Ce sunt constelaţiile familiale ?
Un articol scris de Elena-Claudia Rusu ,
Psihoterapeut specialist Psihoterapie cognitiv-comportamentala, Psihoterapie sistemica de familie(Constelatii Familiale- in formare),
Lector Universitar Doctor ( website-uri :
http://www.claudiarusu.ro/ ,
http://www.psiwear.ro/ ). Articol preluat cu acordul autoarei, de la adresa de web:
http://www.claudiarusu.ro/?page_id=30 )
”Cea mai importantă sarcină a omului ar trebui să fie (…) conştientizarea a ceea ce, provenind din inconştient, apare şi i se relevă, în loc să rămână inconştient sau să se identifice cu acel lucru.” (Carl Gustav Jung)
Probabil că aţi observat că există numeroase „modele” care se repetă din generaţie în generaţie. Este vorba despre repetiţii legate de dificultăţi cu privire la prosperitatea financiară, la dependenţe, la boli psihosomatice, incest, crime, accidente, sinucideri etc. Este ca şi cum fiecare familie ar fi urmărită de o anumită situaţie. Desigur că există şi aspecte fericite care se transmit: talente, permisiuni, situaţii benefice. Altele sunt însă distructive şi nefaste asemenea unor „blesteme” care pun stăpânire pe familie şi se transmit din generaţie în generaţie.
De exemplu, ştim ceea ce se repetă în familia Kennedy: morţi tragice şi premature. În familia regală, de Monaco- istoriile legate de iubirile nefericite şi complicate. Maria Callas a încercat toată viaţa ei să repare lipsa respectului de sine, perpetuată în familia ei. Cu siguranţă, cu toţii ştim măcar un exemplu de acest gen din viaţa noastră. Există familii care sunt atinse, de mai multe generaţii, de o anumită boală psihosomatică. Alte familii trec prin pierderea unui copil, decese premature sau sinucideri.
Există probleme financiare care se repetă: rude care se ceartă pe moşteniri, faliment, dificultatea de a dobândi un anumit statut social. Problemele de sănătate ne pot urmări şi ele trangeneraţional: sunt cunoscute familiile în care există membri depresivi în fiecare generaţie, de exemplu.
Cum ne putem explica acest fenomen? Biologia ne învaţă că moştenim de la predecesorii noştri caracteristicile fizice şi predispoziţia spre anumite boli şi afecţiuni. De exemplu, ochii verzi pot proveni de la străbunicul, iar boala cardiacă de la mama. Este o poveste legată de cromozomi, iar ştiinţa se simte confortabil să o spună. Totuşi, bagajul nostru nu se rezumă la componenta biologică. Există din ce în ce mai mulţi cercetători care sunt preocupaţi de moştenirea de natură psihologică. Este vorba despre o transmitere fondată pe inconştientul individual al fiecărui membru al familiei. Cunoaşterea acestei moşteniri de factură psihologică ne poate ajuta să înţelegem motivaţiile mai profunde care ne fac să acţionăm şi să intervenim atunci când nu mai dorim să repetăm anumite situaţii.
Acest inconştient familial, leagă inconştientul individului de ceea ce Jung numea inconştient colectiv. Copilul care se naşte este în contact cu memoria clanului familial, cu cea a strămoşilor săi din generaţiile din ambele linii parentale. Cu toţii avem o moştenire psihică şi un bagaj psihologic. Trecutul interacţionează cu prezentul, iar prezentul influenţează viitorul. Suntem o verigă din lanţul generaţiilor, legat fizic prin gene şi pe plan psihic, prin inconştientul familial (Joe-Ann Benoit, 2009, p.3- 4).
Trăim însă sub auspicii bune: nu suntem condamnaţi să retrăim traumele strămoşilor noştri, beneficiem nu numai de un determinism ci şi de un liber arbitru în moştenirea noastră psihică.
