Prelegere: Dimensiunile Iubirii- de Bert Hellinger

Prelegere: Dimensiunile Iubirii

De Bert Hellinger

Bert Hellinger va vizita Romania in zilele de 5-6-7 Februarie 2010 , detalii la http://www.nierika.ro/blog/?p=168   .

(Această prelegere a avut loc la Oslo, pe 18 Aprilie 2007, în timpul vizitei de 4 zile în Norvegia organizată de Marta Thorsheim).

Articol tradus cu permisiunea Barbarei Morgan ( www.ordersoflove.co.uk ) , editoare a revistei internationale de Constelatii familiale „The Knowing Field” , din care e si preluat articolul ).



Barbara Morgan va vizita Romania in zilele 22-26 ianuarie 2010 , detalii la http://constelatiifamiliale.blogspot.com/2010/01/programul-primului-modul-de-formare-in.html .



Multumim lui Sorin Rustioru pentru traducere.

Muzica ne duce pe un alt tărâm, acela al Spiritului şi pe acest tărâm graniţele dispar. Ne aflăm dintr-o dată într-un loc care nu mai are limite, acesta fiind imparatia Mintii- Spirit şi în acest loc iubirea este ceva mai mult decât ceea credem noi în mod obişnuit.

Foarte adesea noi ne stabilim limite pentru dragostea noastră dar în acest loc nu există limite şi aş vrea să vorbesc ceva mai mult despre iubirea din aceasta imparatie. Desigur, noi suntem obişnuiţi să ne iubim familiile. Noi simţim dragoste, în special de la mamele noastre şi de la taţii noştri şi de la multe rubedenii şi faptul că simţim legătura aceasta ne face fericiţi. Fericirea are ceva de a face cu o legătură cu ceilalţi, o relaţie cu ceilalţi iar nefericirea se resimte atunci când o legătură nu mai este posibilă; când suntem separaţi de ceilalţi. Dragostea are un anumit orizont .

Există un orizont foarte apropiat, de exemplu dragostea în cadrul familiei. Ea e foarte adâncă şi foarte importantă pentru noi dar numai dacă suntem în legătură cu familia; dacă vrem să fim în legătură cu familia, atunci avem conştiinţa curată. Ne simţim bine şi nevinovaţi de fiecare dată când ne comportăm şi gândim într-un mod care ne conectează la familie; simţim dragoste şi avem conştiinţa curată. Dar în acelaşi timp îi excludem pe ceilalţi.

Cu cât mai puternic ne simţim legaţi de familie, cu atât mai mult îi excludem pe ceilalţi. Prin urmare , conştiinţa curată are o dublă direcţie: spre dragoste şi spre ură în acelaşi timp. Cele două sunt în legătură.

Foarte des auzim despre terorişti, oameni teribili, sinucigaşii purtători de bombe şi aşa mai departe. Aceştia sunt răi? Sau au conştiinţa curată? Acţionează fără să aibă conştiinţa curată? Se simt mai apropiaţi de familiile lor din cauza a ceea ce fac? Fără îndoială. Se simt legaţi de grupul lor şi îi exclud pe ceilalţi.

Din fericire noi le suntem superiori. Suntem cu adevărat? Noi nu îi excludem pe ceilalţi. Noi avem o dragoste creştină sau o dragoste budistă sau toate felurile de dragoste. Dar în orice fel de familie există unii care sunt excluşi chiar dacă fac parte din familie; cei de care nu-şi mai aduce nimeni aminte sau sunt respinşi şi desigur în afara familiei noastre sunt mulţi cei pe care îi excludem din dragostea noastră. Aceasta este o dragoste îngustă (limitată), chiar dacă este foarte importantă ; putem însă să medităm puţin şi să ne acordăm cu un alt fel de dragoste.
Meditaţie :

Voi începe cu ceva foarte obişnuit şi banal unde se găseşte deja o adevărată dovadă de iubire. Dacă vreţi să mergeţi cu mine închideţi ochii.

