemă şi să-l încurajez s-o privească în faţă. Îmi amintesc de una dintre afirmaţiile lui Bert Hellinger: „Fuga nu înseamnă evadare.” Acum îmi dau seama că, chiar dacă fuga nu înseamnă evadare, ar putea fi primul pas către o soluţie. Astăzi mă concentrez mai mult asupra a cât poate integra un client.
Permiteţi-mi să vă ofer un exemplu: o femeie a povestit că un prieten de familie a abuzat-o sexual timp de circa trei ani, în copilărie. În cadrul constelaţiei, reprezentanta fetiţei s-a simţit extrem de abandonată de toată lumea şi mai ales de mama ei. Confruntându-se cu agresorul, a simţit durere şi şoc, dar în cele din urmă a putut lăsa toată vinovăţia în seama lui, l-a abandonat şi s-a întors către familia ei. În acest moment, am adus clienta în locul ei în constelaţie. Ea a izbucnit în plâns şi nu a putut privi pe nimeni. Am scos-o imediat din constelaţie, dar a continuat să plângă necontrolat. M-am dus lângă ea şi ne-am îndepărtat de constelaţie, ea continuând să plângă chiar şi după ce am ieşit din încăpere. Am aşteptat la uşa de alături până când s-a calmat şi am întrebat-o dacă ar trebui să termin constelaţia sau dacă doreşte să se întâlnească cu cineva din această constelaţie. A replicat că ar dori să îşi privească cele două surori. Aşa că am revenit la constelaţie şi am scos reprezentanţii tatălui, mamei şi agresorului din rolurile lor. Clienta a revenit pentru a realiza o conexiune rapidă, încărcată de iubire, cu surorile ei şi am încheiat acest moment.
După părerea mea, nevoile clientului surclasează toate regulile şi ideile privind modul de desfăşurare a unei constelaţii. Îmi orientez munca după aceste nevoi şi sunt dispus să întrerup, să iau distanţă sau să fac o pauză pentru a evita să copleşesc pe cineva. Rămân în contact cu clientul şi îl las să decidă cât de mult poate gestiona. Astfel, mă asigur că constelaţiile îi servesc pe clienţi. Pot chiar să încurajez un client abuzat sau pe reprezentantul său să stea la distanţă de agresor înainte de a-l privi şi să ridice mâna în momentul în care începe să se simtă copleşit. Când îl văd ridicând mâna, opresc imediat constelaţia.
Când are de-a face cu evenimente traumatice, facilitatorul trebuie să fie atent la client chiar şi în timp ce lucrează cu constelaţia. Deoarece scopul meu nu este să menţin constelaţia cu orice preţ şi nici măcar să obţin o soluţie pozitivă, am libertatea de a o întrerupe ori de câte ori clientul pare să fie absent sau afectat negativ. Gândiţi-vă la acest exemplu: o femeie se confruntă cu consecinţele unei „erori medicale” şi, ca urmare a acesteia, şi-a pierdut un braţ. Constelaţia a mers bine, iar reprezentanţii s-au mişcat către o soluţie, când am observat că clienta privea undeva în afara constelaţiei. Am oprit constelaţia, am întrebat-o cum se simte şi mi-am dat seama că era copleşită şi se simţea paralizată. Împreună ne-am deplasat departe de constelaţie, pentru a pune o distanţă. De aici am dizolvat constelaţia şi am lucrat cu ea, asupra stării ei actuale.
Următorul exemplu ilustrează cum poate ajuta distanţa. Într-un grup de instruire pentru avansaţi am decis să demonstrez utilizarea figurilor din lemn pentru lucrul individual cu clienţii. Bărbatul care s-a oferit voluntar a povestit o problemă dificilă: când avea şase luni, părinţii lui l-au lăsat să stea cu mătuşa lui, pentru că ei trebuiau să plece în Germania pentru a câştiga bani. Nu s-au întors decât când băiatul avea trei ani. Am bănuit că aceasta era o problemă de „mişcare întreruptă” (un termen utilizat atât în lucrul cu traumele, cât şi de către Bert Hellinger pentru a descrie trauma pe care o trăieşte un copil mic separat de părinţi sau respins de aceştia; a se vedea articolul scris de Barbara Morgan în 2003) şi cu toate că mă îndoiam că era adecvat să folosesc explorarea cu figurile din lemn, am hotărât să continui. Am ales figuri pentru tată, mamă şi copil şi am lucrat cu constelaţia timp de aproximativ o jumătate de oră, până când clientul şi-a imaginat că mama lui îi zâmbea. În acest moment, am decis să întrerup. Mai târziu, în cadrul unui cerc de feedback, clientul a afirmat că se simţea uşurat. Fusese foarte agitat în legătură cu abordarea acestei probleme, deoarece nu era sigur dacă poate suporta să retrăiască situaţia prin reprezentanţi. Utilizarea figurilor din lemn a făcut lucrurile mai uşoare, deoarece a lăsat o distanţă mai mare. Am făcut un mic prim pas către rezolvarea acestei mişcări întrerupte. Exemple ca acestea m-au învăţat să fiu mai modest în anumite situaţii. În loc să sper că dintr-o singură constelaţie vor rezulta eliberări majore, acum încerc să avansez în ritmul clientului.
Înţelegerea modului în care starea de traumă dispare m-a pus în faţa unor noi perspective ale activităţii mele. Iată un alt exemplu: o clientă lucra asupra senzaţiei de înstrăinare faţă de familia ei. Ea bănuia că a fost abuzată de tatăl ei, dar nu-şi amintea nimic dinainte de vârsta de 14 ani. În cadrul constelaţiei, reprezentanta copilului se temea de tată şi dorea să se îndepărteze de familie. Pentru că nu dispuneam de fapte, am evitat să fac orice fel de precizări şi doar am urmat energiile prezente în constelaţie. Când clienta a luat locul reprezentantei sale în constelaţie, nu a putut suporta să stea aproape de familie şi s-a simţit uşurată când s-a retras şi în cele din urmă s-a îndepărtat de aceasta. A afirmat că a simţit eliberare şi uşurare şi am oprit constelaţia. Pe măsură ce seminarul a continuat, am observat că această femeie care în mod obişnuit era tăcută, rezervată a devenit din ce în ce mai nemulţumită de constelaţia ei. Se comporta din ce în ce mai agresiv cu mine şi mi-a cerut „ceva mai mult” în ultima zi. Când i-am sugerat o a doua constelaţie, a refuzat şi a rămas furioasă la ultimul nostru cerc de feedback.
Aceasta poate fi considerată un eşec al meu ca facilitator, dar din perspectiva unui terapeut specializat în traume, văd lucrurile în mod diferit. Retragerea de lângă familia ei, punerea unei distanţe şi separarea au fost necesare ca un fel de fugă, permiţându-i să pună o distanţă suficientă pentru a se putea reorienta, recupera şi pentru a căpăta putere. Pe măsură ce energiile au apărut, reacţia de fugă este urmată de furie şi, cu cât durerea este mai mare, cu atât furia este mai puternică. La fel cum pasărea dădea cu ciocul în orice era aproape de ea când şi-a revenit din şoc, furia clientei a fost îndreptată către persoanele prezente. În calitate de facilitator şi posibil şi ca „figură paternă”, eu am devenit ţinta. Această furie avea prea puţin de-a face cu mine personal, dar a reprezentat o parte necesară a soluţiei clientei. Deşi nu ştiu cu a integrat clienta mea experienţa după seminar, cu siguranţă a făcut un pas către accesarea puterii sale proprii. Cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru a sprijini acest proces a fost să-i suport furia fără a reacţiona şi fără a reacţiona tot cu furie.
Faptul că devii conştient de pasul mare către vindecare care are loc prin pendularea între resursă şi suferinţă creează o perspectivă nouă asupra efectului global al lucrului cu constelaţiile familiale. Imaginea ordinii juste cu care se încheie adesea prima constelaţie poate servi ca resursă de putere şi vindecare, de care clientul are nevoie pentru integrare, înainte de a aborda niveluri mai profunde ale situaţiilor complicate, care poate nu au fost vizibile înainte. Când mi-am reprezentat prima dată familia, am avut o imagine simplă, vindecătoare cu care mă simţeam extrem de bine. După câţiva ani, în altă constelaţie, au apărut energii foarte diferite: m-am confruntat cu sentimente puternice de izolare, tulburare psihică şi teroare. Pendulul a ajuns în cealaltă parte şi nu aveam nicio idee cu privire la câte mişcări vor mai trebui să fie.
Înţelegerea acestui proces îl eliberează pe facilitator de presiunea de a găsi soluţii pozitive şi de a duce constelaţiile la bun sfârşit. Dacă există o pendulare organică continuă între o stare plină de resurse şi suferinţă, care aduce astfel vindecare, facilitatorul se poate relaxa şi poate doar să însoţească clientul, sprijinind dezvoltarea acestui proces. Ar fi fascinant să se exploreze dacă acelaşi proces de pendulare se poate observa şi la mişcările lucrului cu sufletul, descrise de Hellinger.
Când trauma şi situaţiile familiale complicate apar împreună
Desigur, se poate întâmpla adesea ca traumele şi problemele familiale să se suprapună. Iată un exemplu care ilustrează cum poate o experienţă traumatică să afecteze direct un alt membru al familiei: un tânăr înalt, trecut cu puţin de 20 de ani, dorea să facă o constelaţie legată de lunga perioadă în care a fost dependent de droguri. Era prietenos şi manierat, dar oamenii care îl vedeau pe stradă aveau tendinţa de a-l evita, datorită capului său ras şi tatuajelor care îi acopereau braţele şi umerii. Constelaţia a relevat că mama lui nu şi-a putut îngriji bine copilul pentru că se temea de el. Într-o constelaţia, aceasta înseamnă de obicei că putea să confunde copilul cu altcineva. Am pus întrebări despre aspecte din istoricul familial care ne-ar fi putut ajuta să înţelegem acest aspect, dar el nu ştia nimic. Deoarece părea evident că nu de copil se temea de fapt mama, am pus un bărbat lângă reprezentantul băiatului şi l-am numit „cel de care se temea cu adevărat”. Atenţia mamei s-a îndreptat imediat către el şi era vizibil înspăimântată de el. Copilul a simţit o mare uşurare şi mama a putut în cele din urmă să-l vadă doar ca pe copilul ei. O atracţie ciudată între mamă şi acest bărbat m-a determinat să bănuiesc că putea fi vorba despre primul ei prieten, care poate că a fost violent sau chiar a violat-o.
Mama clientului fusese la câteva workshop-uri ale mele şi când am întâlnit-o din nou am întrebat-o cine crede că ar putea fi acest „cel de care se temea cu adevărat”. Gândindu-se, mi-a spus că a auzit că unul dintre bunicii ei ar fi fost violent şi am lăsat lucrurile aşa. În ziua următoare a revenit şi mi-a amintit de o constelaţie pe care o făcusem cu câţiva ani înainte. Când ea avea 12 ani, doi bărbaţi au răpit-o, au legat-o, au torturat-o şi au abuzat-o sexual până când, după aproape 12 ore, a reuşit să fugă. În constelaţia ei, bărbatul mai vârstnic s-a arătat a fi în mod deosebit brutal şi violent, spunând lucruri de genul „Îmi place când eşti înspăimântată”. Persoana care o reprezenta pe ea în copilărie oscila între teroare şi iubire neţărmurită pentru acest bărbat. (Cercetările în domeniul traumelor au confirmat că astfel de conexiuni între agresor şi victimă sunt obişnuite şi că, de asemenea, apar şi în lucrul cu constelaţiile). Gândindu-se la fiul ei, mama a conchis că, atunci când îşi privea fiul, îl vedea pe acest agresor, iar fiul, la rândul lui, preluase o parte din rolul agresorului. Din nou, în lucrul cu constelaţiile, observăm adesea că în familiile victimelor criminalii sunt reprezentaţi; în acest caz, copilul preluase energia criminală a agresorului.
Continuând să discut cu mama, am învăţat cum abordări terapeutice diferite au lucrat bine în cazul ei: când a început prima dată să lucreze la această experienţă de răpire, a considerat că hipnoterapia a fost cea mai utilă; următorul pas major l-a constituit întâlnirea cu agresorul în cadrul constelaţiei ei. Totuşi, simte că efectele traumei încă există în corpul ei şi a decis să înceapă lucrul cu traumele.
Prin ce diferă lucrul cu traumele de constelaţii şi ce au în comun?
Lucrul cu traumele şi constelaţiile se adresează unor straturi diferite ale fiinţei noastre. Constelaţiile ne conectează cu rădăcinile pe care le avem în calitate de fiinţe sociale, demonstrându-ne cum suntem legaţi de sistemul nostru familial, în timp ce lucrul cu traumele se concentrează direct asupra corpului şi reacţiilor acestuia. Constelaţiile ne arată clar că aparţinem sistemului nostru familial şi că rămânem o parte a acestuia. Când, în cadrul unei constelaţii, întâlnim un agresor din afara sistemului nostru familial, descoperim o fiinţă umană care duce povara vinovăţiei. Chiar dacă ne îndepărtăm de această persoană, o putem face cu respect faţă de destinul altuia, ceea ce aduce cu sine vindecarea relaţiei noastre atât cu ceilalţi, cât şi cu o parte din noi înşine.
La polul opus, lucrul cu trauma se adresează nivelului fizic al naturii noastre şi vindecă la acest nivel. După ce energiile care ne paralizează sunt rezolvate, putem reveni la interacţiunile netulburate cu mediul nostru şi cu semenii noştri. Deoarece multe dintre impulsurile noastre sunt instinctive, fiind moştenite de la regnul animal, înţelegerea modului în care energiile eliberate de aceste impulsuri se mişcă în corpul nostru reprezintă un mare beneficiu pentru facilitatorii de constelaţii. Totuşi, graniţa dintre cele două abordări nu este întotdeauna atât de clară. Pentru a-l cita pe Peter Levine (1997): „Dacă privim trauma, privim pierderea unei conexiuni, conexiunea cu noi înşine, cu familiile noastre şi cu ceea ce ne înconjoară.” De aceea, în lucrul cu traumele, conexiunea dintre client şi terapeut, ca altă fiinţă umană, devine o temă centrală. Această conexiune – stabilită din nou şi reafirmată continuu – creează un pol care se opune forţei traumei. Scriind despre capacitatea noastră de a crea relaţii mai târziu în viaţă, terapeuta specializată în traume Babette Rothschild (2000) spune: „Un copil traumatizat nu este neapărat condamnat la o viaţă disfuncţională. Mulţi oameni care nu au avut ocazia de a crea relaţii sigure în copilărie au putut corecta acest lucru mai târziu în viaţă şi au putut realiza conexiuni pozitive.” Ea include conexiuni cu prietenii, profesorii, vecinii şi partenerii, precum şi cu psihoterapeuţii.