Cheia pentru a ne recâştiga libertatea de acţiune şi de a ieşi din modelele nefaste este conştientizarea repetiţiilor care apar în viaţa noastră, decodarea şi dezactivarea acestora. Viaţa noastră dobândeşte sens atunci când abordăm acest nivel profund, psihogenealogic. Dobândim conştienţa patternurilor distructive care au marcat viaţa generaţiilor dinaintea noastră şi pe a noastră, dar şi a legăturilor care există între toţi membri familiei, un sentiment de apartenenţă.
Bert Hellinger, psihoterapeut german, oferă o teorie despre aceste aspecte psihogenealogice, precum şi o metodă de vindecare a „sufletului neamului” şi a celui individual. Denumirea metodei sale este „Constelaţii Familiale” care nu se referă la astrologie (decât poate metaforic), ci la reprezentările realizate de persoanele din grupul de participanţi, cumva asemănător cu ceea ce se întâmplă în psihodrama lui Moreno, dar la un nivel mult mai profund şi complex.
Este o un metodă de terapie sistemică a familiei.
Bert Hellinger (n.1925) este creatorul Constelaţiilor Familiale, una dintre cele mai profunde şi consistente metode de vindecare a sufletului individual şi a celui colectiv. El spunea că „Măreţia unei persoane este aceea care o face egală cu ceilalţi”. În zilele de 5, 6 şi 7 februarie 2010 a conferenţiat în Bucureşti. Pe data de 8 februarie a susţinut o prelegere în cadrul Facultăţii de Sociologie-Psihologie a Universităţii Spiru Haret.
Hellinger este o figură pitorească în panoplia întemeietorilor de sisteme terapeutice ale acestei lumi: a fost „imunizat” împotriva Socialismului Naţional al lui Hitler datorită credinţei în Dumnezeu a părinţilor lui; a petrecut 20 de ani ca preot catolic şi misionar în triburile Zulu din Africa de Sud recunoscând că deşi s-a dus acolo cu scopul de a-i creştina pe păgâni şi de a-i ajuta să-şi salveze sufletele, lucrurile au stat exact invers: „Ei m-au salvat pe mine”, spunea Hellinger; a participat la cursuri ecumenice, interrasiale în cadrul unor grupuri dinamice conduse de clerul anglican. După ce a renunţat la preoţie, începe să studieze asiduu cele mai importante sisteme de psihoterapie: psihanaliza, gestaltterapia, terapia primară, analiza tranzacţională şi terapiile sistemice de familie, din care s-a născut metoda Constelaţiilor Familiale (mai multe despre Bert Hellinger veţi găsi pe site-ul lui:
http://www.hellinger.com/ ).
ORDINILE ŞI DRAGOSTEA FUNCŢIONEAZĂ ÎMPREUNĂ
Hellinger a identificat ceea ce a numit „Ordinile Dragostei” („The Orders of Love”) şi susţine că pentru ca dragostea să curgă printre membri familiei trebuie respectate anumite principii de bază. Atunci când aceste reguli sunt încălcate, de exemplu, un copil încearcă să preia destinul părintelui, apar suferinţa şi nefericirea.
ORDINILE DRAGOSTEI (Constiente) sunt conditii fundamentale ale vietii, pe care nu le putem schimba sau alege, chiar daca nu le intelegem sau nu ne convin. Aceste ordini permit dragostei sa curga intr-o familie.