Acum să o privim pe mama noastră aşa cum este, exact aşa cum este. Este ea mama noastră doar pentru că este aşa cum este şi putem chiar să spunem „Mama mea” sau „Tatăl meu”? Îmi aparţin ei mie? Sunt ei proprietatea mea? Sunt ei în slujba mea sau mi-au fost făcuţi cadou de către o altă forţă?; ceva mult mai mare decât noi şi ne-au fost daţi exact aşa cum sunt. Numai din cauză că ei sunt aşa cum sunt putem noi creşte şi deveni ceea ce suntem. Acum priviţi întâi spre mamă şi spune-ţi: „Te iubesc aşa cum eşti, exact aşa cum eşti. Aceasta este mult mai de preţ pentru mine tocmai pentru că eşti aşa cum eşti, exact aşa cum eşti şi te iau în inima mea şi în sufletul meu aşa cum eşti şi voi renunta la toate acele asteptari ce depasesc limita a ceea ce este rezonabil sa astept de la tine exact aşa cum eşti şi la acele lucruri precum spun unii oameni: „Ar fi trebuit să fii mai bună ca să fii mama mea”.

„Dacă ai fi fost mai bună decât eşti nu ai mai fi putut fi mama mea. Eşti mama mea tocmai pentru că eşti aşa cum eşti şi aşa cum eşti te iau acum în inima mea dragă mămică” şi simţim ce ni se întâmplă dacă o luăm în inima noastră exact aşa cum este cu toate lucrurile pe care poate le-am fi respins dacă i le-am fi reproşat (dacă am fi fost nemulţumiţi).

O acceptăm aşa cum este pentru că ne-a fost dată exact aşa cum este şi datorită faptului că ea este aşa cum este noi putem fi aşa cum suntem.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru tată. Îl luăm în inimile noastre exact aşa cum este fără să ne dorim să fie altfel decât aşa cum este. Numai pentru că el este aşa cum este a putut deveni tatăl nostru. El este cel mai potrivit pentru noi. Numai aceşti doi părinţi ne-au fost dăruiţi pentru a ne da viaţă.

Unde începe dragostea pentru noi? Începe cu mama noastră. Dacă a intervenit ceva între noi şi mama noastră, atunci nu putem iubi alţi oameni. Dragostea de la mama noastră şi pentru mama noastră este fundamentul oricărui alt fel de dragoste. Odată ce suntem legaţi de mama noastră feţele noastre încep să strălucească şi ce se întâmplă dacă feţele noastre strălucesc? Oamenii ne iubesc. Acei care au o bună legătură cu mama lor sunt iubiţi de ceilalţi şi au succes. Cei care nu au nici o legătură cu mama lor nu au succes în afaceri deoarece succesul are o faţă. Care este faţa succesului? Este faţa mamei.


Şi desigur atunci când vorbim despre dragoste ne gândim imediat la iubirea dintre un bărbat şi o femeie. Este foarte important pentru noi ca această dragoste să reuşească, dar nu reuşeşte decât dacă ambii parteneri au legături strânse cu mamele lor.

Unele femei vin câteodată la seminariile mele şi spun „Tânjesc după un bărbat sau un soţ”. Le spun:”Iubeşti bărbaţii?”. Ele spun: „Nu” şi atunci pun o a doua întrebare: „Îţi iubeşti mama?” „Nu”. Exact. Fără mamă. Nici un bărbat, nici un partener. Numai cei care au o bună legătură cu mamele lor găsesc un partener bun. Nu numai de la bărbat la femeie, ci şi de la femeie la bărbat. Este valabil în ambele sensuri, astfel că dragostea dintre un bărbat şi o femeie începe cu mama. Dacă apar dificultăţi legate de iubire în relaţiile de cuplu, acestea conduc spre mamă – respingerea mamei, separarea de mamă. Aşa că dacă doriţi să ajutaţi un cuplu îi ajutaţi mai întâi să se întoarcă la mamele lor şi apoi să se întoarcă asupra lor înşişi şi să se regăsească.


Este acum momentul să luăm în consideraţie ceva important în această legătură. Mulţi oameni au anumite idei despre cum ar trebui să fie o mamă şi există un curent provenind de la psihoterapeuţi care spun oamenilor cum ar fi trebuit să fie mamele lor şi atunci aceşti oameni devin nefericiţi pentru că nu pot avea o legătură cu mamele lor. Ei bine, aici mă includ desigur şi pe mine. Am avut şi eu uneori viziuni despre cum ar fi trebuit să fie mama mea. E de la sine înţeles că trebuia să fie precum Dumnezeu. Nu vă sună cunoscut? O aşezăm în locul lui Dumnezeu şi îi cerem să fie ca Dumnezeu şi dacă nu este atunci o respingem şi spunem: „Nu eşti o mamă bună. Nu mai vreau să fii mama mea”.