Aceleaşi probleme de legătură, conexiune şi relaţie reprezintă aspectele esenţiale ale lucrului cu constelaţiile familiale. În constelaţii, descoperim adesea un flux profund de iubire care ne conectează, în familiile aparent disfuncţionale; experimentarea faptului că această conexiune a existat întotdeauna creează un nou sentiment de apartenenţă, care poate fi resimţit ca o vindecare. Prin urmare, cele două abordări, constelaţiile şi lucrul cu traumele, sunt ca două cercuri care se intersectează în unele locuri şi sunt separate în altele. Poate că jumătate din problemele aduse de clienţii noştri pot fi abordate prin oricare dintre abordări. În cealaltă jumătate, o abordare este mai adecvată decât cealaltă.
Intenţionez să organizez un workshop pentru câţiva clienţi traumatizaţi care să combine ambele abordări. Dimineaţa vom lucra într-un grup cu constelaţii, iar după-amiezele vor fi rezervate pentru sesiuni individuale de Somatic Experiencing (Experimentare somatică). Abia aştept să văd cum lucrează împreună cele două abordări şi ce rezultate putem obţine. Problema vindecării şi dezvoltării nu este o chestiune de lucru cu traumele sau de constelaţii, ci ţine de modul în care le putem combina pe acestea două în călătoria noastră către mai multă vitalitate, iubire şi forţă vitală.
În acest proces, îmi este clar să pot duce oamenii doar atât de departe cât am fost eu însumi. Cu alte cuvinte, constelaţiile pe care le conduc vor releva atât aspecte pozitive, cât şi negative ale vieţii numai în măsura în care eu însumi le pot accepta şi conţine. Pentru a fi facilitatori mai buni, este necesar să ne extindem abilităţile astfel încât să cunoaştem şi să acceptăm suferinţele din propria noastră experienţă. Consider că lucrul cu traumele este un instrument bun pentru o astfel de extindere.
Mulţumiri: Îi mulţumesc terapeutului specializat în polaritate şi traume Urs Honauer pentru valoroasele lui insight-uri; lui Samvedam Randles pentru traducerea în limba engleză şi Sheilei Saunders pentru privirea de ansamblu asupra lucrării.
constelaţiilor familiale
de Bertold Ulsamer
(partea a II-a)
Care este abordarea din lucrul corporal cu traumele?
Lucrul corporal cu traumele se bazează pe concepte şi proceduri care se pot dovedi adăugiri foarte utile la lucrul cu constelaţiile. Voi descrie cinci principii de bază ale Somatic Experiencing (Experimentării somatice) pe care le consider a fi cele mai relevante:
• Titrare – puţin câte puţin: Trauma este periculoasă dacă este accesată rapid şi direct, dar poate dispărea printr-o abordare treptată. Utilizând un exemplu din chimie, dacă se adaugă rapid acid clorhidric (HCl) la sodă caustică, va surveni o explozie; totuşi, dacă acidul clorhidric este adăugat puţin câte puţin la soda caustică, se amestecă bine. Acest proces poartă denumirea de titrare. În mod similar, în lucrul cu traumele, trauma poate fi abordată treptat, astfel încât organismul să nu „explodeze”. Când a avut loc trauma, s-au întâmplat prea multe lucruri şi prea repede, cu o intensitate prea mare. Prin urmare, lucrul în ritm lent, pauzele şi mult timp acordat acestui aspect reprezintă instrumente terapeutice importante pentru procesarea în siguranţă a traumei, deoarece permit integrarea experienţei traumatice împreună cu alte experienţe pozitive în viaţa clientului, precum şi crearea unui sentiment de siguranţă în contextul actual (sesiune de grup sau individuală).
• Pendularea naturală a organismului: Deoarece în timpul titrării apar stări opuse de ameninţare şi copleşire – pe de o parte şi resurse şi siguranţă – pe de altă parte, începe o mişcare naturală de tip „înainte şi înapoi” între aceste stări, ceea ce noi numim pendulare. Terapeutul priveşte cu atenţie mişcările, care pot fi minime şi care indică următoarea schimbare de direcţie şi sprijină pendularea naturală.
O sesiune de lucru cu traumele începe de regulă prin stabilirea unei stări pozitive, pline de resurse, înainte de abordarea atentă a experienţei traumatice, pornind de cât mai departe posibil. După ce clientul începe să se conecteze cu evenimentele sau sentimentele dificile, terapeutul se asigură că abordează doar atâta din acest material cât poate fi gestionat şi sprijină pendularea care apare în mod natural, imediat ce corpul o iniţiază. Acest lucru îi permite clientului să se elibereze de energiile care l-au paralizat şi este însoţit adesea de semne fizice, cum ar fi frisoane uşoare sau bufeuri de căldură sau de frig, care îi arată terapeutului că trauma este eliberată.
Clientul are apoi nevoie de timp pentru a reveni în prezent şi pentru a stabili o conexiune pozitivă aici şi acum, înainte de a se apropia din nou de starea traumatică. Când apare această mişcare naturală, terapeutul sprijină clientul pe măsură ce acesta reintră în starea de traumă – de această dată la un nivel mai profund decât înainte. Sunt necesare câteva pendulări pentru accesarea completă a unei experienţe, numărul depinzând de intensitatea experienţei iniţiale şi de cât de profund este aceasta înglobată în psihic. De exemplu, făceam jogging după asfinţit şi m-am ciocnit cu o persoană care mergea pe o bicicletă fără faruri. Deşi accidentul a avut doar consecinţe fizice minore, au fost necesare două şedinţe a câte o oră şi şapte pendulări înainte de a-mi putea aminti cursul efectiv al evenimentelor, moment cu moment, fără niciun semn că m-aş fi simţit copleşit.
• Rezolvarea traumelor are loc în principal la nivel fizic: Deoarece şocul traumatic creează energii care paralizează şi care se instalează sub forma unei rigidităţi în corp, aducerea acestor energii către mişcare şi către restabilirea unui flux natural necesită observarea atentă a semnalelor corporale ale clientului de către terapeutul specializat în traume. Toată eliberarea este fizică, prin mişcări mici, inconştiente ale corpului, care îi arată facilitatorului modul în care corpul se mişcă în sensul eliberării. Cel mai adesea, observăm comportamente de tip luptă sau fugă. Prima reacţie instinctivă la o ameninţare puternică o reprezintă în mod normal fuga: când încercăm să punem distanţă – atât la nivel exterior, cât şi interior – adesea facem mici mişcări cu picioarele. După ce am lăsat o distanţă suficientă şi ne simţim destul de siguri, următorul nivel de reacţie poate apărea sub forma unei agresivităţi necontrolate. Exact ca pasărea care dă cu ciocul în orice sau oricine reuşeşte, avem tendinţa de a ne elibera agresivitatea în mediul înconjurător. Doar după aceea putem trece la un nivel şi mai profund al experienţei, unde probabil că vom descoperi durere şi tristeţe. Acest ciclu se poate repeta de câteva ori înainte ca trauma să fie eliberată şi rezolvată.
Am învăţat să preţuiesc răspunsul de tip fugă ca pe un pas necesar pentru descoperirea energiilor care paralizează: dacă stăm prea aproape de cauza traumei, rămânem paralizaţi. Aceasta nu este o chestiune de voinţă – trebuie să lăsăm distanţa necesară pentru a putea experimenta eliberarea pe care o aduce cu sine senzaţia de siguranţă. Este important să reţinem că putem trece prin acest proces fără a fi necesar să ne amintim evenimentele traumatice: unii clienţi îşi amintesc experienţele, alţii nu. Este suficient să urmăm mişcările corpului, deoarece el găseşte modalitatea de a se elibera şi de a reveni la starea naturală de echilibru.
• Conştientizare: Observarea şi înţelegerea mişcărilor corpului necesită conştientizare. Multe dintre mişcările corpului nostru au devenit inconştiente şi trebuie să ne concentrăm şi să ne relaxăm ca să le putem percepe. Ar putea fi necesar să repetăm o mişcare de câteva ori, simţind-o conştient, înainte de a putea înţelege ce exprimă mişcarea respectivă. De exemplu, când vorbeşte despre ceva, un client face uşoare mişcări defensive cu mâna, fără a-şi da seama. Terapeutul specializat în traume se concentrează asupra mişcării, îl roagă pe client s-o facă mai lent, s-o repete şi caută să înţeleagă ce exprimă sau înseamnă aceasta. Acest proces poate elibera energii care pot să paralizeze şi le poate face să fie din nou disponibile.
• Reţinere: Atunci când luăm contact cu emoţiile noastre, facem mereu aceeaşi călătorie. Cuvântul cheie este reţinere. Când emoţiile ne copleşesc – indiferent dacă este vorba de durere, furie sau fericire – nu le putem conţine şi căutăm modalităţi de a le face faţă. Regresia, catarsisul şi defularea reprezintă indicii clare de emoţii care nu pot fi conţinute. La fel ca în cazul mişcărilor inconştiente ale corpului, emoţiile trebuie reintroduse şi conţinute puţin câte puţin, aducându-le din ce în ce mai mult în conştient. În mod similar practicilor de meditaţie, încercăm să ajungem la un nivel mai profund al conştiinţei. Dacă, de exemplu, clientul - rapid şi fără a fi conştient de aceasta – loveşte masa cu pumnul, terapeutul îl poate ruga să repete mişcarea foarte lent, de trei sau patru ori. Clientul începe să simtă agresivitatea pe care o conţine mişcarea şi simplul fapt că o simte aduce o eliberare. După repetarea de câteva ori a mişcării, agresivitatea dispare – mişcarea lentă a avut un efect relaxant, vindecător.
Ce aspecte ale lucrului cu traumele se aplică constelaţiilor familiale?
În loc să contrazică sau să pună în dificultate principiile abordării constelaţiilor, insight-urile câştigate în urma lucrului cu traumele arată că este necesar să procedăm cu mai multă atenţie în cadrul constelaţiilor, atunci când avem de-a face cu evenimente traumatice. Cred că ar fi foarte util să le prezentăm facilitatorilor de constelaţii familiale procesul de titrare – procedura treptată, astfel încât clienţii să fie confruntaţi doar cu atât cât pot gestiona în siguranţă. Cei mai mulţi facilitatori evită instinctiv copleşirea clienţilor şi nimeni nu-şi doreşte să se întâmple acest lucru. Totuşi, cred că se întâmplă frecvent şi se poate evita dacă facilitatorii se întreabă „Cât de mult poate integra acest client acum?"
Există etape pe care facilitatorul le poate parcurge pentru a evita copleşirea clientului. Dacă experienţa iniţială a fost dură, încetiniţi procesul. Am abandonat ideea că o experienţă traumatică poate fi soluţionată într-o singură constelaţie, utilizând în schimb mai multe constelaţii de-a lungul perioadei de care are nevoie clientul, pentru a putea rezolva problema în siguranţă. Acest lucru îi permite clientului să descopere progresiv niveluri mai profunde ale conexiunilor, pe măsură ce se confruntă atât cu iubirea, cât şi cu întunericul inerente în orice sistem familial.
De sunt mai atent la cât de mult pot suporta clienţii mei, munca mea s-a schimbat. Înainte să lucrez cu traumele, eram tentat să confrunt un client care nu dorea să se confrunte cu o persoană sau cu o problemă şi să-l încurajez s-o privească în faţă. Îmi amintesc de una dintre afirmaţiile lui Bert Hellinger: „Fuga nu înseamnă evadare.” Acum îmi dau seama că, chiar dacă fuga nu înseamnă evadare, ar putea fi primul pas către o soluţie. Astăzi mă concentrez mai mult asupra a cât poate integra un client.
Permiteţi-mi să vă ofer un exemplu: o femeie a povestit că un prieten de familie a abuzat-o sexual timp de circa trei ani, în copilărie. În cadrul constelaţiei, reprezentanta fetiţei s-a simţit extrem de abandonată de toată lumea şi mai ales de mama ei. Confruntându-se cu agresorul, a simţit durere şi şoc, dar în cele din urmă a putut lăsa toată vinovăţia în seama lui, l-a abandonat şi s-a întors către familia ei. În acest moment, am adus clienta în locul ei în constelaţie. Ea a izbucnit în plâns şi nu a putut privi pe nimeni. Am scos-o imediat din constelaţie, dar a continuat să plângă necontrolat. M-am dus lângă ea şi ne-am îndepărtat de constelaţie, ea continuând să plângă chiar şi după ce am ieşit din încăpere. Am aşteptat la uşa de alături până când s-a calmat şi am întrebat-o dacă ar trebui să termin constelaţia sau dacă doreşte să se întâlnească cu cineva din această constelaţie. A replicat că ar dori să îşi privească cele două surori. Aşa că am revenit la constelaţie şi am scos reprezentanţii tatălui, mamei şi agresorului din rolurile lor. Clienta a revenit pentru a realiza o conexiune rapidă, încărcată de iubire, cu surorile ei şi am încheiat acest moment.
După părerea mea, nevoile clientului surclasează toate regulile şi ideile privind modul de desfăşurare a unei constelaţii. Îmi orientez munca după aceste nevoi şi sunt dispus să întrerup, să iau distanţă sau să fac o pauză pentru a evita să copleşesc pe cineva. Rămân în contact cu clientul şi îl las să decidă cât de mult poate gestiona. Astfel, mă asigur că constelaţiile îi servesc pe clienţi. Pot chiar să încurajez un client abuzat sau pe reprezentantul său să stea la distanţă de agresor înainte de a-l privi şi să ridice mâna în momentul în care începe să se simtă copleşit. Când îl văd ridicând mâna, opresc imediat constelaţia.
