De ce iubesc Constelatiile Familiale ?

De ce iubesc Constelatiile Familiale :

In deschiderea unui workshop de meditatie tibetana , Lama Geshe Lodoe Gyatso a spus : “Unii dintre voi cred ca eu am venit aici ca sa va schimb religia. Nu asta am venit sa fac. Ci, daca ar fi sa plec de aici spunandu-va doar o propozitie, aceasta este: “ Cinstiti-va strabunii ! “ .

Minunat indemn, intrucat numai prin propriile radacini ne vine seva vietii! Da, e adevarat ca Adevarul e peste tot, ca toate caile incep din si duc la Marele Mister, la Cel Ce Este, dar poarta fiecaruia dintre noi catre orice, catre Tot, suntem noi insine. Astfel, numai din experienta proprie, in cadrul propriului sistem de referinta, poate inflori o spiritualitate autentica sau, mai bine zis, o constiinta de sine corecta ..

Cate cautari spirituale exotice nu poarta in ele, mascata dezamagirea fata de propriile traditii, negarea propriilor radacini ? Aceasta nu atata din cunoasterea lor intima, cat din superficialitatea cosmopolita si din fuga de propriile profunzimi, in prima faza atat de deseori dureroase…
Si in ce masura negarea propriilor radacini este negare de sine, sa ne gandim si singuri …
Personal, mi-am inceput cautarile spirituale si terapeutice cu multi ani in urma, si am trecut prin multe astfel de structuri si sisteme, pana sa ajung la realizarea faptului ca abordarea cea mai cuprinzatoare este cea care ia in centrul atentiei sale in primul rand natura, esentialmente spirituala, a tot ceea ce este. Si anume recunoasterea faptului ca totul are spirit, sau mai bine zis, ca totul este spirit. De la firul de iarba, cristalul de cuartz sau orice piatra, fiece floare, copac, animal, fir de apa, pala de vant, scanteie, pasare, om, totul este spirit in primul rand. Spirit conectat la tot ceea ce este, vibrand diafan, fragil-indestructibil, efemer in manifestare, etern in esenta, continand izvorul metaforelor, in sine indescriptibil .

Oh, divinul ne da semne si indicii despre noi, reamintindu-ne cine suntem si la ce am venit aici, acum. Si ni le da atat in lucruri subtile, cat si in cele mai evidente, cum ar fi : parintii care ne-au dat viata, numele pe care-l purtam, neamul in care am venit sa ne nastem, etc.
Purtam calitatile si intelepciunea, puterea si vointa, darurile stramosilor nostri, atat in aspectele lor victorioase, luminoase, cat si in cele triste, indurerate, nerezolvate.

Societatea in care traim promoveaza tineretea-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte, intr-un chip atat de tipator si cu un comercialism fardat strident, convingand cu puterea reclamelor pe unii si pe altii sa isi mai cumpere un produs anti-imbatranire , sa mai faca ceva sa arate mai tineri, sa uite ca exista moarte. Totusi, aceasta unipolaritate fortata vaduveste de profunzime experienta vietii.


In culturile traditionale se stie ca toata lumea va muri si ca moartea fizica nu este sfarsitul. Se stie ca moartea e un sfetnic bun, care ne ajuta sa ne traim mai adanc, mai responsabili si mai bucurosi viata. Se stie ca intre cei vii si cei decedati nu exista o separare neta, ci, mai curand un voal fin, care tine mai degraba de acuitatea perceptiva decat de vreo bariera fizica reala.

Nu mai departe de propria noastra traditie ortodoxa, un sfat duhovnicesc important, de tinut minte si deseori repetat in literatura de suflet, este acela de a ne aminti pururea de faptul ca vom muri, de momentul mortii noastre. Multi sfinti au aplicat cu perseverenta acest sfat in propria lor existenta iar viata lor spirituala a fost pe masura, atingand sufletele multora, atat inainte cat si dupa momentul trecerii lor la cele vesnice .

Literatura consacrata experientelor NDE ilustreaza graitor, cu sute de relatari, miscarea sufletului de dupa detasarea de corp, in spatiul spiritual, iar reintoarcerea la viata a persoanelor care au trecut prin aceasta experienta e deseori marcata de o mai profunda bucurie de a trai, toleranta, intelegere, compasiune si de o reala lipsa a fricii de moarte.

Referirile shamanice la initierea de tip moarte-renastere duc in acelasi loc. Exista multe plante invatator care deseori poarta initiatul prin experiente similare celor NDE, iar oamenii care trec prin aceste initieri se simt morti si inviati, re-nascuti la o noua viata. Atat ayahuasca , “liana sufletelor” sau “liana strabunilor “, cat si iboga, planta invatator africana, conecteaza sufletul celui ce se impartaseste cu ele la taramul strabunilor, acolo unde intelepciunea, vindecarea, iubirea, intelegerea, puterea sunt la ele acasa.