Ce fac apoi aceşti oameni, cei care şi-au respins mamele? Pornesc pe o cale spirituală. Dacă vă uitaţi la cei care spun că au pornit pe o cale spirituală şi vă uitaţi şi la relaţia lor cu mama sau cu tata, nu găsiţi nici o legătură. Este şi un exemplu. Cine şi-a respins mama? Cine nu avea nici o legătură cu mama sa? Buddha. Se spune că acesta a văzut un mort pe stradă şi apoi s-a schimbat. Nu e adevărat. Cine a fost prima persoană moartă de care a avut parte? Mama sa. Ea a murit la naştere şi multe dintre învăţăturile budismului se trag din acest eveniment.


Acum imaginaţi-vă ce-ar fi fost dacă el ar fi luat-o pe mama lui în inimă şi ar fi spus: „Dragă mămică, tu mi-ai dat viaţă. Eu voi face ceva cu ea, ceva foarte preţios pentru mulţi oameni”. Ar fi învăţat pe alţii ceva diferit; vreau însă să mărturisesc faptul că am cel mai mare respect pentru Buddha. În ciuda acestei situaţii, a iniţiat o puternică mişcare pentru pace şi iubire , aşa că trebuie să priviţi ceea ce spun eu dintr-o perspectivă mai largă.

Cum se petrec lucrurile de exemplu atunci când vrem să medităm şi intrăm într-o legătură mai adâncă cu alt tărâm al conştiinţei? Suntem în legătură cu mama noastră sau o părăsim? Atunci când oamenii meditează, ce fac? Se concentrează. Se depărtează de lucrurile din afara propriului lor centru şi aceasta este perfect legitim, desigur. Este o evoluţie foarte importantă , dar cu cine se mai ramane în legătură?

Acum o să vă arăt calea cealaltă. Dacă aţi ajuns în centrul vostru, imediat ce aţi ajuns acolo îndepărtaţi-vă de centru şi mergeţi departe, în acel tărâm al altor oameni care sunt aşa cum sunt, al mamei aşa cum este, al tatălui aşa cum este, al partenerului/partenerei aşa cum este şi al copiilor voştri şi al lumii aşa cum este şi acum luaţi-i pe toţi în inima voastră.

Într-un fel vă depărtaţi de voi înşivă şi vă implicaţi şi vă lăsaţi purtaţi de orice din cuprinsul întregii lumi şi atunci sunteţi în starea de meditaţie într-un mod cu totul diferit. În loc să abandonaţi ceva, vă apropiaţi acel lucru şi cu cât vi-l apropiaţi mai mult, cu atât mai mult sunteţi in legatura cu el . Acest tip de meditaţie este o mişcare a iubirii – nu orice fel de iubire, nu iubirea emoţională. Asta înseamnă să acceptaţi dragostea pentru orice este aşa cum este şi exact aşa cum este. Veţi putea sesiza diferenţa.



Meditaţie

Ceva foarte simplu. Imaginaţi-vă pe cineva pe care l-aţi respins dintr-un motiv sau altul – cineva care poate v-a făcut rău sau v-a făcut vreo nedreptate. Gândiţi-vă ce ar însemna să resimţiţi această respingere în sufletul vostru şi începeţi să priviţi această persoană cu dragoste, cu o dragoste care spune:

„Aşa cum eşti, eşti bun. Când ne vom întâlni, tu vei fi bun pentru mine ia eu voi fi bun pentru tine. Suntem legaţi unul de altul. Când te privesc găsesc ceva ce am respins din mine şi probabil tu vei găsi în mine ceva ce ai respins. Te privesc cu dragoste. Te accept aşa cum eşti. Sunt de acord cu tine exact aşa cum eşti şi îţi doresc numai bine”.

Ce se întâmplă atunci în sufletul nostru? Ce se schimbă? Cu cât se măreşte dragostea voastră?. Cu cât mai adâncă devine?. Cu cât mai puternică va fi?. Aceasta este meditaţia adevărată. Reprezintă o altă cale – a include în loc de a respinge. Şi asta are un efect ciudat. Ne simţim egali cu ceilalţi aşa cum sunt ei – nu mai suntem superiori sau inferiori lor, doar egali cu ei. Vă puteţi închipui ce se întâmplă dacă vă întâlniţi cu acei oameni după câtva timp; veţi fi surprinşi de cât de mult s-au schimbat.