Când are de-a face cu evenimente traumatice, facilitatorul trebuie să fie atent la client chiar şi în timp ce lucrează cu constelaţia. Deoarece scopul meu nu este să menţin constelaţia cu orice preţ şi nici măcar să obţin o soluţie pozitivă, am libertatea de a o întrerupe ori de câte ori clientul pare să fie absent sau afectat negativ. Gândiţi-vă la acest exemplu: o femeie se confruntă cu consecinţele unei „erori medicale” şi, ca urmare a acesteia, şi-a pierdut un braţ. Constelaţia a mers bine, iar reprezentanţii s-au mişcat către o soluţie, când am observat că clienta privea undeva în afara constelaţiei. Am oprit constelaţia, am întrebat-o cum se simte şi mi-am dat seama că era copleşită şi se simţea paralizată. Împreună ne-am deplasat departe de constelaţie, pentru a pune o distanţă. De aici am dizolvat constelaţia şi am lucrat cu ea, asupra stării ei actuale.
Următorul exemplu ilustrează cum poate ajuta distanţa. Într-un grup de instruire pentru avansaţi am decis să demonstrez utilizarea figurilor din lemn pentru lucrul individual cu clienţii. Bărbatul care s-a oferit voluntar a povestit o problemă dificilă: când avea şase luni, părinţii lui l-au lăsat să stea cu mătuşa lui, pentru că ei trebuiau să plece în Germania pentru a câştiga bani. Nu s-au întors decât când băiatul avea trei ani. Am bănuit că aceasta era o problemă de „mişcare întreruptă” (un termen utilizat atât în lucrul cu traumele, cât şi de către Bert Hellinger pentru a descrie trauma pe care o trăieşte un copil mic separat de părinţi sau respins de aceştia; a se vedea articolul scris de Barbara Morgan în 2003) şi cu toate că mă îndoiam că era adecvat să folosesc explorarea cu figurile din lemn, am hotărât să continui. Am ales figuri pentru tată, mamă şi copil şi am lucrat cu constelaţia timp de aproximativ o jumătate de oră, până când clientul şi-a imaginat că mama lui îi zâmbea. În acest moment, am decis să întrerup. Mai târziu, în cadrul unui cerc de feedback, clientul a afirmat că se simţea uşurat. Fusese foarte agitat în legătură cu abordarea acestei probleme, deoarece nu era sigur dacă poate suporta să retrăiască situaţia prin reprezentanţi. Utilizarea figurilor din lemn a făcut lucrurile mai uşoare, deoarece a lăsat o distanţă mai mare. Am făcut un mic prim pas către rezolvarea acestei mişcări întrerupte. Exemple ca acestea m-au învăţat să fiu mai modest în anumite situaţii. În loc să sper că dintr-o singură constelaţie vor rezulta eliberări majore, acum încerc să avansez în ritmul clientului.
Înţelegerea modului în care starea de traumă dispare m-a pus în faţa unor noi perspective ale activităţii mele. Iată un alt exemplu: o clientă lucra asupra senzaţiei de înstrăinare faţă de familia ei. Ea bănuia că a fost abuzată de tatăl ei, dar nu-şi amintea nimic dinainte de vârsta de 14 ani. În cadrul constelaţiei, reprezentanta copilului se temea de tată şi dorea să se îndepărteze de familie. Pentru că nu dispuneam de fapte, am evitat să fac orice fel de precizări şi doar am urmat energiile prezente în constelaţie. Când clienta a luat locul reprezentantei sale în constelaţie, nu a putut suporta să stea aproape de familie şi s-a simţit uşurată când s-a retras şi în cele din urmă s-a îndepărtat de aceasta. A afirmat că a simţit eliberare şi uşurare şi am oprit constelaţia. Pe măsură ce seminarul a continuat, am observat că această femeie care în mod obişnuit era tăcută, rezervată a devenit din ce în ce mai nemulţumită de constelaţia ei. Se comporta din ce în ce mai agresiv cu mine şi mi-a cerut „ceva mai mult” în ultima zi. Când i-am sugerat o a doua constelaţie, a refuzat şi a rămas furioasă la ultimul nostru cerc de feedback.
Aceasta poate fi considerată un eşec al meu ca facilitator, dar din perspectiva unui terapeut specializat în traume, văd lucrurile în mod diferit. Retragerea de lângă familia ei, punerea unei distanţe şi separarea au fost necesare ca un fel de fugă, permiţându-i să pună o distanţă suficientă pentru a se putea reorienta, recupera şi pentru a căpăta putere. Pe măsură ce energiile au apărut, reacţia de fugă este urmată de furie şi, cu cât durerea este mai mare, cu atât furia este mai puternică. La fel cum pasărea dădea cu ciocul în orice era aproape de ea când şi-a revenit din şoc, furia clientei a fost îndreptată către persoanele prezente. În calitate de facilitator şi posibil şi ca „figură paternă”, eu am devenit ţinta. Această furie avea prea puţin de-a face cu mine personal, dar a reprezentat o parte necesară a soluţiei clientei. Deşi nu ştiu cu a integrat clienta mea experienţa după seminar, cu siguranţă a făcut un pas către accesarea puterii sale proprii. Cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru a sprijini acest proces a fost să-i suport furia fără a reacţiona şi fără a reacţiona tot cu furie.
Faptul că devii conştient de pasul mare către vindecare care are loc prin pendularea între resursă şi suferinţă creează o perspectivă nouă asupra efectului global al lucrului cu constelaţiile familiale. Imaginea ordinii juste cu care se încheie adesea prima constelaţie poate servi ca resursă de putere şi vindecare, de care clientul are nevoie pentru integrare, înainte de a aborda niveluri mai profunde ale situaţiilor complicate, care poate nu au fost vizibile înainte. Când mi-am reprezentat prima dată familia, am avut o imagine simplă, vindecătoare cu care mă simţeam extrem de bine. După câţiva ani, în altă constelaţie, au apărut energii foarte diferite: m-am confruntat cu sentimente puternice de izolare, tulburare psihică şi teroare. Pendulul a ajuns în cealaltă parte şi nu aveam nicio idee cu privire la câte mişcări vor mai trebui să fie.
Înţelegerea acestui proces îl eliberează pe facilitator de presiunea de a găsi soluţii pozitive şi de a duce constelaţiile la bun sfârşit. Dacă există o pendulare organică continuă între o stare plină de resurse şi suferinţă, care aduce astfel vindecare, facilitatorul se poate relaxa şi poate doar să însoţească clientul, sprijinind dezvoltarea acestui proces. Ar fi fascinant să se exploreze dacă acelaşi proces de pendulare se poate observa şi la mişcările lucrului cu sufletul, descrise de Hellinger.
Când trauma şi situaţiile familiale complicate apar împreună
Desigur, se poate întâmpla adesea ca traumele şi problemele familiale să se suprapună. Iată un exemplu care ilustrează cum poate o experienţă traumatică să afecteze direct un alt membru al familiei: un tânăr înalt, trecut cu puţin de 20 de ani, dorea să facă o constelaţie legată de lunga perioadă în care a fost dependent de droguri. Era prietenos şi manierat, dar oamenii care îl vedeau pe stradă aveau tendinţa de a-l evita, datorită capului său ras şi tatuajelor care îi acopereau braţele şi umerii. Constelaţia a relevat că mama lui nu şi-a putut îngriji bine copilul pentru că se temea de el. Într-o constelaţia, aceasta înseamnă de obicei că putea să confunde copilul cu altcineva. Am pus întrebări despre aspecte din istoricul familial care ne-ar fi putut ajuta să înţelegem acest aspect, dar el nu ştia nimic. Deoarece părea evident că nu de copil se temea de fapt mama, am pus un bărbat lângă reprezentantul băiatului şi l-am numit „cel de care se temea cu adevărat”. Atenţia mamei s-a îndreptat imediat către el şi era vizibil înspăimântată de el. Copilul a simţit o mare uşurare şi mama a putut în cele din urmă să-l vadă doar ca pe copilul ei. O atracţie ciudată între mamă şi acest bărbat m-a determinat să bănuiesc că putea fi vorba despre primul ei prieten, care poate că a fost violent sau chiar a violat-o.
Mama clientului fusese la câteva workshop-uri ale mele şi când am întâlnit-o din nou am întrebat-o cine crede că ar putea fi acest „cel de care se temea cu adevărat”. Gândindu-se, mi-a spus că a auzit că unul dintre bunicii ei ar fi fost violent şi am lăsat lucrurile aşa. În ziua următoare a revenit şi mi-a amintit de o constelaţie pe care o făcusem cu câţiva ani înainte. Când ea avea 12 ani, doi bărbaţi au răpit-o, au legat-o, au torturat-o şi au abuzat-o sexual până când, după aproape 12 ore, a reuşit să fugă. În constelaţia ei, bărbatul mai vârstnic s-a arătat a fi în mod deosebit brutal şi violent, spunând lucruri de genul „Îmi place când eşti înspăimântată”. Persoana care o reprezenta pe ea în copilărie oscila între teroare şi iubire neţărmurită pentru acest bărbat. (Cercetările în domeniul traumelor au confirmat că astfel de conexiuni între agresor şi victimă sunt obişnuite şi că, de asemenea, apar şi în lucrul cu constelaţiile). Gândindu-se la fiul ei, mama a conchis că, atunci când îşi privea fiul, îl vedea pe acest agresor, iar fiul, la rândul lui, preluase o parte din rolul agresorului. Din nou, în lucrul cu constelaţiile, observăm adesea că în familiile victimelor criminalii sunt reprezentaţi; în acest caz, copilul preluase energia criminală a agresorului.
Continuând să discut cu mama, am învăţat cum abordări terapeutice diferite au lucrat bine în cazul ei: când a început prima dată să lucreze la această experienţă de răpire, a considerat că hipnoterapia a fost cea mai utilă; următorul pas major l-a constituit întâlnirea cu agresorul în cadrul constelaţiei ei. Totuşi, simte că efectele traumei încă există în corpul ei şi a decis să înceapă lucrul cu traumele.
Prin ce diferă lucrul cu traumele de constelaţii şi ce au în comun?
Lucrul cu traumele şi constelaţiile se adresează unor straturi diferite ale fiinţei noastre. Constelaţiile ne conectează cu rădăcinile pe care le avem în calitate de fiinţe sociale, demonstrându-ne cum suntem legaţi de sistemul nostru familial, în timp ce lucrul cu traumele se concentrează direct asupra corpului şi reacţiilor acestuia. Constelaţiile ne arată clar că aparţinem sistemului nostru familial şi că rămânem o parte a acestuia. Când, în cadrul unei constelaţii, întâlnim un agresor din afara sistemului nostru familial, descoperim o fiinţă umană care duce povara vinovăţiei. Chiar dacă ne îndepărtăm de această persoană, o putem face cu respect faţă de destinul altuia, ceea ce aduce cu sine vindecarea relaţiei noastre atât cu ceilalţi, cât şi cu o parte din noi înşine.
La polul opus, lucrul cu trauma se adresează nivelului fizic al naturii noastre şi vindecă la acest nivel. După ce energiile care ne paralizează sunt rezolvate, putem reveni la interacţiunile netulburate cu mediul nostru şi cu semenii noştri. Deoarece multe dintre impulsurile noastre sunt instinctive, fiind moştenite de la regnul animal, înţelegerea modului în care energiile eliberate de aceste impulsuri se mişcă în corpul nostru reprezintă un mare beneficiu pentru facilitatorii de constelaţii. Totuşi, graniţa dintre cele două abordări nu este întotdeauna atât de clară. Pentru a-l cita pe Peter Levine (1997): „Dacă privim trauma, privim pierderea unei conexiuni, conexiunea cu noi înşine, cu familiile noastre şi cu ceea ce ne înconjoară.” De aceea, în lucrul cu traumele, conexiunea dintre client şi terapeut, ca altă fiinţă umană, devine o temă centrală. Această conexiune – stabilită din nou şi reafirmată continuu – creează un pol care se opune forţei traumei. Scriind despre capacitatea noastră de a crea relaţii mai târziu în viaţă, terapeuta specializată în traume Babette Rothschild (2000) spune: „Un copil traumatizat nu este neapărat condamnat la o viaţă disfuncţională. Mulţi oameni care nu au avut ocazia de a crea relaţii sigure în copilărie au putut corecta acest lucru mai târziu în viaţă şi au putut realiza conexiuni pozitive.” Ea include conexiuni cu prietenii, profesorii, vecinii şi partenerii, precum şi cu psihoterapeuţii.
Aceleaşi probleme de legătură, conexiune şi relaţie reprezintă aspectele esenţiale ale lucrului cu constelaţiile familiale. În constelaţii, descoperim adesea un flux profund de iubire care ne conectează, în familiile aparent disfuncţionale; experimentarea faptului că această conexiune a existat întotdeauna creează un nou sentiment de apartenenţă, care poate fi resimţit ca o vindecare. Prin urmare, cele două abordări, constelaţiile şi lucrul cu traumele, sunt ca două cercuri care se intersectează în unele locuri şi sunt separate în altele. Poate că jumătate din problemele aduse de clienţii noştri pot fi abordate prin oricare dintre abordări. În cealaltă jumătate, o abordare este mai adecvată decât cealaltă.
Intenţionez să organizez un workshop pentru câţiva clienţi traumatizaţi care să combine ambele abordări. Dimineaţa vom lucra într-un grup cu constelaţii, iar după-amiezele vor fi rezervate pentru sesiuni individuale de Somatic Experiencing (Experimentare somatică). Abia aştept să văd cum lucrează împreună cele două abordări şi ce rezultate putem obţine. Problema vindecării şi dezvoltării nu este o chestiune de lucru cu traumele sau de constelaţii, ci ţine de modul în care le putem combina pe acestea două în călătoria noastră către mai multă vitalitate, iubire şi forţă vitală.
În acest proces, îmi este clar să pot duce oamenii doar atât de departe cât am fost eu însumi. Cu alte cuvinte, constelaţiile pe care le conduc vor releva atât aspecte pozitive, cât şi negative ale vieţii numai în măsura în care eu însumi le pot accepta şi conţine. Pentru a fi facilitatori mai buni, este necesar să ne extindem abilităţile astfel încât să cunoaştem şi să acceptăm suferinţele din propria noastră experienţă. Consider că lucrul cu traumele este un instrument bun pentru o astfel de extindere.
Mulţumiri: Îi mulţumesc terapeutului specializat în polaritate şi traume Urs Honauer pentru valoroasele lui insight-uri; lui Samvedam Randles pentru traducerea în limba engleză şi Sheilei Saunders pentru privirea de ansamblu asupra lucrării.
luni, 6 iulie 2009
Lucrul cu traumele: Completarea şi îmbunătăţirea Constelatiilor Familiale ,partea I-a
Lucrul cu traumele: Completarea şi îmbunătăţirea
constelaţiilor familiale
de Bertold Ulsamer
(partea I-a)
Articol primit de la Barbara Morgan , si tradus in romaneste cu permisiunea sa.