1. Fiecare membru al sistemului de familie are dreptul si nevoia de a apartine. Toti membrii sunt egali in demnitate.
2. Parintii, ca parteneri de cuplu, contribuie in mod egal in cuplu pentru a mentine balanta intre A Da si A Primi.
3. Predecesorii sunt onorati, cei ce au venit dupa iau de la cei ce au venit inainte, parintii dau si copiii primesc.
4. Parcursul vietii fiecarui membru al familiei este respectat ca atare, fara judecata.
5. Fiecare are locul sau exact in sistemul de familie, in ordinea venirii.
6. Parcursul vietii membrilor anteriori ai familiei este acceptat exact asa cum a fost.
(Sursa: Loreley Nedelcu, “Familia ta spune multe despre destinul tau”, Revista Avantaje, iunie 2010)
Hellinger a descoperit că fiecare membru din familia noastră are un loc special şi are un drept egal de a aparţine sistemului familial. Această regulă se aplică şi copiilor care au murit la naştere şi celor avortaţi, „oilor negre” ale familiei şi celor care au adus prejudicii acesteia şi care au fost respinşi din motive de imoralitate, abuz sau comportament criminal. Dacă vreunul dintre membrii familiei este uitat, nerespectat, exclus sau desconsiderat în vreun fel, cineva dintr-o generaţie ulterioară îi va repeta destinul împărtăşind un scenariu de viaţă asemănător. Numai atunci când recunoaştem şi onorăm destinele dificile ale celor care ne-au precedat, „Ordinile Dragostei” pot fi restabilite şi lanţul destinelor tragice se rupe.
„Copiii rareori sau niciodată nu îndrăznesc să trăiască o viaţă mai fericită şi mai împlinită decât părinţii lor. În mod inconştient ei rămân loiali tradiţiilor familiale nerostite care funcţionează într-un mod invizibil. Constelaţiile Familiale sunt un mod de a descoperi forţele şi legăturile fundamentale care au fost purtate şi transmise de-alungul generaţiilor.”(Bertold Ulsamer,
http://www.hellingerpa.com/constellation.shtml )
Un atelier de Constelaţii Familiale presupune un facilitator, un asistent (uneori) şi mai mulţi participanţi. Asistenul poate fi unul dintre participanţi şi care se formează ca şi constelator, având o experienţă cu acest mod de lucru.
Participanţii vin cu o problemă pe care o pun în discuţie în cadrul grupului. De obicei este vorba despre probleme care durează de mult timp, care afectează viaţa persoanei şi care rezistă la încercările de rezolvare făcute de aceasta. Această dificultate de rezolvare provine din dragostea „oarbă” a copilului faţă de un membru al familiei şi poate fi rezolvată cu soluţii care vin sub forma de imagini noi ale unor situaţii şi idei vechi- imagini care invită dragostea „edificată” să curgă.
În debutul unei Constelaţii Familiale, clientul alege intuitiv dintre participanţi pe aceia care îi vor reprezenta membrii familiei şi unul care îl va reprezenta pe el. Apoi îi plasează în relaţie unii cu alţii, fără să comenteze, bazându-se pe ceea ce „simte” că este în familie. În ciuda faptului că participanţii aleşi nu îi cunosc pe cei pe care îi reprezintă sau nici măcar pe cel care este în acel moment client, ei devin un model viu al sistemului familial originar.
În acest gen de lucru chiar şi gesturile mici pot furniza o informaţie importantă. Cuvintele sunt puţine în timpul lucrului şi de aceea devin foarte puternice. Atunci când membri familiei sunt plasaţi în relaţie unii cu alţii în centrul unui cerc (alcătuit din restul participanţilor care stau pe scaune sau pe jos) se întâmplă un fenomen. Reprezentanţii încep să observe emoţii şi gânduri care le reflectă pe cele ale membrilor acelei familii.
Şi în Constelaţii cuvintele vindecă. Nu orice cuvinte. Este vorba despre anumite fraze vindecătoare care ne permit să vorbim limbajul Sufletului în moduri care sunt eliberatoare pentru noi şi cei din jurul nostru- prieteni, iubiţi, soţi, cei dragi, familia, colegii.