Să analizăm acum ce s-a întâmplat cu dragostea noastră de la începutul acestei întruniri. Mai întâi am aruncat o privire asupra mamelor noastre, taţilor noştri, familiei noastre. Aceasta este o iubire foarte apropiata , dar care se manifestă între anumite limite. După aceea am extins limitele dincolo de acea dragoste strâmtă iar primul efect a fost acela că ne-am simţit mai umani ca înainte. Simt că vom deveni mai fericiţi. Cu cât dragostea este mai cuprinzătoare cu atât suntem mai fericiţi.

Să vorbim acum ceva despre puritate. Când oamenii pornesc pe o cale spirituală sau mistică trebuie să treacă printr-o anumită purificare iar ei devin din ce în ce mai puri în simţuri, sentimente, acţiuni.

Dar ce înseamnă pur? Este ceva mai puţin sau mai mult? Pur înseamnă mai mult. În cele din urmă pur înseamnă totul. Când sunt în conexiune cu totul aşa cum este sunt pur.

Vă voi purta pe o cale mistică – nimic extraordinar, doar o obişnuită cale mistică, o cale mistică naturală iar această cale este acea a gândirii. Este o gândire mistică. Cel care ne-a arătat primul această cale cred că a fost Aristotel. Vorbim mult despre Aristotel. Cunoaştem puţin despre viaţa lui în afară de faptul că a fost un mistic. El a urmat o cale spirituală. Ce înseamnă aceasta? El a dovedit o mare înţelegere a minţii. Nu a minţii noastre; ci a Minţii Universale, a Sufletului Universal şi a folosit pentru aceasta termenul grecesc de „Nous” iar anul trecut când am fost în Washington Suzi Tucker a găsit o traducere în limba engleză pentru ceea ce înseamnă de fapt „Nous”. Este cea mai bună traducere pe care am auzit-o vreodată. În germană avem cuvântul „Geist” dar nu se suprapune întrutotul. Ea vorbeşte despre o„Minte-Spirit”. Este un cuvânt dublu care are o abundenţă de înţelesuri; simţi asta imediat. Aristotel spunea: „Nimic nu există dacă nu există gândire. Tot ceea ce există a fost gândit de un alt spirit, de Mintea-Spirit”. Sună destul de clar. Este într-adevăr?

Să vedem consecinţele. Şi desigur ceea ce este de observat putem să observăm şi noi. Tot ce există este în mişcare. Nimic nu este nemişcat. Totul se mişcă tot timpul. De unde provine această mişcare? Poate să provină din noi sau din orice altceva? Provine din Mintea-Spirit . Mişcarea există pentru că Mintea-Spirit a gândit-o. Şi a fost gândită această mişcare astfel încât totul să se mişte după cum a gândit Mintea-Spirit. Înţelegeţi ce vreau să spun? Care sunt consecinţele? Acestea sunt de ordin mistic. Şi cer de la noi ceva mult mai departe de gândirea şi comportamentul nostru obişnuit. Dacă aceasta Mintea-Spirit mişcă totul aşa cum este atunci totul aşa cum este şi aşa cum se mişcă este gândit în acest mod de către Mintea-Spirit . Rezultă de aici că nimic nu este mai spiritual sau mai puţin spiritual. Nimic nu este mai bun sau mai rău. Nu există oameni buni sau oameni răi. Toţi se mişcă datorită aceleiaşi Minti-Spirit , exact aşa cum se mişcă. Dacă noi ne angrenăm în această mişcare atunci suntem de acord cu totul aşa cum este; acceptăm cu dragoste totul aşa cum este.

Lumea se duce la psihoterapeut. Toţi vor să amelioreze ceva. Se poate ameliora ceva? Pot ei să devină mai buni decât sunt? Putem noi să-i facem mai buni decât sunt? Sau vrem numai să convertim oamenii? Eu însumi am fost un misionar timp de mulţi ani, convertind de asemenea oamenii. Nu regret aceasta pentru că a fost totodată o mişcare a Spiritului, dar mă gândesc acum la faptul că e foarte ciudată ideea aceasta că poţi să faci oamenii să devină mai buni, ca şi cum prin gândurile noastre am putea fi superiori mişcării Mintii-Spirit. Dar putem face ceva. Atunci când îi acceptăm pe ceilalţi aşa cum sunt, ei se schimbă pentru că în acel moment se simt bine şi aceasta îi schimbă.