Acest articol a fost publicat in revista internationala de Constelatii Familiale „The Knowing Field ”( www.theknowingfield.co.uk ) , a carei editoare este Barbara Morgan ( www.ordersoflove.co.uk )
Barbara Morgan va vizita Romania si va sustine un seminar de Constelatii Familiale in Bucuresti in zilele de 24,25 si 26 septembrie 2009, dupa care va sustine un program de formare de facilitatori de constelatii familiale in Romania . Relatii si inscrieri la aurelmocanu@yahoo.com .
Multumim psih. Claudia Serban (klaudel19@yahoo.com )pentru traducere.
În ciuda entuziasmului meu faţă de constelaţiile familiale, am ştiut întotdeauna că această abordare se adresează numai problemelor dintr-un anumit domeniu, şi anume celor care îşi au rădăcinile în propriile noastre familii. Deşi acesta este un domeniu important, nu toate problemele îşi au originile aici: multe probleme sunt cauzate de experienţe de viaţă care nu au legătură cu familiile noastre şi, de aceea, nu pot fi soluţionate prin constelaţiile familiale. În opinia mea, constelaţiile lucrează exact ca una dintre aripile unei păsări. Pentru ca pasărea să zboare, are nevoie de a doua aripă, iar eu consider că o modalitate de a avea această a doua aripă o constituie lucrul corporal cu trauma, dezvoltat de Peter Levine. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi, care au o oarecare experienţă în lucrul cu constelaţiile, ştiu faptul că traumele joacă un rol important în apariţia situaţiilor complicate şi, astfel, sunt de o importanţă vitală în mare parte din lucrul sistemic. Aici voi compara modul în care sunt abordate traumele în constelaţii şi în lucrul corporal cu trauma şi voi discuta modalitatea în care insight-urile şi tehnicile dezvoltate de Levine pot fi aplicate în constelaţii în mod avantajos.
De-a lungul anilor în care am fost facilitator de constelaţii familiale, mi-am dat seama că felul în care mă simt când lucrez cu probleme dificile depinde de momentul în care au apărut acestea. Sunt destul de capabil să fac faţă unor evenimente cutremurătoare care au avut loc la generaţiile trecute, cum ar fi crime în familie, chestiuni legate de holocaust sau crime de război. Totuşi, mi se pare mult mai greu dacă aceste întâmplări teribile au avut loc mai recent. Îmi amintesc, de exemplu, cât de şocat am fost când lucram într-un penitenciar cu o clientă care îşi ucisese iubitul şi sunt absolut copleşit de ideea de a lucra cu o persoană care a fost supusă torturii. Acest lucru îmi arată că există încă părţi ale psihicului meu şi emoţii care nu au fost clarificate în lucrul cu constelaţiile, pe care trebuie să le abordez în alte moduri şi care au făcut ca lucrul cu trauma,
dezvoltat de Peter Levine, să fie atât de important pentru mine. Iniţial am presupus că exersam antrenamentul cu trauma pentru propriul meu beneficiu, dar, pe măsură ce am început să înţeleg mai multe, mi-am dat seama de multiplele legături pe care le are aceasta cu constelaţiile. Această nouă înţelegere continuă să-mi influenţeze şi să-mi îmbogăţească lucrul cu constelaţiile şi aici aş dori să împărtăşesc unele dintre insight-urile mele.
Ce este trauma?
Termenul de „traumă” nu mai este rezervat discuţiilor clinice şi, recent, a fost mult discutat şi utilizat. Următoarea descriere se bazează pe lucrul corporal cu trauma dezvoltat de Peter Levine, care şi-a început munca în colaborare cu Anngwyn St. Just. Munca sa este acum cunoscută ca Somatic Experiencing (Experimentare somatică), o anumită abordare care merge dincolo de conceptele anterioare ale lucrului cu trauma. Se distinge prin accentul pe care Levine îl pune asupra originii biologice a traumei. Animalele dispun de trei reacţii de bază în faţa pericolului, toate fiind generate de impulsuri biologice primare: prima – dacă animalul se poate lupta cu ameninţarea percepută, atunci va lupta; a doua – dacă pericolul pare să-l copleşească, va fugi; sau a treia – poate să rămână imobilizat pe loc.
Evaluarea reacţiei pe care urmează s-o aibă este instinctivă şi are loc într-o fracţiune de secundă de la apariţia pericolului. Dacă unei pisici îi apare în faţă un câine de după colţ, atunci pisica va „decide” instantaneu dacă poate face faţă ameninţării, caz în care îşi va lua poziţia specifică şi va scuipa, sau dacă nu, şi atunci se va refugia în cel mai apropiat copac. Dacă viaţa animalului este în pericol, ca în situaţia în care un şoarece este prins de o pisică, atunci acesta rămâne ca paralizat. Mecanismul de luptă sau de fugă formează de asemenea modelul de stres de bază la om şi în acesta îşi are originea şi trauma. Când se confruntă cu un şoc, cu o ameninţare copleşitoare şi cu lipsa posibilităţii de a lupta sau de a fugi, corpul paralizează.
În rândul animalelor, în momentul în care pericolul a trecut, apare un alt proces natural - starea de „paralizie” dispare. Animalul se „trezeşte”, adesea se scutură sau tremură pentru a se elibera de energiile care l-au paralizat şi îşi continuă viaţa. Efectele diferă în funcţie de profunzimea reacţiei la traumă. De exemplu, dacă o pasăre intră în camera mea şi o prind, probabil că va „paraliza”. După ce îi dau drumul afară, îşi va reveni în câteva momente şi va zbura. Dacă prind o pasăre a doua oară, starea de paralizie va dura mai mult, iar pasărea va avea nevoie de mai mult timp pentru a-şi reveni. Dacă o prind din nou, starea de paralizie va dura şi mai mult, pasărea poate începe să dea agresiv cu ciocul în jur, încercând să-şi revină. Şi, dacă voi continua s-o prind, în cele din urmă va muri – va face un atac de cord.
Oamenii au uitat cum să se recupereze în mod natural în urma unei astfel de stări de paralizie şi cum să-şi continue viaţa. Fără ajutor, se întâmplă adesea să nu ne revenim complet din traumă; deşi continuăm să trăim, o parte din energia noastră este blocată în corp, mai ales în sistemul nervos, unde rămâne în stare nedeterminată şi creează simptome precum: anxietate, depresie, confuzie şi stres. (Nu voi insista aici asupra efectelor importante ale traumei asupra sistemului nervos şi, deci, asupra întregului organism). Este important să clarificăm faptul că, pentru om, experienţa traumei este întotdeauna una copleşitoare. Prin urmare, se pune întrebarea: „Cum este posibil ca o persoană să se confrunte cu o situaţie periculoasă şi ameninţătoare şi altă persoană nu?” Diferenţa constă în trei factori importanţi:
• Constituţia persoanei, care se bazează în parte pe fondul biologic, influenţează în mare măsură modul în care sunt trăite evenimentele: persoanele cu o natură sensibilă se vor lăsa mult mai uşor copleşite decât caracterele mai puternice; cât de mult poate suporta o persoană înainte de a se lăsa copleşită variază de la un individ la altul.
• Experienţa traumatică anterioară a unei persoane joacă un rol important: cu cât numărul de situaţii traumatice pe care le-a experimentat cineva este mai mare, cu atât mai repede persoana respectivă se simte copleşită şi reintră în starea de paralizie, cum este şi exemplul păsării de mai sus.
• De asemenea, un factor îl reprezintă istoricul familial al unei persoane: pentru persoanele familiarizate cu lucrul cu constelaţiile, nu este nicio noutate faptul că copiii preiau energiile traumatice nerezolvate de la generaţiile anterioare; de exemplu, dacă părinţii au fost în exil departe de ţara de origine în timpul unui război, copilul va prelua probabil unele dintre sentimentele care au fost trăite la momentul respectiv. Chiar şi evenimentele minore pe care le-a experimentat acest copil şi care seamănă cu cele suferite de părinţii lui sau care declanşează sentimente similare pot determina un şoc disproporţionat. De asemenea, terapeuţii specializaţi în traume au observat că experienţele traumatice nerezolvate pot fi transmise generaţiilor următoare.
Printre evenimentele care cauzează frecvent reacţii traumatice se numără:
• Accidente şi catastrofe de toate felurile: accidente rutiere, feroviare, cutremure şi deces sau suferinţă provocată de război sau tortură.
• Aşa-numita traumă de dezvoltare suferită de copii, cum ar fi: dificultăţi la naştere, separare prematură de părinţi sau victimă a abuzului.
• „Trauma secundară” experimentată de consilierii şi terapeuţii care se implică în asistarea victimelor dezastrelor şi care pot la rândul lor să se simtă copleşiţi de evenimentele petrecute.
Victima oricărui eveniment traumatizant se confruntă cu instalarea unei stări de anxietate profundă, centrată pe teama că evenimentul se va repeta, fie în realitate, fie în amintirea sa. Dacă se întâmplă acest lucru, şocul iniţial va fi reexperimentat ca „retraumatizare”, care întăreşte atât reacţia traumatică, cât şi trauma iniţială. Totuşi, tendinţa biologică a organismului este să se elibereze de energiile blocate ale evenimentului traumatic şi să revină la starea naturală, fără obstrucţionări. Acesta poate fi motivul pentru care victimele sunt atrase de situaţii care se aseamănă cu evenimentul traumatizant, de exemplu o persoană care a suferit un accident de maşină poate intra frecvent în situaţii periculoase în trafic. Totuşi, corpul nu ştie cum să reacţioneze altfel decât a făcut-o iniţial, prin urmare pericolul unui şoc similar şi al sentimentului copleşitor, deci şi al retraumatizării, este mare.
Cum este abordată trauma în lucrul cu constelaţiile?
Deşi termenul de traumă este rareori utilizat în lucrul cu constelaţiile, avem de-a face în mod constant cu evenimente traumatice. Le întâlnim la generaţiile anterioare, în caz de război, exil şi întemniţare; în situaţiile actuale, sub forma copiilor născuţi morţi, a deceselor premature sau accidentale sau a copiilor care au fost victimele abuzului şi violenţei. Şi, dincolo de familie, munca noastră include adesea dinamica victimelor şi a agresorilor în cadrul constelaţiilor, cum ar fi exemplele din cartea lui Bert Hellinger, Wo Ohnmacht Frieden Stiftet (Pacea născută din neputinţă), care carte descrie două constelaţii care implică o victimă şi un agresor, un viol în timpul războiului şi o sesiune de tortură.
În lucrul cu constelaţiile, reprezentanţii îi întruchipează pe cei care sunt cel mai afectaţi de situaţie: pe cel care a murit şi pe cel care a supravieţuit dacă este vorba despre un deces prematur sau pe victimă şi pe agresor dacă este vorba despre un abuz. Aşteptăm ca reprezentanţii să stabilească contactul şi să se perceapă unul pe celălalt şi apoi lucrăm cu temele care apar, cum ar fi culpabilitatea şi responsabilitatea. Adeseori descoperim teme de iubire şi conectare şi constatăm că frazele rituale elaborate de Bert Hellinger se dovedesc de mare ajutor pentru dizolvarea tensiunilor şi a modelelor de energie blocată.
În lucrul cu trauma, încercarea de rezolvare a traumei comportă în mod inevitabil riscul retraumatizării. Se poate întâmpla acest lucru şi în lucrul cu constelaţiile? O constelaţie poate evoca amintiri şi senzaţii atât de intense încât clientul să devină din nou copleşit de evenimente şi să revină în starea anterioară de şoc? Li se poate întâmpla acest lucru şi persoanelor care reprezintă clientul traumatizat sau alte victime ale traumei din sistemul familial al clientului? Anngwyn St. Just, o specialistă în lucrul cu trauma, mi-a relatat că a observat frecvent că atât clienţii, cât şi reprezentanţii intră în stări de paralizie traumatică fără ca facilitatorul să observe. Alţi terapeuţi germani, printre care şi eu, au observat de asemenea acest lucru, iar Franz Ruppert îl menţionează în cărţile sale.
Prin urmare, lucrul cu constelaţiile familiale pare să implice riscul de retraumatizare, creând o responsabilitate pentru facilitatori, care trebuie să înveţe să recunoască aceste stări de şoc şi să le conştientizeze pe măsură ce apar. Semnele unei stări de traumă pe care trebuie să le căutaţi includ: paloare bruscă, amuţire şi imobilitate; clientul sau reprezentantul poate privi în gol la distanţă şi este posibil să nu fie prezent în corpul său. Pierderea totală a controlului sau comportamentul „bizar” poate indica de asemenea o reacţie la traumă.
Deşi cei mai mulţi facilitatori de constelaţii par să nu cunoască această dimensiune a lucrului lor, ei evită în mod intuitiv retraumatizarea. Unele proceduri utilizate în constelaţii protejează clienţii şi reprezentanţii de senzaţia de copleşire. Următoarele proceduri sunt instrumente din inventarul oricărui facilitator şi sunt utilizate în mod constant fără ca cineva să menţioneze cuvântul „traumă”:
Clienţii sunt protejaţi prin utilizarea reprezentanţilor şi prin respectarea problemei şi a limitelor sale.
• Utilizarea reprezentanţilor: Clienţii îşi văd reprezentanţii din exterior, ceea ce le permite să se disocieze de experienţă într-o oarecare măsură, ceea ce îi protejează de retrăirea directă a evenimentului traumatic. Cu cât suferinţa este sau a fost mai imediată şi mai directă, cu atât clientul are nevoie de mai multă protecţie. Cu toate că aducem de obicei clientul în constelaţie spre sfârşitul perioadei de lucru, acest lucru nu trebuie făcut cu clienţii care sunt în pericol de retraumatizare. Este mai important să păstreze o distanţă suficient de mare de evenimente.
• Respectarea problemei şi a limitelor acesteia: Uneori, problema prezentată este destul de superficială, cum ar fi problemele legate de serviciu, deşi în mod clar sunt probleme serioase şi dificile prezente în sistemul familial. Facilitatorul poate discuta ce anume trebuie abordat în constelaţie, dar este important ca dorinţele clientului să fie respectate şi nu ignorate. Nici măcar cele mai bune intenţii nu le dau facilitatorilor dreptul de a deschide subiecte mai profunde şi mai dureroase decât este clientul capabil să suporte. Facilitatorul care ignoră dorinţa clientului şi merge mai departe, ignoră de asemenea şi protecţia inerentă care decurge din faptul că clientul ştie ce poate suporta şi ce nu şi, astfel, poate face rău.