În procesul Constelaţiilor Familiale urmărim adevărurile simple. Cel mai simplu adevăr pentru toate fiinţele umane este adevărul dragostei. Fiecare dintre noi căutăm să îi iubim şi să le fim loiali celor de care suntem legaţi. De exemplu, un client face o mişcare interioară spre a-şi accepta tatăl alcoolic. Aici sunt mai multe adevăruri. Primul, „Tatăl meu este un alcoolic şi nu pot face nimic ca să îl schimb”, al doilea „Cea mai mare parte din viaţa mea mi-am petrecut-o ca să mă opun acestui adevăr şi ca să schimb soarta”. Al treilea „Acesta este tatăl meu, unicul şi nu am altul” şi al patrulea, cel pe care îl putem accesa atunci când renunţăm la rezistenţă, este „Îl iubesc din tot sufletul pe tatăl meu”. Când ajungem la acest adevăr începem să vedem că energia pe care am investit-o pentru a construi un munte de nisip ne-a costat mult, în tot timpul existând un singur lucru ce aştepta să fie recunoscut: Îmi iubesc tatăl. Atunci când ne supunem necondiţionat dragostei ne eliberăm dincolo de tot ceea ce am ştiut. Adevărurile simple aparţin tărâmului Sufletului, iar recompensele sunt de nemăsurat (John Payne, 2006, viii).
Cei mai mulţi dintre noi îşi trăiesc viaţa prin intermediul propriilor percepţii ale adevărului, şi mare parte din ele sunt iluzii sau minciuni uşoare.
Constelaţiile ne ajută să vedem cum dezvoltăm aceste versiuni ale adevărului şi cum acestea ne sabotează şi, uneori, distrug viaţa.
Probleme precum cele de mai jos îşi pot găsi rezolvarea cu ajutorul Constelaţiilor: depresia, alcoolismul, relaţiile proaste cu persoanele de sex opus sau de acelaşi sex, ideaţia şi tentativele suicidare, eşecurile repetate, sentimentul de alienare şi de lipsă de rost în lume, bolile fizice, surplusul de greutate, frigiditatea, impotenţa, imposibilitatea (aparentă) de a concepe un copil şi altele.
Aceste probleme pot apărea la o persoană (sau mai multe) dintr-o familie ca urmare a unor evenimente semnificative care au avut un impact asupra sistemului familial: moartea timpurie a părinţilor sau bunicilor; pierderi de sarcină, morţi premature, avorturi; crime, morţi tragice şi accidentale; pierderea subită a partenrului de viaţă; adopţii; relaţii rupte şi divorţ; experienţe de război; victime şi autori de crime şi nedreptăţi; secrete de familie; indivizi care au fost alungaţi din familie, dezmoşteniţi.
Atunci când pregătim o constelaţie ne interesează în mod deosebit cine este membru al sistemului familial şi ce anume s-a întâmplat şi mai puţin poveştile detaliate ale clienţilor despre cum îşi reprezintă ei realitatea, situaţiile.
Problemele cu care se confruntă în prezent o persoană pot fi rezultatul unor încurcături (entanglement ) în sistemul familial.
Deşi încă nimeni nu ştie exact cum funcţionează Constelaţiile Familiale, cea mai bună explicaţie a acestui fenomen poate fi găsită în opera unui autor şi biolog renumit, dr. Rupert Sheldrake. Un câmp de energie, numit câmp morfic, conectează oamenii, locurile şi animalele, având memorie şi influenţă. Dr. Sheldrake a documentat existenţa acestui câmp într-un număr de cărţi, una dintre ele purtând titlul Dogs Who Know When Their Owners Are Coming Home (
http://www.sheldrake.org/ ). Bert Hellinger a observat prezenţa acestui „Câmp de Cunoaştere” („Knowing Field”), noţiune care aparţine dr. Albrecht Mahr, şi a învăţat cum să îl folosească pentru a modifica dinamici anterioare ascunse, astfel încât ordinea naturală care susţine dragostea să fie restabilită şi dragostea să curgă din nou (
http://www.systemicfamilysolutions.com/introductionto.html şi
http://www.collectivewisdominitiative.org/papers/mahr_constellations.htm ).
Metoda Constelaţiilor Familiale este în plină evoluţie şi din ce în ce mai mulţi specialişti, psihoterapeuţi, medici şi alte tipuri de terapeuţi recurg la ea.
România este una din ţările în care metoda a apărut de relativ puţin timp şi este în plină expansiune.
SURSA: Elena-Claudia Rusu, Curente noi in psihologie. Introducere in analiza tranzactionala, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2010, p. 104-110.
Postări