Atunci când pornim pe acest drum al acceptării a orice şi a oricui aşa cum este, suntem în legătură strânsă cu mişcarea spiritului – raţiune şi acest lucru este ceva mistic, un misticism natural şi o experienţă mistică naturală dar nimeni nu este mai bun decât altul pe acest drum. Înseamnă doar că ne mişcăm într-un anumit sens şi atâta tot; să mergem în această direcţie şi la momentul în care ne simţim antrenaţi de către curentul mişcării, uneori foarte puternic şi apoi ne vom simţi adânc conectaţi şi acesta este un alt tip de meditaţie. Dar acest tip de meditaţie ne conduce la acţiune tot timpul exact aşa cum Mintea-Spirit se mişcă tot timpul şi prin mişcarea sa antrenează şi altceva în mişcare. Acţionăm, dar nu facem prea mult. Uneori este suficient numai să fim prezenţi şi să fim conectaţi la aceasta Minte-Spirit .



Meditaţie

Presupun că cei mai mulţi dintre voi sunt angrenaţi într-o relaţie de cuplu , iar cei care nu sunt se pot acomoda cu ceea ce spun.

Închideţi ochii şi priviţi-vă partenerul sau partenera aşa cum este şi spuneţi: „Te iubesc aşa cum eşti, exact aşa cum eşti. Te rog să nu te schimbi niciodată. Rămâi exact aşa cum eşti. Te iubesc aşa cum eşti. Te plac aşa cum eşti. Sunt fericit pentru că eşti aşa cum eşti. Spun da către tine. Te accept exact aşa cum eşti”.

Imaginaţi-vă numai că ambii parteneri îşi spun acest lucru unul altuia. Ce se întâmplă cu dragostea lor? Cu cât va creşte fericirea lor? Cu cât mai în siguranţă se simt?

Şi acum voi amplifica puţin experienţa. Bărbatul spune femeii: „Te iubesc aşa cum eşti şi o iubesc şi pe mama ta aşa cum este şi pe tatăl tău aşa cum este. Îţi iubesc familia exact aşa cum este” iar femeia spune bărbatului: „Te iubesc exact aşa cum eşti şi o iubesc şi pe mama ta exact aşa cum este şi pe tatăl tău aşa cum este şi pe familia ta”.

Cum se simte bărbatul? Cum se simte femeia? Cu cât mai în siguranţă se simt? Cu cât este mai adâncă dragostea lor? Cu cât sunt mai puternic conectaţi? Cu cât este încrederea reciprocă mai puternică?

Apoi îmi imaginez că acel cuplu are copii şi că femeia se uită la copil şi spune: „Când te privesc nu mă văd în tine numai pe mine, îl văd şi pe tatăl tău şi iubindu-te pe tine, îl iubesc şi pe tatăl tău şi voi fi fericită dacă vei deveni asemenea tatălui tău” iar tatăl spune copilului: „Când te privesc nu mă văd numai pe mine, o văd şi pe mama ta şi iubindu-te pe tine o iubesc şi pe mama ta şi voi fi fericit dacă vei deveni asemenea ei, exact aşa ca ea”. Acum imaginaţi-vă numai ce se întâmplă în sufletul copilului. Cât de fericit va fi acel copil. Cât de sigur se va simţi el împreună cu această mamă şi cu acest tată.

Îmi imaginez acum că mergeţi acasă şi vă întâlniţi cu partenerul şi că se pot întâmpla lucruri frumoase; schimbarea va apărea dintr-o dată. Aceasta este baza unei bune relaţii între un bărbat şi o femeie – să se accepte unul pe altul aşa cum sunt.

Există însă un obstacol în cale. L-am menţionat pe scurt mai devreme. Acest bărbat este legat de familia sa prin conştiinţă. Această conştiinţă îi spune ce are de făcut, de crezut sau de gândit pentru a aparţine acestei familii, însă femeia aparţine altei familii şi are o altă conştiinţă deoarece în familia sa ea trebuie să se comporte altfel, să gândească altfel, să iubească anumite lucruri şi să respingă altele. Conştiinţa familiei ei este diferită de cea a soţului său şi a familiei lui.