Reprezentanţii sunt protejaţi de stările de traumă astfel:
• Distanţa: În momentul în care, în cadrul unei constelaţii, apar sentimente dificile, observăm adesea că reprezentanţii nu pot privi către cineva sau ceva. Tensiunea este prea mare şi au nevoie de mai mult spaţiu. Simplul fapt de a le permite să se depărteze atât cât au nevoie îi poate face să se simtă suficient de în siguranţă cât să poată privi. Spaţiul şi distanţa îi protejează de intensitate.
• Contactul: Facilitatorii trebuie să rămână în contact cu reprezentantul, mai ales atunci când în constelaţii este vorba despre situaţii dificile şi tensionate. Simpla întrebare „Cum te simţi”? creează o legătură cu un reprezentant care experimentează sentimente dificile şi nu lasă aceste sentimente să îl copleşească.
• Limbajul: Faptul de a-l asista pe un reprezentant care întâmpină dificultăţi în a numi problema în fraze bine alese îl ajută pe acesta să micşoreze distanţa interioară faţă de aceasta. De exemplu, un tată care a supravieţuit războiului şi întemniţării poate crea o distanţă semnificativă afirmând „A fost prea mult. ”
• Scoaterea din rol: Facilitatorii trebuie să fie instruiţi astfel încât să îşi dea seama când un reprezentant este în pericol de a fi copleşit. Întrebarea „Poţi suporta?” poate clarifica situaţia. Dacă răspunsul nu este un „Da” clar, reprezentantul trebuie scos imediat din rol, iar facilitatorul trebuie să se asigure că acesta a ieşit complet din rol şi a revenit în prezent.
• Contactul fizic: Ori de câte ori un reprezentant este în pericol de a se simţi copleşit şi fie este "paralizat", fie se comportă bizar, facilitatorul poate stabili un contact fizic. Adesea stau în spatele unui reprezentant şi îmi pun mâna pe spatele lui, nu pentru a-l reconforta, ci pentru a-i da putere şi a-l sprijini, astfel încât reprezentantul să poată rămâne prezent chiar şi cu sentimente dificile.
constelaţiilor familiale
de Bertold Ulsamer
(partea I-a)
Articol primit de la Barbara Morgan , si tradus in romaneste cu permisiunea sa.
Acest articol a fost publicat in revista internationala de Constelatii Familiale „The Knowing Field ”( www.theknowingfield.co.uk ) , a carei editoare este Barbara Morgan ( www.ordersoflove.co.uk )
Barbara Morgan va vizita Romania si va sustine un seminar de Constelatii Familiale in Bucuresti in zilele de 24,25 si 26 septembrie 2009, dupa care va sustine un program de formare de facilitatori de constelatii familiale in Romania . Relatii si inscrieri la aurelmocanu@yahoo.com .
Multumim psih. Claudia Serban (klaudel19@yahoo.com )pentru traducere.
În ciuda entuziasmului meu faţă de constelaţiile familiale, am ştiut întotdeauna că această abordare se adresează numai problemelor dintr-un anumit domeniu, şi anume celor care îşi au rădăcinile în propriile noastre familii. Deşi acesta este un domeniu important, nu toate problemele îşi au originile aici: multe probleme sunt cauzate de experienţe de viaţă care nu au legătură cu familiile noastre şi, de aceea, nu pot fi soluţionate prin constelaţiile familiale. În opinia mea, constelaţiile lucrează exact ca una dintre aripile unei păsări. Pentru ca pasărea să zboare, are nevoie de a doua aripă, iar eu consider că o modalitate de a avea această a doua aripă o constituie lucrul corporal cu trauma, dezvoltat de Peter Levine. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi, care au o oarecare experienţă în lucrul cu constelaţiile, ştiu faptul că traumele joacă un rol important în apariţia situaţiilor complicate şi, astfel, sunt de o importanţă vitală în mare parte din lucrul sistemic. Aici voi compara modul în care sunt abordate traumele în constelaţii şi în lucrul corporal cu trauma şi voi discuta modalitatea în care insight-urile şi tehnicile dezvoltate de Levine pot fi aplicate în constelaţii în mod avantajos.
De-a lungul anilor în care am fost facilitator de constelaţii familiale, mi-am dat seama că felul în care mă simt când lucrez cu probleme dificile depinde de momentul în care au apărut acestea. Sunt destul de capabil să fac faţă unor evenimente cutremurătoare care au avut loc la generaţiile trecute, cum ar fi crime în familie, chestiuni legate de holocaust sau crime de război. Totuşi, mi se pare mult mai greu dacă aceste întâmplări teribile au avut loc mai recent. Îmi amintesc, de exemplu, cât de şocat am fost când lucram într-un penitenciar cu o clientă care îşi ucisese iubitul şi sunt absolut copleşit de ideea de a lucra cu o persoană care a fost supusă torturii. Acest lucru îmi arată că există încă părţi ale psihicului meu şi emoţii care nu au fost clarificate în lucrul cu constelaţiile, pe care trebuie să le abordez în alte moduri şi care au făcut ca lucrul cu trauma,
dezvoltat de Peter Levine, să fie atât de important pentru mine. Iniţial am presupus că exersam antrenamentul cu trauma pentru propriul meu beneficiu, dar, pe măsură ce am început să înţeleg mai multe, mi-am dat seama de multiplele legături pe care le are aceasta cu constelaţiile. Această nouă înţelegere continuă să-mi influenţeze şi să-mi îmbogăţească lucrul cu constelaţiile şi aici aş dori să împărtăşesc unele dintre insight-urile mele.
Ce este trauma?
Termenul de „traumă” nu mai este rezervat discuţiilor clinice şi, recent, a fost mult discutat şi utilizat. Următoarea descriere se bazează pe lucrul corporal cu trauma dezvoltat de Peter Levine, care şi-a început munca în colaborare cu Anngwyn St. Just. Munca sa este acum cunoscută ca Somatic Experiencing (Experimentare somatică), o anumită abordare care merge dincolo de conceptele anterioare ale lucrului cu trauma. Se distinge prin accentul pe care Levine îl pune asupra originii biologice a traumei. Animalele dispun de trei reacţii de bază în faţa pericolului, toate fiind generate de impulsuri biologice primare: prima – dacă animalul se poate lupta cu ameninţarea percepută, atunci va lupta; a doua – dacă pericolul pare să-l copleşească, va fugi; sau a treia – poate să rămână imobilizat pe loc.
Evaluarea reacţiei pe care urmează s-o aibă este instinctivă şi are loc într-o fracţiune de secundă de la apariţia pericolului. Dacă unei pisici îi apare în faţă un câine de după colţ, atunci pisica va „decide” instantaneu dacă poate face faţă ameninţării, caz în care îşi va lua poziţia specifică şi va scuipa, sau dacă nu, şi atunci se va refugia în cel mai apropiat copac. Dacă viaţa animalului este în pericol, ca în situaţia în care un şoarece este prins de o pisică, atunci acesta rămâne ca paralizat. Mecanismul de luptă sau de fugă formează de asemenea modelul de stres de bază la om şi în acesta îşi are originea şi trauma. Când se confruntă cu un şoc, cu o ameninţare copleşitoare şi cu lipsa posibilităţii de a lupta sau de a fugi, corpul paralizează.
În rândul animalelor, în momentul în care pericolul a trecut, apare un alt proces natural - starea de „paralizie” dispare. Animalul se „trezeşte”, adesea se scutură sau tremură pentru a se elibera de energiile care l-au paralizat şi îşi continuă viaţa. Efectele diferă în funcţie de profunzimea reacţiei la traumă. De exemplu, dacă o pasăre intră în camera mea şi o prind, probabil că va „paraliza”. După ce îi dau drumul afară, îşi va reveni în câteva momente şi va zbura. Dacă prind o pasăre a doua oară, starea de paralizie va dura mai mult, iar pasărea va avea nevoie de mai mult timp pentru a-şi reveni. Dacă o prind din nou, starea de paralizie va dura şi mai mult, pasărea poate începe să dea agresiv cu ciocul în jur, încercând să-şi revină. Şi, dacă voi continua s-o prind, în cele din urmă va muri – va face un atac de cord.
Oamenii au uitat cum să se recupereze în mod natural în urma unei astfel de stări de paralizie şi cum să-şi continue viaţa. Fără ajutor, se întâmplă adesea să nu ne revenim complet din traumă; deşi continuăm să trăim, o parte din energia noastră este blocată în corp, mai ales în sistemul nervos, unde rămâne în stare nedeterminată şi creează simptome precum: anxietate, depresie, confuzie şi stres. (Nu voi insista aici asupra efectelor importante ale traumei asupra sistemului nervos şi, deci, asupra întregului organism). Este important să clarificăm faptul că, pentru om, experienţa traumei este întotdeauna una copleşitoare. Prin urmare, se pune întrebarea: „Cum este posibil ca o persoană să se confrunte cu o situaţie periculoasă şi ameninţătoare şi altă persoană nu?” Diferenţa constă în trei factori importanţi:
• Constituţia persoanei, care se bazează în parte pe fondul biologic, influenţează în mare măsură modul în care sunt trăite evenimentele: persoanele cu o natură sensibilă se vor lăsa mult mai uşor copleşite decât caracterele mai puternice; cât de mult poate suporta o persoană înainte de a se lăsa copleşită variază de la un individ la altul.
• Experienţa traumatică anterioară a unei persoane joacă un rol important: cu cât numărul de situaţii traumatice pe care le-a experimentat cineva este mai mare, cu atât mai repede persoana respectivă se simte copleşită şi reintră în starea de paralizie, cum este şi exemplul păsării de mai sus.
• De asemenea, un factor îl reprezintă istoricul familial al unei persoane: pentru persoanele familiarizate cu lucrul cu constelaţiile, nu este nicio noutate faptul că copiii preiau energiile traumatice nerezolvate de la generaţiile anterioare; de exemplu, dacă părinţii au fost în exil departe de ţara de origine în timpul unui război, copilul va prelua probabil unele dintre sentimentele care au fost trăite la momentul respectiv. Chiar şi evenimentele minore pe care le-a experimentat acest copil şi care seamănă cu cele suferite de părinţii lui sau care declanşează sentimente similare pot determina un şoc disproporţionat. De asemenea, terapeuţii specializaţi în traume au observat că experienţele traumatice nerezolvate pot fi transmise generaţiilor următoare.
Printre evenimentele care cauzează frecvent reacţii traumatice se numără:
• Accidente şi catastrofe de toate felurile: accidente rutiere, feroviare, cutremure şi deces sau suferinţă provocată de război sau tortură.
• Aşa-numita traumă de dezvoltare suferită de copii, cum ar fi: dificultăţi la naştere, separare prematură de părinţi sau victimă a abuzului.
• „Trauma secundară” experimentată de consilierii şi terapeuţii care se implică în asistarea victimelor dezastrelor şi care pot la rândul lor să se simtă copleşiţi de evenimentele petrecute.
Victima oricărui eveniment traumatizant se confruntă cu instalarea unei stări de anxietate profundă, centrată pe teama că evenimentul se va repeta, fie în realitate, fie în amintirea sa. Dacă se întâmplă acest lucru, şocul iniţial va fi reexperimentat ca „retraumatizare”, care întăreşte atât reacţia traumatică, cât şi trauma iniţială. Totuşi, tendinţa biologică a organismului este să se elibereze de energiile blocate ale evenimentului traumatic şi să revină la starea naturală, fără obstrucţionări. Acesta poate fi motivul pentru care victimele sunt atrase de situaţii care se aseamănă cu evenimentul traumatizant, de exemplu o persoană care a suferit un accident de maşină poate intra frecvent în situaţii periculoase în trafic. Totuşi, corpul nu ştie cum să reacţioneze altfel decât a făcut-o iniţial, prin urmare pericolul unui şoc similar şi al sentimentului copleşitor, deci şi al retraumatizării, este mare.
Cum este abordată trauma în lucrul cu constelaţiile?
Deşi termenul de traumă este rareori utilizat în lucrul cu constelaţiile, avem de-a face în mod constant cu evenimente traumatice. Le întâlnim la generaţiile anterioare, în caz de război, exil şi întemniţare; în situaţiile actuale, sub forma copiilor născuţi morţi, a deceselor premature sau accidentale sau a copiilor care au fost victimele abuzului şi violenţei. Şi, dincolo de familie, munca noastră include adesea dinamica victimelor şi a agresorilor în cadrul constelaţiilor, cum ar fi exemplele din cartea lui Bert Hellinger, Wo Ohnmacht Frieden Stiftet (Pacea născută din neputinţă), care carte descrie două constelaţii care implică o victimă şi un agresor, un viol în timpul războiului şi o sesiune de tortură.
În lucrul cu constelaţiile, reprezentanţii îi întruchipează pe cei care sunt cel mai afectaţi de situaţie: pe cel care a murit şi pe cel care a supravieţuit dacă este vorba despre un deces prematur sau pe victimă şi pe agresor dacă este vorba despre un abuz. Aşteptăm ca reprezentanţii să stabilească contactul şi să se perceapă unul pe celălalt şi apoi lucrăm cu temele care apar, cum ar fi culpabilitatea şi responsabilitatea. Adeseori descoperim teme de iubire şi conectare şi constatăm că frazele rituale elaborate de Bert Hellinger se dovedesc de mare ajutor pentru dizolvarea tensiunilor şi a modelelor de energie blocată.
În lucrul cu trauma, încercarea de rezolvare a traumei comportă în mod inevitabil riscul retraumatizării. Se poate întâmpla acest lucru şi în lucrul cu constelaţiile? O constelaţie poate evoca amintiri şi senzaţii atât de intense încât clientul să devină din nou copleşit de evenimente şi să revină în starea anterioară de şoc? Li se poate întâmpla acest lucru şi persoanelor care reprezintă clientul traumatizat sau alte victime ale traumei din sistemul familial al clientului? Anngwyn St. Just, o specialistă în lucrul cu trauma, mi-a relatat că a observat frecvent că atât clienţii, cât şi reprezentanţii intră în stări de paralizie traumatică fără ca facilitatorul să observe. Alţi terapeuţi germani, printre care şi eu, au observat de asemenea acest lucru, iar Franz Ruppert îl menţionează în cărţile sale.