In vindecarea shamanica exista munca psihopompa, care se adreseaza sufletelor nelinistite, pierdute intre lumi, ducandu-le in Lumina in care continua drumul nostru cosmic dupa moarte; aceasta este uneori legata cu munca de deposesie, in masura in care un astfel de suflet trist, indurerat, furios sau inconstient, aflat in uitare de sine, se afla atasat puternic de o persoana aflata in viata, intr-o masura in care acest lucru ajunge sa fie generator de situatii dureroase si neplacute in viata celui viu.

Acum doi ani si ceva am primit, de la o draga prietena, cartea lui daan Van Kampenhout , “Images of the Soul”. De la primele pagini am fost cu totul absorbit de carte si mi-a placut enorm modul in care Daan descrie Constelatiile Familiale; am trait un sentiment de bucurie imensa, de recunoastere intensa in sufletul meu a acestei modalitati de vindecare. Multe lucruri s-au pus cap la cap, multe intrebari din care unele nerostite, negandite initial, si-au gasit raspunsuri, vorba lui Daan, descriptive mai degraba decat explicative, ceea ce e ok, intrucat in munca shamanica o descriere facuta cu acuratete echivaleaza cu o buna explicatie ….Am inceput sa devorez tot ce am putut gasi despre minunata metoda introdusa in Vest de catre Bert Hellinger. Si minunarea mea a crescut, si sufletul meu a fost si mai atins. Cata iubire, cata clarviziune, cata maretie in deblocarea fluxului iubirii intre generatii! Cate raspunsuri, cate intelegeri, cata pace si frumusete!

Dar, daca mai e nevoie de o subliniere a faptului ca viata bate filmul, niciuna din intelegerile si trairile datorate lecturilor nu a fost la fel de puternica precum trairea la fata locului, la seminarul de weekend al Corneliei Nicola Sindhu Niza, buna prietena a lui Daan Van Kampenhout, cea pe care el mi-a recomandat sa o invit in Romania.

Valuri de emotie, o energie cand tumultuoasa cand linistita trecea prin toti cei prezenti, deznodand destine, aducand la lumina vechi suferinte ce se cereau vazute si vindecate, vechi eroisme nestiute si neonorate. Intuitii colective, trairi catartice, zguduirea intelegerii si asumarii propriilor situatii oglindite de constelatiile altora, ce montaigne-russe de emotii si intelegeri vindecatoare!

Cu adevarat experienta de a sta pentru cineva o resimt adanc spirituala, o modalitate atat de puternica de a te pune in papucii altcuiva! Cat de mult te poate imbogati in intelegere, in compasiune, in trairea proprie, a reusi sa fii pentru o vreme altcineva ….Cat de mic poti deveni, cat de recunoscator pentru propria viata, dupa ce ai trecut prin durerile altuia, altora, cat mai poti sa judeci si sa condamni dupa ce ai simtit durerea soldatului sovietic care a impuscat soldatul roman din cauza mortii caruia, la 4 generatii mai tarziu, clientul de azi sufera inca fara sa fi stiut de ce?

O, cate resurse are iubirea!

Apoi, seminarul Barbarei Morgan. Aceeasi iubire, acelasi Camp al Cunoasterii, iubirii, vindecarii, includerii tuturor celor uitati, de care ne e rusine, care ne dor, care plang sau schioapata sau sunt singuri prin noi.
Noi, cei din linia intai.
Noi, poarta noastra catre ei, si poarta lor catre viitor, catre descendenti.
Noi, cat mai putem plange de dor, de drag, de durere, de bucurie?
Cat mai putem dansa in hora sufletelor?

A fost primul seminar al Corneliei la care participantii la o constelatie au inceput in mod spontan sa cante si sa danseze, intr-un process al constelatiei.

De ce iubesc eu constelatiile familiale?
Le iubesc pentru ca imi arata tangibil iubirea care suntem, uneori oarba, alteori pur si simplu. Cred ca a iubi constelatiile familiale e parte a modului meu de a fi om. Cred ca raspunsul e fiinta mea. O constelatie e o harta a sufletului meu, precum o mandala e un Univers.

Cata vreme avem stramosi uitati, morti departe in Siberii inghetate sau in lagare de concentrare sau facuti evadati si impuscati pentru “fuga de sub escorta “, cata vreme ai nostri au fost torturati pentru curajul de a spune adevarul si pentru iubirea lor de Dumnezeu si neam, si patrie, cata vreme sangele stramosilor nostri ingrasa glia, cata vreme atatea suferinte si conflicte interetnice zac nereconciliate, cata vreme exista violenta si abuz si cata vreme procente semnificative din populatia tarii se dezradacineaza, sufera de dependente chimice ( alcool, tutun etc ), munca de Constelatii Familiale va fi permanent binevenita.
Va invit cu mare drag si pe voi sa scrieti raspunsul la aceasta intrebare. Hai sa facem un articol extraordinar, din sufletele noastre, despre aceasta munca minunata!