Rezultatul este că atunci când sunt împreună fiecare doreşte ca propria sa conştiinţă să prevaleze asupra celeilalte. Atunci începe conflictul. Acesta este primul conflict într-o relaţie de cuplu şi continuă şi atunci când apare un copil; când se întreabă cum să educe copilul, care conştiinţă va prevala?

În consecinţă, dragostea pe care am descris-o nu poate avea succes decât dacă amândoi au o conştiinţă încărcată – dacă au crescut în afara conştiinţei familiilor din care vin . Atunci o dragoste îngustă se transformă în una mai cuprinzătoare. Ei depăşesc graniţele propriei lor conştiinţe.

Să mai spun ceva despre relaţiile de cuplu. Un lucru important acela de a se accepta unul pe celălalt aşa cum sunt. De ce un bărbat doreşte o femeie? De ce o femeie doreşte un bărbat? Deoarece ei se simt incompleţi. Un bărbat doreşte o femeie pentru a deveni complet. O femeie doreşte un bărbat pentru a deveni completă.


Întrebarea este dacă ei sunt de acord cu acest lucru – cu faptul că este nevoie de ei. Admit acest lucru? Admit că altcineva are nevoie de ei sau vor spune: „Trebuie să mă iubesc mai mult pe mine”? Teribil. Dragostea a dispărut imediat. Există un singur cuvinţel cu care se mulţumesc (răsplătesc) unul pe altul. Bărbatul spune femeii: „Te rog” şi femeia spune bărbatului: „Te rog”. Nimic mai mult. Nu simţi imediat o schimbare în inima ta dacă admiţi că ai nevoie de ceva, dacă spui te rog? Dacă şi partenerul tău spune şi el te rog în acelaşi mod, ce se întâmplă în sufletul tău? Imediat devine mai cuprinzător. Eşti fericit să vii în întâmpinarea dorinţelor partenerului. Amândoi sunt fericiţi să facă asta, aşa că acest mic cuvânt „Te rog” este una din bornele de pe drumul spre fericire. Mai există un cuvânt care este de ajutor într-o relaţie de cuplu şi acest cuvânt este „Mulţumesc”.


Meditaţie

Priviţi-vă partenerul de la început, de când v-aţi întâlnit prima oară şi analizaţi ce v-a dat, ce v-a oferit, ce a făcut pentru voi, cum şi-a făcut griji pentru voi, cum a muncit împreună cu voi, cum căuta ceea ce vă putea face fericiţi sau ce a obţinut pentru voi într-un timp mai lung şi în fiecare zi, luaţi numai în considerare fiecare zi de când durează legătura voastră, cât de multe face partenerul vostru pentru voi din dragoste?

Şi atunci spune mai întâi în inima ta:”Mulţumesc. Primesc acest lucru ca pe ceva de preţ , ca şi cum aş primi dragostea ta. Simt asta”. În acelaşi timp simţim cum avem tendinţa să ne arătăm dragostea prin multe lucruri mici şi acest schimb, acest schimb reciproc de iubire adânceşte relaţia şi ne face să ne simţim mai bogaţi. Şi cum este exprimat acest mulţumesc în modul cel mai frumos? Atunci când partenerul nostru ne dăruieşte ceva, ne arată dragostea sa, faţa noastră începe să strălucească. Aşa se arată recunoştinţa cel mai frumos – cu o faţă strălucitoare. Să ne închipuim că ajungem acasă cu o faţă zâmbitoare de fiecare dată plini de înţelegerea a ceea ce înseamnă celălalt pentru noi şi a ceea ce însemnăm noi pentru el.

Şi acum mă apropii de încheiere. Mai am să vă spun un sigur lucru.

Pentru mine Iisus este expresia cea mai frumoasă a ceea ce înseamnă să mergi cu Mintea-Spirit , să mergi cu iubirea Minţii-Spirit . Există o frază care în creştinism a fost uitată dar pe care mi-o aduc mereu aminte aşa că voi încheia cu ea.

„Fii milostiv aşa cum este Tatăl nostru din ceruri. El lasă soarele să strălucească şi asupra celui bun şi asupra celui rău în mod egal şi lasă ploaia să cadă la fel şi peste cel drept şi peste cel nedrept”. Aceasta este iubirea, iubirea universală în care nu mai există dispute , astfel încât ,dacă o urmăm ,suntem într-o companie foarte bună.



Vă mulţumesc pentru atenţie.



(Extras din The Knowing Field nr. 11)