Prin urmare, lucrul cu constelaţiile familiale pare să implice riscul de retraumatizare, creând o responsabilitate pentru facilitatori, care trebuie să înveţe să recunoască aceste stări de şoc şi să le conştientizeze pe măsură ce apar. Semnele unei stări de traumă pe care trebuie să le căutaţi includ: paloare bruscă, amuţire şi imobilitate; clientul sau reprezentantul poate privi în gol la distanţă şi este posibil să nu fie prezent în corpul său. Pierderea totală a controlului sau comportamentul „bizar” poate indica de asemenea o reacţie la traumă.
Deşi cei mai mulţi facilitatori de constelaţii par să nu cunoască această dimensiune a lucrului lor, ei evită în mod intuitiv retraumatizarea. Unele proceduri utilizate în constelaţii protejează clienţii şi reprezentanţii de senzaţia de copleşire. Următoarele proceduri sunt instrumente din inventarul oricărui facilitator şi sunt utilizate în mod constant fără ca cineva să menţioneze cuvântul „traumă”:
Clienţii sunt protejaţi prin utilizarea reprezentanţilor şi prin respectarea problemei şi a limitelor sale.
• Utilizarea reprezentanţilor: Clienţii îşi văd reprezentanţii din exterior, ceea ce le permite să se disocieze de experienţă într-o oarecare măsură, ceea ce îi protejează de retrăirea directă a evenimentului traumatic. Cu cât suferinţa este sau a fost mai imediată şi mai directă, cu atât clientul are nevoie de mai multă protecţie. Cu toate că aducem de obicei clientul în constelaţie spre sfârşitul perioadei de lucru, acest lucru nu trebuie făcut cu clienţii care sunt în pericol de retraumatizare. Este mai important să păstreze o distanţă suficient de mare de evenimente.
• Respectarea problemei şi a limitelor acesteia: Uneori, problema prezentată este destul de superficială, cum ar fi problemele legate de serviciu, deşi în mod clar sunt probleme serioase şi dificile prezente în sistemul familial. Facilitatorul poate discuta ce anume trebuie abordat în constelaţie, dar este important ca dorinţele clientului să fie respectate şi nu ignorate. Nici măcar cele mai bune intenţii nu le dau facilitatorilor dreptul de a deschide subiecte mai profunde şi mai dureroase decât este clientul capabil să suporte. Facilitatorul care ignoră dorinţa clientului şi merge mai departe, ignoră de asemenea şi protecţia inerentă care decurge din faptul că clientul ştie ce poate suporta şi ce nu şi, astfel, poate face rău.
Reprezentanţii sunt protejaţi de stările de traumă astfel:
• Distanţa: În momentul în care, în cadrul unei constelaţii, apar sentimente dificile, observăm adesea că reprezentanţii nu pot privi către cineva sau ceva. Tensiunea este prea mare şi au nevoie de mai mult spaţiu. Simplul fapt de a le permite să se depărteze atât cât au nevoie îi poate face să se simtă suficient de în siguranţă cât să poată privi. Spaţiul şi distanţa îi protejează de intensitate.
• Contactul: Facilitatorii trebuie să rămână în contact cu reprezentantul, mai ales atunci când în constelaţii este vorba despre situaţii dificile şi tensionate. Simpla întrebare „Cum te simţi”? creează o legătură cu un reprezentant care experimentează sentimente dificile şi nu lasă aceste sentimente să îl copleşească.
• Limbajul: Faptul de a-l asista pe un reprezentant care întâmpină dificultăţi în a numi problema în fraze bine alese îl ajută pe acesta să micşoreze distanţa interioară faţă de aceasta. De exemplu, un tată care a supravieţuit războiului şi întemniţării poate crea o distanţă semnificativă afirmând „A fost prea mult. ”
• Scoaterea din rol: Facilitatorii trebuie să fie instruiţi astfel încât să îşi dea seama când un reprezentant este în pericol de a fi copleşit. Întrebarea „Poţi suporta?” poate clarifica situaţia. Dacă răspunsul nu este un „Da” clar, reprezentantul trebuie scos imediat din rol, iar facilitatorul trebuie să se asigure că acesta a ieşit complet din rol şi a revenit în prezent.
• Contactul fizic: Ori de câte ori un reprezentant este în pericol de a se simţi copleşit şi fie este "paralizat", fie se comportă bizar, facilitatorul poate stabili un contact fizic. Adesea stau în spatele unui reprezentant şi îmi pun mâna pe spatele lui, nu pentru a-l reconforta, ci pentru a-i da putere şi a-l sprijini, astfel încât reprezentantul să poată rămâne prezent chiar şi cu sentimente dificile.
sâmbătă, 20 iunie 2009
Ancestralul invizibil ne modeleaza vietile :Constelatii Familiale ,Bucuresti 3-4-5 iulie 2009
Nierika-Poarta dintre Lumi
va invita in zilele de 3, 4 si 5 iulie in Bucuresti la workshopul
„ Constelatii Familiale ca Ritual :
Ancestralul invizibil ne modeleaza vietile ”,
cu Cornelia Nicola Sindhu Niza .
Relatii si inscrieri la aurelmocanu@yahoo.com, acurin@gmail.com
Textul de mai jos apartine Corneliei Nicola Sindhu Niza .
Ritualul şamanic lucrează bine în combinaţie cu ritualurile şamanice sistemice ale constelaţiilor familiale .
Această nouă formă de terapie, pecare o numesc „Ritualurile Constelaţiilor” a pornit de la cartea lui Bert Hellinger”Constelatiile familiale”( „Familienstellen”) şi procedeele şamanice in ritualuri au atestat-o de-a lungul anilor ca fiind tehnica mea terapeutică.
Intuiţia lui Bert Hellinger recunoaşte familia ca fiind baza, rădăcina existenţei noastre si arata efectele destinului reprimat sau uitat al unor vechi membri ai familiei ,transferate asupra descendenţilor, a partenerilor sau asupra membrilor altei familii.
„Ritualurile Constelaţiilor” sunt un mod de fuzionare eficace între munca sistemică şi aplicaţiile vieţii reale, între tradiţiile de bază şamanice şi condensarea înţelepciunii vieţii.
Ne putem referi la Ritualurile Constelaţiilor ca şi la Constelaţiile Sistemice şamanice.Chiar dacă între timp termenul de „şamanism” a sedus, din păcate, imaginaţia cu măreţe fantezii ciudate şi a fost asociat cu excesele, eu una nu am găsit nici o alimentare a acestora în contactele mele cu şi alături de umanitate.Dimpotrivă, consider ca o imensă realizare a unei intregi vieţi atunci cînd oamenii se simt bine in ceea ce priveste venirea lor pe pămant, în timp ce sunt si conectaţi „dincolo”.
Ritualurile Constelaţiilor ajuta la :
• Consiliere individuală în forma sistemică a familiei şi a terapiei de cuplu.
• Orientarea ocupaţională numită Organizarea Constelară
• Antrenamentul sistemic în Structura Constelaţiilor
Si deasemenea la:
• Consilierea vieţii spirituale incluzând mişcările evidente ale sufletului
• Proiectarea simptomelor, vărsarea luminii în planul spiritual sau ancestral al boliolor sau a altor neplăceri.
• Consilierea sistematică în educaţia adulţilor pentru creşterea individuală, la fel
ca şi trainingul profesional.
Sau destul de important:
• Ca supliment ocupaţional educativ.
„Descoperind cum lucrează...!”
Ritualurile constelaţiilor sunt legate de acumularea puterii de a descoperi tot ceea ce ne aparţine nouă, de a recunoaşte lucrurile aşa cum sunt, şi mai apoi de a le integra armonios în întregul sistem.Acest lucru duce la cumularea puterii personale într-o forţă de viată liniştită, indreptată spre iubire şi respect.
„Doar ceea ce iubim ne eliberează!”(Bert Hellinger)
În această lucrare este usor de văzut cum atitudinile comune cum ar fi: dorinţa de a avea totul sub control,neplăcerile produse de separare şi respingere,să fii deschis sau secretos şi dorinţa de a lupta, in majoritatea cazurilor duc la pierdere sau eşec.
„O persoană este rezonabilă atunci când este condusă de destin, una încăpăţânată este târâtă de destin!”(Seneca)
În ritualurile constelaţiilor experimentăm fenomenul pe care Dr.Albrecht Mahr îl numeşte „Câmpul cunoaşterii”( The knowing field ). Este vorba de o uniune adâncă involuntară cu tot ce e al nostru: rude, cei apropiaţi în familiile noastre, cei plecaţi departe( decedati ), cei ce au aceaşi religie, culoare a pielii şi valori de bază comune. Mai multe sisteme îndepărtate cărora deasemenea aparţinem includ animalele, plantele, pietrele şi spiritele, pământul şi întreg universul.
În ritualurile constelaţiilor, o singura experienţă curăţătoare care primeşte putere din lumile invizibile afectează şi formeaza profund vieţile noastre.Influenţele bune sau malefice au această putere, indiferent dacă suntem sau nu atenţi sau dacă le recunoaştem sau le respingem.
În timpul lucrului cu constelaţiile , destinul străbunilor noştri morţi, ignorat sau uitat, devine usor de recunoscut in viaţa noastră in momentele decisive ale sale .Pentru a ajunge în aceste dimensiuni este nevoie de întreaga grandoare a omenirii-şi cine oare o are atât de simplu la indemana ?
Conceptia Şamanică asupra lumii vede şi recunoaşte nevoile şi limitele oamenilor ca stare naturală de bază a lor , si aceasta include nevoia de baza de a avea un loc bun în societate.Astfel, cineva participă la ritualurile şamanice ale constelaţiilor pentru a-şi îmbunătăţi, împuternici şi umple viaţa de putere, de acele lucruri ce în mod natural ne aparţin şi de care ne simtim in mod natural atrasi in vietile noastre .
Aceste puteri care ne sunt de ajutor pot fi alţi oameni, calităţi, experienţe ale spiritului, corpului şi sufletului.Conectându-ne cu aceste puteri într-un ritual , aflati intr-o stare conştiinţă extinsă , putem primi un ajutor care sa ne susţină in vieţile noastre.
„Vindecarea vine de dincolo...”(Daan van Kampenhout)
Astfel ,Ritualurile şamanice ale constelaţiilor sunt de folos pentru o continuă primire a puterii din vastele „provizii ale universului”, ale acestei vaste Fiinte care imbratiseaza totul . Intelegerea propriei situatii si intarirea persoanei se unesc prin metoda traditionala a Constelatiilor Familiale si prin abordarea shamanica , formand o solutie eficienta si de durata .
Despre Cornelia Nicola Sindhu-Niza :
Dupa cum o arata si multele mele nume , multe feluri de lucruri curg impreuna prin fiinta mea .
Dupa cum si originile stramosilor mei sunt diverse : gemani, francezi , romani , oameni obisnuiti si nobili ,avand diferite mentalitati si religii : crestini catolici si ortodocsi ,hughenoti si mozaici . Pot deci sa invoc un potential considerabil de la stramosii care imi sunt de ajutor : vizionari , antreprenori de succes , visatori , vindecatori , artisti ,precum si padurari , pescari , si oficialitati vamale . La ora actuala pot sa imi aplic cunoasterea de artist, de master certificat de NLP, folosind hipnoza ericsoniana , ca facilitator de Constelatii Familiale ,si cunoasterea lucrarilor ritualurilor shamanice pe care am primit-o de la Sobonfu Some, Malidoma Some si ,la urma, dar nu mai putin , de la Daan Van Kampenhaut . Asta fara a mai pomeni capacitatile dezvoltate in anii de sesiuni individuale si diferite seminarii . Experienta mea include trainingul managementului , predarea bazelor comunicarii respectuoase , si numeroase forme si ritualuri de constelatii .Experienta mea include deasemeni ceea ce vine din calatoria mea spirituala in India ( OSHO ) , iar mai apoi reintoarcerea cu maturitate si imbogatita de experiente la propriile mele radacini .
Multumiri speciale pentru toata prietenia , initiativa , sustinerea si iubitoarea si generoasa voastra impartasire cu mine , catre Sneh Victoria Schnabel, Francesca Mason Boring/USA, Daan van Kampenhout si Uncle Less Kuloloio /Hawaii .
Ii multumesc prietenei mele Sneh Victoria Schnabel pentru foarte multe , de la inceput , prin ea ajungand eu sa cunosc munca lui Bert Hellinger , si ii multumesc pentru acelasi lucru in cazul lui Daan van Kampenhout . Acolo am gasit confirmarea potrivita a Ritualurilor mele shamanice ale Constelatiilor . O buna jumatate de secol mi-a daruit bogatii abundente si profunde . Va fi o placere pentru mine sa le impartasesc cu voi !
Seminarul de predare si training
“Constelatiile ca Ritual”
Acest training este plănuit ca un training de grup de lucru —în total pentru 3 ani.Fiecare din cei trei paşi este complet in sine.
Pasul 1. Propria consolidare(întărire), curăţarea propriului sistem şi menţinerea focusului-concentrării asupra vieţii.
Pasul 2. Respectul în comunicare, atât în lumea vizibilă, cât şi cu cea invizibilă.
Pasul 3. Folosirea puterilor pentru a ajuta la rezolvarea problemelor spiritului, corpului şi a sufletului.
In fiecare an, decidem impreuna încă o dată, atat din partea mea cat si din partea fiecarui cursant , dacă se continuă trainingul.
Programul începe din iulie 2009 cu o seară de deschidere-3iulie 2009 , unde sunt invitaţi toţi cei interesaţi să mă cunoască pe mine, cât şi munca mea în general.
Paşii seminarului din week-endul 04-05.07.2009 sunt urmatorii :
„Ancestralul invizibil ne modelează vieţile”
În week-end vom folosi cercul pentru a lucra cu problemele personale folosing ritualurile constelaţiilor, vom învăţa despre bazele şamanismului, şi , la cerere ,vom vedea dacă trainingul oferit este compatibil cu specificul individual şi problemele sufletesti si de viaţă.
În 11-15 decembrie vom începe trainingul cu un modul de 5 zile.
„Seminar de deschidere a trainingului pentru ritualurile constelaţiilor”
Aici vom învăţa despre:
Primele lucruri de baza ale lucrului cu constelatiile , precum si modul stravechi dar original al omenirii de a aborda viata : shamanismul . Vom vedea cum aceasta reactivare naturala a radacinilor noastre lucreaza, aducand pace si binecuvantare in viata noastra .
Cu aceasta rara combinatie de ritualuri si constelatii sistemice , avem o unealta foarte practica pentru a uni pamantul si cerul in a fi umani .
Weekend-ul va fi deasemeni deschis publicului pentru lucrari individuale , pentru a putea sa avem experienta aplicarii practice .
Dupa aceasta , sunt pregatita sa ofer cateva sesiuni particulare daca e nevoie .In acestea , lucrez cu toate abilitatile pe care le-am adunat in ani ,adresandu-ma situatiei individuale care apare si tinand cont de ceea ce imi permite sistemul personal sa fac . Aceasta poate fi un coaching clasic cu interventii verbale si non-verbale , sau un ritual-tratament shamanic , sau o combinatie din ambele .
In 2010 vom avea inca 4 module , (probabil in 26-31 martie, 25-30 iunie , 3-8 septembrie si 17-21 decembrie – aceste date vor fi confirmate sau modificate pana la sfarsitul anului ) .
1) „ Imputernicirea persoanei , curatarea/clarificarea propriului sistem, indreptarea spre focalizare in viata ”
In weekend , grupul de seminar va fi deschis pentru a lucra pentru problemele publicului , ca sa putem profita de aplicarea practica a Ritualurilor Constelatiilor Sistemice . Dupa aceasta vom ramane impreuna grupul de training si vom folosi ceea ce am invatat pentru propria noastra intelegere si dezvoltare personala .
In acest perim an vom merge inainte pentru a clarifica si rezolva dificultatile noastre personale , gasind o buna sustinere din urma , de la puterile strabunilor nostri , invatand sa pastram energia si sa o trimitem catre gaurile si fracturile acumulate in viata .
In 2011 vom continua cu :
2) „Comunicarea respectuoasa in lumea vizibila si cea invizibila ”
Ca un ”Buna Dimineata ”, la inceput vom invata bazele din NLP pentru comuinicarea respectuoasa cu clientii nostri si in interior cu noi insine . Vom incepe sa aflam despre structurile generale ale percepriei , realizarii si comunicarii .
Aceasta va fi o introducere in interventiile respectuoase , la nivel constient si inconstient , impreuna cu citirea mesajelor inconstiente de la celalalt , fie el client sau spirit ca egal , folosindu-le cu constienta pentru beneficiul comun .
Comunicarea originara a omului cu lumea spiritului , in mare parte uitata , este rugaciunea . Aceasta e o arta principala a shamanismului , si e foarte diferita de ceea ce stim de la diverse biserici !
Folosind „Roata Vietii ”, o tehnica pe care am invatat-o de la Daan van Kampenhout , vom merge de la dimineata procesului nostru de invatare catre amiaza sa .
Acolo ne vom descoperi darurile si capacitatile , le vom matura si le vom lasa sa se coaca deplin , pentru a putea iesi cu ele in lumina lumii .
Pe masura ce trainingul continua , vom ajunge la lumina de aur a dupa-amiezii vietilor noastre .Aici tot ceea ce e cu adevarat terminat , demodat si putred poate sa fie lasat sa plece , in timp ce ne contactam esenta fiintei...si o imbracam cu demnitate .
In final , atingem taramul sufletului . Noaptea Vietii , cand nu mai avem drept casa nici un trup ,dar sufletul-spirit este acasa si e in cea mai buna forma . Acolo ne vom gasi strabunii , in Marele Suflet al Existentei , binecuvantandu-ne larg . O faza , in care ne putem reincarca bateriile vietii pentru o noua primavara care ne asteapta pe roata vietii !
Dupa aceasta , daca veti dori sesiuni personale de feedback , putem face aceasta .
In 2012 vom avea din nou 4 module ( datele vor fi stabilite mai tarziu ) :
3)” Folosind puterile de ajutor pentru rezolvarea problemelor spiritului , trupului si sufletului ”
In acest an vom avea sansa sa practicam foarte mult si sa avem supervizare personala . Vom adanci contactul cu ajutoarele noastre spirituale , vom antrena asocierea si comportamentul adecvat cu ele si prin aceasta vom invata sa fim acasa in ambele lumi : Folosind puterile pentru a ajuta la rezolvarea problemelor spiritului , corpului si sufletului .
Pe unul il putem atinge , pe celalalt nu –
Dar suntem atinsi , miscati si afectati de el .
va invita in zilele de 3, 4 si 5 iulie in Bucuresti la workshopul
„ Constelatii Familiale ca Ritual :
Ancestralul invizibil ne modeleaza vietile ”,
cu Cornelia Nicola Sindhu Niza .
Relatii si inscrieri la aurelmocanu@yahoo.com, acurin@gmail.com
Textul de mai jos apartine Corneliei Nicola Sindhu Niza .
Ritualul şamanic lucrează bine în combinaţie cu ritualurile şamanice sistemice ale constelaţiilor familiale .
Această nouă formă de terapie, pecare o numesc „Ritualurile Constelaţiilor” a pornit de la cartea lui Bert Hellinger”Constelatiile familiale”( „Familienstellen”) şi procedeele şamanice in ritualuri au atestat-o de-a lungul anilor ca fiind tehnica mea terapeutică.
Intuiţia lui Bert Hellinger recunoaşte familia ca fiind baza, rădăcina existenţei noastre si arata efectele destinului reprimat sau uitat al unor vechi membri ai familiei ,transferate asupra descendenţilor, a partenerilor sau asupra membrilor altei familii.
„Ritualurile Constelaţiilor” sunt un mod de fuzionare eficace între munca sistemică şi aplicaţiile vieţii reale, între tradiţiile de bază şamanice şi condensarea înţelepciunii vieţii.
Ne putem referi la Ritualurile Constelaţiilor ca şi la Constelaţiile Sistemice şamanice.Chiar dacă între timp termenul de „şamanism” a sedus, din păcate, imaginaţia cu măreţe fantezii ciudate şi a fost asociat cu excesele, eu una nu am găsit nici o alimentare a acestora în contactele mele cu şi alături de umanitate.Dimpotrivă, consider ca o imensă realizare a unei intregi vieţi atunci cînd oamenii se simt bine in ceea ce priveste venirea lor pe pămant, în timp ce sunt si conectaţi „dincolo”.
Ritualurile Constelaţiilor ajuta la :
• Consiliere individuală în forma sistemică a familiei şi a terapiei de cuplu.
• Orientarea ocupaţională numită Organizarea Constelară
• Antrenamentul sistemic în Structura Constelaţiilor
Si deasemenea la:
• Consilierea vieţii spirituale incluzând mişcările evidente ale sufletului
• Proiectarea simptomelor, vărsarea luminii în planul spiritual sau ancestral al boliolor sau a altor neplăceri.
• Consilierea sistematică în educaţia adulţilor pentru creşterea individuală, la fel
ca şi trainingul profesional.
Sau destul de important:
• Ca supliment ocupaţional educativ.
„Descoperind cum lucrează...!”
Ritualurile constelaţiilor sunt legate de acumularea puterii de a descoperi tot ceea ce ne aparţine nouă, de a recunoaşte lucrurile aşa cum sunt, şi mai apoi de a le integra armonios în întregul sistem.Acest lucru duce la cumularea puterii personale într-o forţă de viată liniştită, indreptată spre iubire şi respect.
„Doar ceea ce iubim ne eliberează!”(Bert Hellinger)
În această lucrare este usor de văzut cum atitudinile comune cum ar fi: dorinţa de a avea totul sub control,neplăcerile produse de separare şi respingere,să fii deschis sau secretos şi dorinţa de a lupta, in majoritatea cazurilor duc la pierdere sau eşec.
„O persoană este rezonabilă atunci când este condusă de destin, una încăpăţânată este târâtă de destin!”(Seneca)
În ritualurile constelaţiilor experimentăm fenomenul pe care Dr.Albrecht Mahr îl numeşte „Câmpul cunoaşterii”( The knowing field ). Este vorba de o uniune adâncă involuntară cu tot ce e al nostru: rude, cei apropiaţi în familiile noastre, cei plecaţi departe( decedati ), cei ce au aceaşi religie, culoare a pielii şi valori de bază comune. Mai multe sisteme îndepărtate cărora deasemenea aparţinem includ animalele, plantele, pietrele şi spiritele, pământul şi întreg universul.
În ritualurile constelaţiilor, o singura experienţă curăţătoare care primeşte putere din lumile invizibile afectează şi formeaza profund vieţile noastre.Influenţele bune sau malefice au această putere, indiferent dacă suntem sau nu atenţi sau dacă le recunoaştem sau le respingem.
În timpul lucrului cu constelaţiile , destinul străbunilor noştri morţi, ignorat sau uitat, devine usor de recunoscut in viaţa noastră in momentele decisive ale sale .Pentru a ajunge în aceste dimensiuni este nevoie de întreaga grandoare a omenirii-şi cine oare o are atât de simplu la indemana ?
Conceptia Şamanică asupra lumii vede şi recunoaşte nevoile şi limitele oamenilor ca stare naturală de bază a lor , si aceasta include nevoia de baza de a avea un loc bun în societate.Astfel, cineva participă la ritualurile şamanice ale constelaţiilor pentru a-şi îmbunătăţi, împuternici şi umple viaţa de putere, de acele lucruri ce în mod natural ne aparţin şi de care ne simtim in mod natural atrasi in vietile noastre .
Aceste puteri care ne sunt de ajutor pot fi alţi oameni, calităţi, experienţe ale spiritului, corpului şi sufletului.Conectându-ne cu aceste puteri într-un ritual , aflati intr-o stare conştiinţă extinsă , putem primi un ajutor care sa ne susţină in vieţile noastre.
„Vindecarea vine de dincolo...”(Daan van Kampenhout)
Astfel ,Ritualurile şamanice ale constelaţiilor sunt de folos pentru o continuă primire a puterii din vastele „provizii ale universului”, ale acestei vaste Fiinte care imbratiseaza totul . Intelegerea propriei situatii si intarirea persoanei se unesc prin metoda traditionala a Constelatiilor Familiale si prin abordarea shamanica , formand o solutie eficienta si de durata .
Despre Cornelia Nicola Sindhu-Niza :
Dupa cum o arata si multele mele nume , multe feluri de lucruri curg impreuna prin fiinta mea .
Dupa cum si originile stramosilor mei sunt diverse : gemani, francezi , romani , oameni obisnuiti si nobili ,avand diferite mentalitati si religii : crestini catolici si ortodocsi ,hughenoti si mozaici . Pot deci sa invoc un potential considerabil de la stramosii care imi sunt de ajutor : vizionari , antreprenori de succes , visatori , vindecatori , artisti ,precum si padurari , pescari , si oficialitati vamale . La ora actuala pot sa imi aplic cunoasterea de artist, de master certificat de NLP, folosind hipnoza ericsoniana , ca facilitator de Constelatii Familiale ,si cunoasterea lucrarilor ritualurilor shamanice pe care am primit-o de la Sobonfu Some, Malidoma Some si ,la urma, dar nu mai putin , de la Daan Van Kampenhaut . Asta fara a mai pomeni capacitatile dezvoltate in anii de sesiuni individuale si diferite seminarii . Experienta mea include trainingul managementului , predarea bazelor comunicarii respectuoase , si numeroase forme si ritualuri de constelatii .Experienta mea include deasemeni ceea ce vine din calatoria mea spirituala in India ( OSHO ) , iar mai apoi reintoarcerea cu maturitate si imbogatita de experiente la propriile mele radacini .
Multumiri speciale pentru toata prietenia , initiativa , sustinerea si iubitoarea si generoasa voastra impartasire cu mine , catre Sneh Victoria Schnabel, Francesca Mason Boring/USA, Daan van Kampenhout si Uncle Less Kuloloio /Hawaii .
Ii multumesc prietenei mele Sneh Victoria Schnabel pentru foarte multe , de la inceput , prin ea ajungand eu sa cunosc munca lui Bert Hellinger , si ii multumesc pentru acelasi lucru in cazul lui Daan van Kampenhout . Acolo am gasit confirmarea potrivita a Ritualurilor mele shamanice ale Constelatiilor . O buna jumatate de secol mi-a daruit bogatii abundente si profunde . Va fi o placere pentru mine sa le impartasesc cu voi !
Seminarul de predare si training
“Constelatiile ca Ritual”
Acest training este plănuit ca un training de grup de lucru —în total pentru 3 ani.Fiecare din cei trei paşi este complet in sine.
Pasul 1. Propria consolidare(întărire), curăţarea propriului sistem şi menţinerea focusului-concentrării asupra vieţii.
Pasul 2. Respectul în comunicare, atât în lumea vizibilă, cât şi cu cea invizibilă.
Pasul 3. Folosirea puterilor pentru a ajuta la rezolvarea problemelor spiritului, corpului şi a sufletului.
In fiecare an, decidem impreuna încă o dată, atat din partea mea cat si din partea fiecarui cursant , dacă se continuă trainingul.
Programul începe din iulie 2009 cu o seară de deschidere-3iulie 2009 , unde sunt invitaţi toţi cei interesaţi să mă cunoască pe mine, cât şi munca mea în general.
Paşii seminarului din week-endul 04-05.07.2009 sunt urmatorii :
„Ancestralul invizibil ne modelează vieţile”
În week-end vom folosi cercul pentru a lucra cu problemele personale folosing ritualurile constelaţiilor, vom învăţa despre bazele şamanismului, şi , la cerere ,vom vedea dacă trainingul oferit este compatibil cu specificul individual şi problemele sufletesti si de viaţă.
În 11-15 decembrie vom începe trainingul cu un modul de 5 zile.
„Seminar de deschidere a trainingului pentru ritualurile constelaţiilor”
Aici vom învăţa despre:
Primele lucruri de baza ale lucrului cu constelatiile , precum si modul stravechi dar original al omenirii de a aborda viata : shamanismul . Vom vedea cum aceasta reactivare naturala a radacinilor noastre lucreaza, aducand pace si binecuvantare in viata noastra .
Cu aceasta rara combinatie de ritualuri si constelatii sistemice , avem o unealta foarte practica pentru a uni pamantul si cerul in a fi umani .
Weekend-ul va fi deasemeni deschis publicului pentru lucrari individuale , pentru a putea sa avem experienta aplicarii practice .
Dupa aceasta , sunt pregatita sa ofer cateva sesiuni particulare daca e nevoie .In acestea , lucrez cu toate abilitatile pe care le-am adunat in ani ,adresandu-ma situatiei individuale care apare si tinand cont de ceea ce imi permite sistemul personal sa fac . Aceasta poate fi un coaching clasic cu interventii verbale si non-verbale , sau un ritual-tratament shamanic , sau o combinatie din ambele .
In 2010 vom avea inca 4 module , (probabil in 26-31 martie, 25-30 iunie , 3-8 septembrie si 17-21 decembrie – aceste date vor fi confirmate sau modificate pana la sfarsitul anului ) .
1) „ Imputernicirea persoanei , curatarea/clarificarea propriului sistem, indreptarea spre focalizare in viata ”
In weekend , grupul de seminar va fi deschis pentru a lucra pentru problemele publicului , ca sa putem profita de aplicarea practica a Ritualurilor Constelatiilor Sistemice . Dupa aceasta vom ramane impreuna grupul de training si vom folosi ceea ce am invatat pentru propria noastra intelegere si dezvoltare personala .
In acest perim an vom merge inainte pentru a clarifica si rezolva dificultatile noastre personale , gasind o buna sustinere din urma , de la puterile strabunilor nostri , invatand sa pastram energia si sa o trimitem catre gaurile si fracturile acumulate in viata .
In 2011 vom continua cu :
2) „Comunicarea respectuoasa in lumea vizibila si cea invizibila ”
Ca un ”Buna Dimineata ”, la inceput vom invata bazele din NLP pentru comuinicarea respectuoasa cu clientii nostri si in interior cu noi insine . Vom incepe sa aflam despre structurile generale ale percepriei , realizarii si comunicarii .
Aceasta va fi o introducere in interventiile respectuoase , la nivel constient si inconstient , impreuna cu citirea mesajelor inconstiente de la celalalt , fie el client sau spirit ca egal , folosindu-le cu constienta pentru beneficiul comun .
Comunicarea originara a omului cu lumea spiritului , in mare parte uitata , este rugaciunea . Aceasta e o arta principala a shamanismului , si e foarte diferita de ceea ce stim de la diverse biserici !
Folosind „Roata Vietii ”, o tehnica pe care am invatat-o de la Daan van Kampenhout , vom merge de la dimineata procesului nostru de invatare catre amiaza sa .
Acolo ne vom descoperi darurile si capacitatile , le vom matura si le vom lasa sa se coaca deplin , pentru a putea iesi cu ele in lumina lumii .
Pe masura ce trainingul continua , vom ajunge la lumina de aur a dupa-amiezii vietilor noastre .Aici tot ceea ce e cu adevarat terminat , demodat si putred poate sa fie lasat sa plece , in timp ce ne contactam esenta fiintei...si o imbracam cu demnitate .
In final , atingem taramul sufletului . Noaptea Vietii , cand nu mai avem drept casa nici un trup ,dar sufletul-spirit este acasa si e in cea mai buna forma . Acolo ne vom gasi strabunii , in Marele Suflet al Existentei , binecuvantandu-ne larg . O faza , in care ne putem reincarca bateriile vietii pentru o noua primavara care ne asteapta pe roata vietii !
Dupa aceasta , daca veti dori sesiuni personale de feedback , putem face aceasta .
In 2012 vom avea din nou 4 module ( datele vor fi stabilite mai tarziu ) :
3)” Folosind puterile de ajutor pentru rezolvarea problemelor spiritului , trupului si sufletului ”
In acest an vom avea sansa sa practicam foarte mult si sa avem supervizare personala . Vom adanci contactul cu ajutoarele noastre spirituale , vom antrena asocierea si comportamentul adecvat cu ele si prin aceasta vom invata sa fim acasa in ambele lumi : Folosind puterile pentru a ajuta la rezolvarea problemelor spiritului , corpului si sufletului .
Pe unul il putem atinge , pe celalalt nu –
Dar suntem atinsi , miscati si afectati de el .
miercuri, 18 martie 2009
Interviu cu Daan Van Kampenhout , partea a doua
Interviu cu Daan Van Kampenhout
Partea II
Multumim psih. Laura Butiuc pentru traducere .
Interviu tradus si postat cu acordul lui Daan Van Kampenhout
Sylvia: Simţiţi uneori rezistenţe din partea participanţilor care nu sunt obişnuiţi cu modul dumneavoastră de lucru în constelaţii? Vă rugaţi şi cântaţi…
Daan: Niciodată nu am dat atenţie cu adevărat …..Am presupus că persoanelor care nu le va plăcea vor pleca pur şi simplu. Oricum, există numai câteva persoane care au plecat în prima zi a unui seminar. Nu uitaţi că sunt cunoscut pentru un anumit tip de activitate: oamenii ştiu că este o abordare spirituală şi ritualică a activităţii de constelaţii. Mulţi oameni vin la un seminar după ce mi-au citit una dintre cărţi, deci ei sunt pregătiţi. Ori poate un prieten sau un membru al familiei a trăit o bună experienţă într-unul dintre grupurile mele şi le-a spus să încerce şi ei… Probabil că oamenii ştiu la ce să se aştepte.
Sylvia: Ce faceţi atunci când se petrec multe lucruri în cadrul grupului şi multe persoane au fost atinse de ceea ce s-a întâmplat?
Daan: Cânt mult în timpul activităţii, şi mă rog! Cântecele fără cuvinte mă poartă în interior şi mă ajută să mă ancorez într-un loc liniştit. Când oamenii sunt atinşi de ceea ce se întâmplă, singurul lucrul pe care îl fac este să-i iau cu mine în timp ce mă întorc în interiorul meu. Nu le şterg lacrimile în locul lor, doar îi iau în spaţiul meu şi fac loc lacrimilor lor în acel spaţiu, în interiorul meu. Cred că cel ce facilitează o astfel de actvitate are sarcina de a se întoarce iar şi iar către interior, spre a găsi pacea şi legăura cu pământul, şi să conecteze tot ceea ce se întâmplă în jurul său sau al ei la această sursă de vindecare. Creaţi o cameră pentru ce este acolo, având încredere că va ieşi la iveală ceva porivit. Eu mă conectez la semnificaţia teritoriului extins, după care mă pot întreba care ar fi următorul pas potrivit, unde ar trebui să fiu în constelaţie, ce este necesar unui client spre a se întrepta către integrare. Apoi, după ce primesc un impuls, îl voi urma. Este un fel de intuiţie, dar această intuiţie nu este separată de gândirea mea logică sau de experienţa mea în mii de constelaţii şi ritualuri, intuiţia s-a potrivit cu acestea.
Sylvia: S-a întâmplat să primiţi prea multe impulsuri, sau să nu ştiţi ce să faceţi?
Daan: Uneori nu primesc nimic. Prin urmare voi spune grupului: “În acest moment nu înţeleg pe deplin ce se întâmplă aici”. Acesta este adevărul, şi cele mai multe persoane din cameră au simţit aceasta înainte ca eu să o spun. Recunoscând acest lucru un grup nu va fi tensionat ci relaxat. Pur şi simplu primesc cu bucurie faptul că pentru moment situaţia este neclară. Pornind de la relaxare, pasul următor se va ivi de la sine – chiar dacă apariţia sa va dura un pic de timp.
Sylvia: Aveţi o strategie când călăuziţi o constelaţie?
Daan: De ce cineva va merge şi va vizita un doctor? Poate pentru a primi un diagnostic, dar de cele mai multe ori pentru a fi vindecat. Pentru a se descotorosi de simptome, de durere şi de disconfort. De ce vine cineva la un grup? Plătesc pentru asta, îşi iau zile libere de la servici pentru asta şi se deschid, fiind convinşi că voi face tot ce pot pentru ei. Cei mai mulţi vin cu o nevoie, o întrebare, o problemă. Ca facilitator, sunt obligat să fac tot ce pot pentru a-i ajuta să găsească soluţii, a-i ajuta să facă un pas către vindecare şi integrare. Primul pas este de a-i face pe oameni să se simtă bine veniţi – am descris deja acest lucru. Al doilea pas constă în a fi respectuos. Există lideri ai constelaţiilor care folosesc confruntarea, dar acesta nu este stilul meu. De exemplu, nu cred că poţi încheia o constelaţie folosind cuvintele “Nu putem face nimic aici”. Cum va merge acasă un participant după un asemenea mesaj? Facilitatorul tocmai le-a spus că problema lor este prea mare, prea dificilă, prea complexă pentru a fi abordată. Aceasta nu îl întăreşte pe client, ci este o stigmatizare. Dacă se întâmplă ca în timpul lucrului să nu pot vedea vreo deschidere, când nu pot detecta nici măcar o mică posibilitate de a mişca ceva, când văd doar slăbiciuni în reprezentanţi, tot nu este sfârşitul. Şi atunci am toate tipurile de opţiuni. Pot forma un cerc al străbunilor în jurul reprezentanţilor, şi să le cer străbunilor să meargă în cerc şi să-şi împărtăşească puterea cu persoanele de acolo. Sau pot plasa câte un nou reprezentant lângă fiecare din cei implicaţi în constelaţie, iar cel nou va spune: “Ştiu exact prin ce treci. Am fost eu însumi în acel loc. Şi stau lângă tine.” Problema poate nu e rezolvată prin asemenea intervenţii, dar clientul va reveni din constelaţie cu mai multă putere şi echilibru.
Sylvia: În şamanism, unul dintre pilonii de bază ai muncii dumneavoastră, contactul cu spiritele este foarte important. Comunicaţi cu spiritele în timp ce lucraţi?
Daan: Îmi desfăşor munca din ce în ce mai puţin în stilul şamanic clasic, şi mă centrez din ce în ce mai mult pe experienţa spaţiului meu interior. Când îndrum un grup mă rog continuu, de exemplu voi invita străbunii participanţilor şi surse ale puterii să fie prezente şi să susţină activitatea pe care o desfăşurăm. Mă voi ruga, cu ochii închişi, pentru călăuzire, în felul acesta voi şti care va fi următorul pas sau de ce tip de intervenţie este nevoie. Se pot ivi imagini, imagini ce mă vor ajuta să călăuzesc activitatea în desfăşurare, dar nu este necesar să ştiu din ce sursă apar aceste imagini. Nu pot şti dacă aceste imagini apar din gândirea logică, dacă se bazează pe amintirea unei situaţii similare, dacă sunt un fel de insight spontan, dacă imaginile vin din înţelegerea mea analitică a situaţiei ca profesor sau ca şi conducător al grupului, sau dacă vin din intuiţia mea sau de la un străbun… Orice este posibil.
Sylvia: Am senzaţia că nu aduceţi în constelaţiile pe care le organizaţi problemele dumneavoastră personale. Adevărat?
Daan: Nu! Când cineva vine cu o poveste ce atinge propria mea istorie de familie, trebuie să fiu atent. Trebuie să existe o graniţă clară între mine şi istoria clientului. Dacă mă identific cu istoria altcuiva, mă voi vedea numai pe mine, nu pe ceilalţi. Aşa că, de regulă mă întreb: Sunt destul de eliberat de identificări pentru a fi capabil să ajut acest client? Dacă nu am încredere în propria mea motivaţie de a lucra cu cineva voi aştepta până când mă simt iar liber. În rolul meu de facilitator, mereu ţin o mică parte a atenţiei mele liberă pentru a verifica ce şi cum răspund la persoanele din grup: reţin ce gândesc despre ei, ce resping în legătură cu ei, ce doresc de la ei, de ce am nevoie de la ei…Dacă simt dorinţa puternică de a lucra cu cineva, trebuie să-mi pun mie însămi întrebarea de ce. Dacă încep să mă simt foarte apropiat de cineva, probabil m-am identificat cu acea persoană. Şi de cele mai multe ori aceasta îşi are rădăcinile în problemele emoţionale nerezolvate din sistemul meu familial. Pot lucra cu un participant doar dacă îmi este clară relaţia cu el / ea. Aceasta nu exclude acceptarea necondiţionată pe care am descris-o deja, ci se referă la un alt principiu. Se referă la necesitatea conştientizării transferului şi contratransferului, la a fi realist în legătură cu chestiunile controversate nerezolvate personale şi sistemice şi la asumarea responsabilităţii pentru acestea.
Sylvia: Cum puteţi face diferenţa între a vă deschide către cineva şi a vă identifica cu acea persoană?
Daan: În primul rând am abilităţile mele profesionale. Deasemenea, până acum am lămurit multe lucruri în istoria mea familială. Din experienţă ştiu cu ce teme şi poveşti de viaţă mă pot uşor identifica. Toate acestea ajută. Dar în spatele acestor factori, acord atenţie spaţiului meu interior. Este extins sau restrâns? Am remarcat că mă pot baza pe experienţa acestui spaţiu deoarece el se extinde când există o creştere a calmului interior. O extindere paşnică a spaţiului interior mă conectează la corpul meu şi la pământ. Cu cât îmi simt corpul mai liniştit, cu atât mă identific mai puţin cu poveştile de viaţă ale celorlalţi. Dacă spaţiul meu interior devine foarte mic şi când acolo există nelinişti de orice fel, când încep să fac planuri şi să emit păreri legate de istoria de viaţă – atunci încep să devin reactiv iar aceasta înseamnă că mă identific cu clienţii sau cu un aspect al poveştii lor.
Sylvia: Cine sunt profesorii şi călăuzele dumneavoastră?
Daan: În constelaţii nu am cu adevărat profesori, dar am în mod regulat schimburi profesionale cu un număr de colegi. În primii ani am învăţat mult de la doi profesori americani. Unul dintre ei a murit, pe celălalt nu l-am mai văzut de şapte opt ani. Bert Hellinger a fost o sursă de inspiraţie în trecut. Am un rabin, rabinul Zalman Schachter – Shalomi, dar trăieşte în America şi îl pot vedea doar ocazional. Cu siguranţă există un loc în care pot continua să fiu client sau student: sunt înscris la şcoala Ridhwan, fondată de Hameed Ali. Hameed Ali este mult mai cunoscut ca Almaas, numele folosit este cel de autor. Şcoala Ridhwan predă un curs denumit cercetare, ce este o formă de auto-explorare. Combină elemente ale sufismului, dezvoltarea psihologică şi meditaţia. În fiecare an mă retrag un timp pentru a continua procesul căutării interioare sub îndrumarea excelenţilor profesori. Nu folosesc tehnicile Ridhwan în grupurile mele, dar ele sunt esenţiale pentru dezvoltarea mea personală.
Sylvia: Mulţumesc că mi-aţi răspuns la întrebări.
Daan: Mulţumesc că le-aţi solicitat!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Postări
